Ce ar trebui sa stie fiica ta inainte de aparitia ciclului menstrual

editat la 7/19/2005

Ciclul menstrual este un proces natural care apare la toate femeile. Acesta apare prima data la pubertate si, dupa ce devine regulat, revine in fiecare luna, o singura data, exceptie facand in lunile de sarcina. Aparitia menarhei (sangerarii la ciclu) constituie doar o parte a ciclului menstrual lunar care va tine pana la 45-55 de ani.

De-a lungul unui ciclu menstrual, organismul femeii elibereaza hormoni care controleaza si pregatesc corpul pentru sarcina. Aceasta pregatire incepe din momentul in care ovarele produc 2 hormoni: estrogen si progesteron, care aduc modificari la nivelul peretelui uterin (endometriu) - acesta se ingroasa si devine moale. Alti hormoni, eliberati de glanda pituitara, stimuleaza dezvoltarea si eliberarea ovului din ovar. Femeia se naste cu circa 2 milioane de ovule. In fiecare luna, un anumit numar de ovule incep sa creasca si dintre acestea unul singur (uneori chiar doua sau trei) ajung la maturitate. Eliberarea ovulului - proces denumit ovulatie - are loc in general la mijlocul unui ciclu menstrual (ex. a 14-a zi la un ciclu normal de 28 de zile). Ovulul se deplaseaza de la ovar spre cel mai apropiat tub falopian (puntea de legatura intre ovare si uter). Daca ovulul a fost fecundat, acesta va ajunge din tubul falopian in uter intr-un interval de 4-7 zile, moment in care se va prinde de peretele uterin. Daca nu a fost fecundat, ovulul se deplaseaza mai departe, nivelul de estrogen si progesteron scade si partea ingrosata a peretelui uterin se elimina - aceasta este menstruatia. Lichidul menstrual poate fi de culoare rosu deschis, roz sau chiar maroniu. Menstruatia dureaza deobicei intre 3-7 zile iar cantitatea de lichid menstrual eliminata variaza intre 30-60 ml.

Dupa ce apare, ciclul menstrual poate fi neregulat in primii ani. Durata lui poate fi de 3 saptamani sau 6 saptamani, sau tanara poate avea pana la 3-4 cicluri menstruale pe an. Absenta ciclului menstrual poarta numele de amenoree. Daca ciclul nu a aparut pana la 16 ani sau la maxim 3 ani de la aparitia primelor semne ale pubertatii, este bine sa fie consultat un medic.

Fetele trebuie sa afle de menstruatie inaintea aparitiei ei. Multi parinti asteapta sa vorbeasca despre acest lucru la o anumita varsta - 12 ani de exemplu - fara sa isi dea seama ca este poate prea tarziu, multe fete putand avea deja ciclu menstrual de la 9-10 ani. Discutia trebuie purtata mai devreme cu atat mai mult cu cat exista uneori riscul ca cele active sexual devreme sa ramana gravide inainte de aparitia primului ciclu menstrual (eliberarea ovulului se poate face chiar inainte de venirea ciclului, deci fata poate fi fertila chiar inainte sa aiba primul ciclu). E greu ca parinte sa-ti imaginezi ca fetita ta si-a inceput viata sexuala devreme, dar este si mai greu daca o sarcina nedorita isi face aparitia in lipsa unei informari la timp.

Iata cateva intrebari pe care o fata i le poate adresa mamei (uneori tatalui) inainte de aparitia ciclului menstrual si raspunsurile pe care ar putea sa le primeasca.

1. Cand va apare ciclul menstrual?
   Nimeni nu poate oferi un raspuns exact. Fiecare om are propriul ceas biologic si de aceea primul ciclul poate sa apara oricand intre 9 si 16 ani. Nu exista o varsta potrivita sau normala pentru acest lucru.
2. Care sunt semnele care prevestesc aparitia ciclului menstrual?
   Aproape la 1 an dupa ce sanii au inceput sa se dezvolte, majoritatea fetelor trec printr-o perioada de crestere rapida. Ele cresc mult in inaltime, corpul capata roptunjimi, talpile se maresc. In general, prima menstruatie apare cam in 2 ani din momentul in care sanii au inceput sa se dezvolte si foarte repede dupa aparitia parului de sub brat sau in zona pubiana. O scurgere vaginala este deasemenea un indiciu ca ciclul menstrual va veni in curand.
3. Ce voi simti cand imi vine ciclul?
   La prima menstruatie vei simti chilotul ud, probabil la fel ca atunci cand ai avut deja usoare scurgeri albicioase. Uneori poti sa simti cum se scurge lichidul acumulat daca ai stat jos sau intinsa pentru o perioada de timp.
   
4. Ce sunt crampele menstruale?
   Ca si in cazul unor crampe localizate undeva in corp, cand muschii se contracta prea tare sau prea repede strangand vasele de sange si producand durere, la fel se intampla si in cazul crampelor menstruale. In acest caz muschii se afla la nivelul uterului. Durerile menstruale se pot diminua sau elimina complet daca starea de sanatate este bine mentinuta printr-o dieta normala, exercitiu fizic sau prin satisfacerea nevoilor fiziologice la timp. Daca crampele devin o problema, este bine sa fie consultat medicul sau asistenta medicala a scolii, in acest caz ei fiind singurii care pot recomanda tratament medicamentos.
   
5. Cat de des imi vine ciclul menstrual?
   Ciclul menstrual al fiecarei fete/femei este unic. Durata lui poate varia de la 22 de zile la 45 de zile, sau poate varia in primii ani de la aparitie. Durata medie a ciclului menstrual este de 28 de zile si apare o data pe luna (originea termenului menstruatie este cuvantul menses = saptamana din limba latina). Aceasta medie insa poate fi diferita de la femeie la femeie si de aceea este bine ca prima zi a fiecarui ciclu sa fie bifata intr-un calendar.
6. Poate cineva sa-si dea seama cand am menstruatie?
   In afara de tine nimeni nu poate sesiza acest lucru. E posibil ca acomodarea cu tampoane de protectie (interne sau externe) sa fie mai dificila, dar si acest lucru nu poate fi sesizat de cei din jur.
7. Ce se va intampla daca ciclul imi vine prima data la scoala sau oriunde in afara casei?
   Este bine ca in poseta sa ai mereu de rezerva un tampon si o pereche de chiloti curati. O alta varianta (prezenta doar in unele tari din pacate) o constituie folosirea in caz de urgenta a tampoanelor ce pot fi gasite in baile publice moderne, contra cost. La scoala se poate apela la ajutorul celor de la cabinetul medical.
8. E posibil sa ma simt rau de cate ori imi vine menstruatia?
   Majoritatea fetelor nu au probleme, dar unele se simt rau din cauza crampelor menstruale (pot apare dureri ascutite sau senzatie de intindere in partea inferioara a abdomenului). Uneori exercitiul fizic elimina aceste dureri, alteori se poate apela la o baie calda, la perna electrica pusa pe abdomen, sau la analgezice precum paracetamol (acetaminofen), algocalmin (novocalmin), ibuprofen etc. Inainte insa de a lua medicamente trebuie sa discuti cu un parinte, asistenta scolii sau medicul de familie.
9. Pot sa fac sport sau sa ma implic in alte activitati pe perioada menstruatiei?
   Bineinteles. Orice activitate desfasurata in mod normal poate fi urmata pe perioada menstruatiei. Probabil vei constata ca multe fete/femei din jurul tau sunt in aceeasi situatie, dar isi vad in continuare de treaba, nestanjenite.
10. Pot sa folosesc tampoane interne?
    Desigur. Tampoanele interne ofera o protectie eficienta la menstruatie si prezinta avantajul ca datorita lor iti poti continua orice activitate zilnica, inclusiv inotul. Tampoanele interne aflate pe piata sant de marimi diferite, cu grad de absorbtie diferit, in functie de marimea corpului si debitul de lichid menstrual. Inainte de a le folosi pentru prima data este bine sa te consulti cu mama sau asistenta medicala de la scoala. Citeste cu atentie instructiunile de folosire si schimba-le la timp (deobicei intre 4-8 ore).
11. Cum stiu care produse de protectie sunt potrivite pentru mine?
    Discuta deschis cu mama, asistenta scolii sau un adult in care ai incredere si care te poate ajuta sa alegi. Nu uita ca pe piata exista produse variate si este bine sa le verifici pana gasesti sistemul cel mai potrivit de protectie pentru tine, diferentiat pe cantitatea de lichid de-a lungul zilelor de menstruatie. In primele 2-3 zile menstruatia poate fi abundenta, in ultimele 1-2 zile poate fi foarte usoara.

Este foarte important ca parintii sa discute despre ciclul menstrual intr-o lumina pozitiva. Daca mama se refera la el ca la "un blestem", fiica va ramane cu o impresie negativa despre aceasta experienta. Pentru a evita astfel de situatie este bine ca mama sa-i explice ca menstruatia este un lucru natural si minunat in viata unei femei. In fond, fara ea, femeile nu pot deveni mame.

Un alt aspect important este asigurarea ca fiecare este unic. Faptul ca fiica ta vine si-ti povesteste ca fata de colegele ei de scoala ea se dezvolta mai repede sau mai incet este un exemplu.
Deasemenea, e bine ca mama sa profite de discutie si sa scoata in evidenta necesitatea mentinerii unei igiene zilnice, a schimbarii tampoanelor de orice fel la timp, a folosirii deodorantului etc. Discutia trebuie sa fie cat mai comfortabila pentru ambele parti.

Cand ziua cea mare a sosit si fiica ta vine si-ti spune: "Mama, mi-a venit ciclul!" imbratiseaz-o, spunei ca o iubesti si intreab-o cum se simte. Cateodata vestea il copleseste pe parinte, acesta este fericit ca i-a crescut fata, amarat ca nu mai este un copil si uita sa mai intrebe daca ea se simte bine. Ia-ti din timpul tau si ofera-i comfort! Nu uitati ca si un tata ii poate oferi acest comfort propriei fiice!

Surse:
"Girl Power" - campaign of U.S. Department of Health and Human Services;
"Taking to your child about menstruation" - B. P. Homeier ;
"Mother to daughter" & "Menstruation" - Procter & Gamble campaign;
"Getting your period, first periods" - T. Comforth;
"Talking with young girls about menstruation" - T..K. Cowling.

Dormitor comun

editat la 5/16/2004

Acum, cind cel mic este suficient de mare sa doarma intr-un pat mai mare, vrem sa-l mutam din dormitorul nostru in cel al fratelui sau de 7 ani. Dar acesta este suparat si nu vrea sa-si imparta camera cu un "bebelus".

Cand esti obisnuit sa dormi singur in camera, doi ti se par prea multi, prea inghesuiti - in special cand colegul cel nou este un frate mai mic. Dar cum probabil nu va permiteti sa cumparati o casa noua, sau sa inchiriati un apartament mai mare, sau sa construiti extra-camere doar pentru satisfactia fratelui cel mare de a-si pastra camera doar pentru el, este bine sa incercati sa faceti schimbarea cat mai suportabila pentru acesta.

Cum il puteti ajuta?

• Incercand sa-i intelegeti nemultumirea. In loc sa-i reprimati plangerile cu ceva de genul: "Fratele tau se va muta in aceasta camera si cu asta basta!" sau sa-l faceti sa se simta prost ("Nu este frumos din partea ta ca refuzi sa-ti imparti camera cu propriul frate!"), incurajati-l sa-si exprime sentimentele. Explicati-i ca intelegeti de ce este suparat, dar ca nu aveti alta solutie. Daca in copilarie ati impartit camera cu un frate/sora, explicati-i care v-au fost propriile dumneavoastra sentimente legate de acest lucru. Asigurati-l ca veti face tot posibilul sa-i protejati propriul spatiu si lucrurile ce-i apartin, si ca el nu este obligat sa-si imparta totul doar pentru ca va fi nevoit sa imparta dormitorul.
• Impartind lucrurile in dormitor. Chiar daca fratele cel mare nu mai poate avea camera doar pentru el, creati-i un coltisor doar al lui sau incercati sa separati spatiul pentru cei doi copii cu un paravan sau un gardulet de protectie (de genul celor folosite pentru scari sau semineu). Lasati-l pe cel mare sa-si aranjeze si decoreze cum doreste spatiul propriu. Deasemenea, asigurati-va ca fratele cel mare are suficient spatiu sa-si depoziteze jucariile care pot constitui un pericol pentru cel mai mic (in acest mod nu-i protejati doar jucariile celui mare, dar ii asigurati siguranta in miscare si celui mic).
• Lasandu-l pe cel mare sa aiba dormitorul doar pentru el. Din cand in cand lasati-l pe cel mare sa se joace singur in dormitor in timp ce va ocupati de cel mic in alta camera. Sau aranjati ca cel mic sa se joace afara cand cel mare isi aduce acasa un prieten si invers.
• Subliniati beneficiile unui dormitor comun - nu mai este singur pe timpul noptii, are cu cine sa vorbeasca cand dumneavoastra dormiti, are pe cineva cu care poate imparti sarcinile de mentinere a dormitorului in ordine.

Dar incercati toate aceste cai doar daca impartirea dormitorului se va face pentru cativa ani - daca nu, mutarea in alta casa cu mai multe dormitoare poate aduce dupa sine reactii de genul: "Nu vrea sa dorm singur!".:-)

Sursa:
"What to expect the toddler years" - A. Eisengberg, H.E.Murkoff and S.E. Hathaway

Enurezis

editat la 5/27/2005

Majoritatea copiilor reusesc sa ramana uscati pe timpul zilei, inainte sa poata face acelasi lucru si pe durata noptii. Milioane de copii continua insa sa ude patul noaptea chiar daca au invatat sa nu o mai faca.

Ce inseamna enurezis?

Enurezis este termenul medical pentru accidentele diurne sau nocturne (incontinenta urinara) ale copilului mai mare de 5-6 ani.

Majoritatea copiilor se pot mentine uscati pe durata noptii pana la 3-5 ani. Desi parintii unui copil cu enurezis sint ingrijorati, in 90 % din cazuri nu exista probleme fiziologice. 15% dintre copii cu varste cuprinse intre 4-12 ani continua sa ude patul noaptea; frecventa este mai mare printre baieti. Problema poate persista la cca. 3% din cazuri peste 15 ani.

Enurezisul nu este insa o boala, ci un simptom, care de cele mai multe ori se datoreaza dezvoltarii mai lente a controlului vezicii urinare. Multi dintre copiii cu enurezis au un somn profund. Enurezisul nu este o problema de comportament, copiii nu fac pe ei in mod intentionat.

Enurezisul este de 2 tipuri:

• nocturn - accidentele au loc noaptea, in pat;
• diurn - accidentele au loc de-a lungul zilei.

Enurezisul nocturn este si el de doua feluri:

• primar - atunci cind copilul nu si-a dezvoltat niciodata complet un control asupra vezicii urinare pe timpul noptii;
• secundar - atunci cand copilul uda accidental patul pe timpul noptii dupa ce a reusit sa aiba control asupra vezicii urinare pentru 6 sau mai multe luni. Acest enurezis secundar este deobicei asociat cu o perioada de stres emotional cauzat de nasterea unui frate/unei surori sau de problemele aparute la scoala. Uneori enurezisul secundar poate fi un semnal de alarma in cazul unei anomalii fiziologice.
  

Pentru a lua in considerare existenta enurezisului nocturn trebuie sa existe cel putin doua accidente pe luna la copiii intre 3-6 ani si cel putin un accident pe luna la cei peste 6 ani. Somnambulismul insoteste uneori aceste accidente nocturne.

De ce apare enurezisul nocturn?

In vezica urinara se strange urina; la un moment dat insa, cand aceasta se umple, centrii nervosi de la nivelul peretelui trimit mesaje la creier, care spun ca este necesara golirea. Chiar daca copilul doarme si creierul nu receptioneaza mesajul, vezica urinara tot se va goli.

Cauzele enurezisului sant inca necunoscute, dar exista anumiti factori despre care se stie ca pot determina aparitia acestuia:

• volumul vezicii urinare - enurezisul poate apare la cei cu vezica mica;
• mostenirea genetica - copiii parintilor care la randul lor au udat patul in copilarie, tind sa aiba aceeasi problema la randul lor;
• infectii - aparitia unei infectii localizate la nivelul rinichilor sau vezicii urinare poate duce la enurezis;
• constipatia - aceasta poate duce la pierderea de urina;
• hormonul antidiuretic - copiii care uda patul pot avea un nivel scazut din acest hormon, care afecteaza cantitatea de urina produsa - in acest caz se produce mai multa pe durata noptii decit ar fi normal;
• intirzierea in crestere si dezvoltare - sistemul nervos la unii copii este inca imatur ca sa poata raspunde la comenzile vezicii pline;
• somn greu - desi medicii nu-l considera un factor, in unele cazuri poate juca un rol important;
• dieta - produsele lactate, citricele, ciocolata si in general alimentele bogate in zahar sau coloranti sant iritante;
• factorii psihologici si sociali - de cele mai multe ori cauzele aparitiei enurezisului nu sant legate de problemele emotionale; si totusi o parte din copiii care uda patul tind sa fie mai sensibili si mai putin increzatori in ei insisi decit ceilalti.
  

Diagnosticarea enurezisului

Parintii ingrijorati de copilul care se uda accidental pot consulta medicul de familie/ pediatrul sau asistenta medicala de la scoala. Medicul va dori sa afle mai intai care este rutina copilului de folosire a toaletei pe timpul zilei si noptii. Apoi va face o examinarea fizica generala si va recomanda analiza de laborator a urinei. Desi majoritatea copiilor ce uda patul sant sanatosi, medicul va exclude mai intai posibilitatea unor probleme la nivelul tractului urinar si vezicii urinare.

Deasemenea medicul va intreba probabil cum decurg lucrurile pentru copil acasa si la scoala. Medicul va pune intrebari legate de viata de familie, deoarece tratamentul poate depinde de schimbarile care au loc acasa.

Care sant tratamentele recomandate in cazul enurezisului?

Majoritatea copiilor depasesc perioada accidentelor nocturne fara tratament, iar decizia in cazul stabilirii acestuia se face numai de comun acord cu medicul.
Exista 2 tipuri de tratament: prin terapie psihologica si cu ajutorul medicamentelor.

Terapia psihologica il ajuta pe copil sa inteleaga cum sa evite sa ude patul noaptea si acesta include mai multe optiuni:

• folosirea unui sistem de alarma cand patul se uda - il va determina pe copil sa raspunda la timp senzatiei de urinare pe timpul noptii (metoda se poate aplica dupa 6-7 ani, cand copilul intelege ca are o problema, este eficace in 70% din cazuri si trebuie folosita cel putin inca 3-4 saptamani dupa ce copilul nu-si mai uda patul);
  
• incurajarea copilului sa se pastreze uscat - prin laude sincere sau prin oferirea unor premii pentru noptile fara accidente;
• schimbarea asternutului de catre copil, atunci cand il uda;
• antrenamentul vezicii urinare - copilul sa exerseze sa-si tina urina pentru un timp din ce in ce mai indelungat.

Tratamentul medicamentos poate fi recomandat de medic in cazul in care copilul are mai mult de 7 ani si daca terapia psihologica nu a dat rezultate. Medicamentele nu sant o metoda de vindecare pentru enurezis, dar copilul care merge intr-o excursie sau doarme peste noapte in alta casa se simte mult mai in siguranta daca le are la indemana. Unele medicamente maresc capacitatea de stocare a urinei la nivelul vezicii urinare, altele ajuta rinichii sa produca mai putina urina.

Dintre medicamentele recomandate pentru tratamentul enurezisului fac parte: desmopresina (sub forma de tablete sau spray nazal, eficace pe termen scurt, ajuta copilul sa produca mai putina urina, se administreaza inainte de culcare, are putine efecte secundare), imipramina (folosita ca antidepresant la adulti, imbunatateste functionarea vezicii urinare, dar nu se ia mai mult de trei luni, efectele secundare includ modificari de comportament si poate fi fatal in cazul supradozarii) si oxibutinina (recomandata mai ales in cazul enurezisului diurn, cand vezica urinara se contracta chiar daca nu este plina).

Tratarea enurezisului se poate face si prin combinarea terapiei psihologice cu medicamentele, de multe ori aceasta dand mai usor rezultate pozitive decit terapia singura.

Sfaturi pentru parinti

Parintii trebuie sa discute deschis cu copilul cand acesta isi uda asternutul noaptea sau face pe el ziua, dupa o anumita varsta. Trebuie sa-l asigurati ca nu este bolnav si aceasta problema se poate rezolva. Laudati toate semnele de imbunatatire si toate eforturile copilului de a scapa de ea. Nu il acuzati, nu il criticati sau pedepsiti, si nu-i vorbiti urat atunci cind copilul continua sa se ude accidental.

Surse:
"Enuresis (bed-wetting)" - American Academy of Family Physician;
"Bedwetting (nocturnal enuresis)" - BUPA health and care organisation;
"Enurezis" - Dr. Alan Green;
"Urine accidents (Enuresis)" - Cincinnati Children's Hospital Medical Center;
"What parents need to know about bedwetting" -The Nemours Foundation;
"What about enuresis?" - Urology Associates.

De ce apar durerile la urinare?

editat la 09/02/2002

Citeva raspunsuri la aceasta intrebare, sfaturi si informatii.

Durerea si disconfortul la urinare este o problema frecventa de care copiii si adolescentii se pling. Ea poate fi singura sau combinata cu alte probleme cum sint:

• dureri sau mincarimi genitale,
  
• febra,
  
• dificultati la urinare,
  
• sau urinari frecvente.
  

Copiii mici care nu stiu inca sa vorbeasca pot sugera prin semne durerea la urinare:

• plingind,
  
• incrucisindu-si picioarele,
  
• sau atingindu-si frecvent organele genitale.
  

Parintii pot observa:

• modificari ale organelor genitale (cum sint inrosirea sau umflarea lor);
  
• schimbari in mirosul si culoarea urinei;
  
• scurgeri vaginale sau singerari;
  
• anormalitati in fluxul de urina (cum sint cantitati foarte mici de urina sau jeturi foarte puternice).

O parte din aceste schimbari sint minore si pot sa nu fie cauzate de o infectie urinara sau alte probleme de natura medicala. Un examen al urinei si un control medical este insa indicat in orice situatie care pare sa nu-si gaseasca raspuns.
Majoritatea medicilor considera ca urmatoarele simptome sint mai mult decit utile in a decide daca trebuie sau nu consultatie medicala de urgenta:

• dureri, umflaturi, decolorarea sau sensibilitate marita a organelor genitale;
• dureri sau arsuri care persista in timpul urinarii, sau destul de severe sa produca suparare sau lacrimi, sau sint asociate de febra;
• schimbarea clara a culorii urinei, cum este urina cu tenta roz, rosie sau maroniu inchis (atentie ca unele fructe sau legume ce pot produce modificari de culoare, ex. sfecla rosie);
• orice schimbari in urinarea obisnuita, insotite de dureri abdominale sau ale spatelui, pierdere de greutate, apetit scazut, senzatii de voma sau letargie.

Simptome care necesita consultatia medicala, dar nu de urgenta, pot fi:

• arsuri usoare, mincarimi sau disconfort la urinare si care nu se repeta de fiecare data;
• schimbari minore in urinarea obisnuita (frecventa sporita, tendinta de a urina mai mult noaptea);
• persistenta de a uda lucrurile pe timpul zilei sau a noptii (in cazul copiilor care pastrau hainele uscate), ce nu este acompaniata de durere sau alte semne de boala.

Care sint cauzele urinarii dureroase?
Acestea sint diverse, depind de virsta, sex si circumstante. Prezenta sau absenta semnelor de boala sint foarte importante pentru a determina cauza si a pune un diagnostic. Cauzele cele mai importante care duc la urinarea dureroasa sint:

• Vulvita la fete,
  
• Infectiile tractului urinar la baieti si fete,
  
• Fimoza la baieti.

Vulvita este o iritatie sau o infectie a labiilor mari, insotita de o scurgere abundenta. Fimoza este iritatia si umflarea preputului, uneori insotita de un pliu al pielii in plus.
Citeodata urinarea dureroasa se datoreaza altor cauze cum sint: leziuni al organelor genitale in urma unor accidente, o infectie transmisa prin contact sexual, sau colica renala. Foarte rar insa, medicul poate constata prezenta unui obiect strain in uretra (tubul prin care urina este eliminata din vezica urinara), sau un blocaj al ei.

Infectiile tractului urinar, incluzind vezica urinara si infectii ale rinichilor, sint mai des intilnite in cazul fetelor. Aceasta se datoreaza anatomiei feminine: uretra este mai scurta, facind mai usoara patrunderea bateriilor ce pot provoca infectii.
Sansele de a capata o infectie urinara pot fi mult reduse daca vor fi urmate citeva sfaturi practice:

• Invatati copilul sa-si goleasca vezica urinara complet si frecvent, asta va duce la eliminarea bacteriilor prezente in uretra inainte ca ele sa actioneze;
• Oferiti-i sa bea cit mai multe lichide zilnic (intre 0.5-1 L/zi pentru fiecare 13 kg corp), care ajuta la spalarea germenilor ce se pot inmulti;
• Asigurati-va ca stergerea dupa folosirea toaletei se face din fata spre spate, pentru a impiedica patrunderea germenilor in uretra;
• Limitati baile spumante la cel mult o data pe saptamina si evitati folosirea excesiva a sapunului . Parfumurile si chimicalele continute de aceste produse duc la eliminarea mucusului protector al uretrei, favorizind accesul bacteriilor.
  

Repetarea infectiilor urinare necesita vizita la un specialist pentru a se depista exact cauzele problemei. In cazuri rare, nedetectate la timp - refluxul urinei, insotit de infectii, poate duce la probleme foarte mari ale rinichilor.

Sa-i Ajutam pe Copii sa-si Inteleaga Propriul Trup

Intelegerea si acceptarea propriului trup trebuie sa fie facuta din frageda pruncie, iar noi parintii avem datoria sa-i ajutam pe copii sa treaca peste toate inhibitiile si sa le inteleaga.

Hrana si apa sint vitale si fara ele este imposibil sa supravietuim. Dar si somnul in mod regulat este foarte important. Deasemenea trebuie sa ne simtim bine in propriul trup si sa-i intelegem rolul pe care il are. Copii, chiar si bebelusii, se pot simtii stresati sau nervosi cind este vorba despre intelegerea acestor nevoi fizice. Parintii insa ii pot ajuta prevenind aceste temeri.
Multi dintre noi stiu ca mentinerea copilului curat si bine hranit este importanta. Dar la fel de important este sa-i lasam pe micuti sa-si descopere trupul si sexualitatea. Chiar daca sintem sau nu ingrijorati in aceasta privinta, noi, parintii, dam copiilor un sens al propriei lor existente, sexualitati si a unui trup unic. Noi ii facem sa se simta in siguranta sau nesiguranta prin:

• modul in care ii tinem in brate si ii atingem,
• modul in care ii hranim, ii spalam, si ii schimbam de scutece,
• tonul vocii pe care il folosim,
• modul in care ii facem sa se simta comfortabil cu propriile trupurii si emotii.

Daca noi vom face aceste lucruri cu placere, dragoste si grija, copiii vor creste si dezvolta frumos acceptindu-se asa cum sint.

Trebuie sa permitem copiilor sa se cunoasca, iubeasca si sa aiba grija de ei insisi. Este absolut normal pentru bebelusi sa-si exploreze propriul corp. Ei sint capabili sa invete repede atingindu-si trupurile, in special organele sexuale, simtindu-se bine. Bebelusii si copii pina la 3 ani trebuie lasati sa se bucure de aceste descoperiri. Daca noi tipam la ei sau ii lovim peste miini, ei vor continua sa exploreze oricum, dar se vor simti vinovati pentru asta. Asemenea dezaprobare va avea un impact puternic si ii va face sa se rusineze de propiul trup si sexualitate. Deasemenea, peste citiva ani, aceeasi dezaprobare ii va tine pe copii la departare de parintii, exact in momentul cind vor avea nevoie de un ghid despre sex si comportament sexual.
Este la fel de important sa-i lasam pe copii sa inteleaga ca zgomotele intestinelor (chioraitul matelor) si urinarea sint normale si sanatoase. Ii putem ajuta prin antrenamentul la olita, dar numai in momentul in care copiii sint pregatiti fizic si emotional pentru asta. Acest antrenament si invatarea unei bune igiene personale vor fi experiente pozitive pentru copii si ii vor ajuta sa se bucure si sa aiba grija de ei insisi pentru toata viata.

Un bun parinte are urmatoarele prioritati in cresterea copilului:

• sa ofere o hrana sanatoasa,
• sa ofere copilului un program de somn regulat,
• sa mentina copilul curat,
• sa tina sub urmarire stricta toate vaccinarile necesare,
• sa fie sigur de o asistenta medicala buna pentru copil,
• sa linisteasca copilul cind acesta este agitat, nervos, sau plinge,
• sa accepte ca si copilul este o fiinta cu propria sexualitate.

Parintii care vor reusi sa mentina un echilibru in toate aceste lucruri de baza, isi vor ajuta copiii sa-si dezvolte propriile nevoi pentru a se simti linistiti si in siguranta.

Antrenamentul la olita. Cind si Cum se poate face?

editat la 04/14/2003

Mai mult decit orice alt aspect al dezvoltarii musculare din frageda pruncie, controlul asupra vezicii urinare si a evacuarii intestinale intereseaza cel mai mult pe parinti. La prima incercare facuta cind Alex avea 9 luni, ca prin "minune" am avut si prima reusita la olita. A urmat si a 2-a, dar la 3-a incercare, bucuria mea s-a spulberat. La 15 luni am reincercat asezarea pe olita a lui Alex, moment ce a durat circa 2-3 secunde; la acea virsta Alex era total absorbit de ideea de a merge si a explora in acel moment, in nici un caz de a sta intr-un singur loc, asteptind ca ceva sa se intimple. Reluarea antrenamentului la olita dupa 2 ani si 1/2 a avut succes insa, si in maxim o luna Alex a reusit nu numai sa ceara singur olita, dar chiar sa scape de scutec pe timpul noptii.

Doua sau trei generatii in urma, mamele incepeau antrenamentul la olita din fasa practic. Totusi, succesul si invatarea la olita la aceste virste fragede (mai putin de 9 luni uneori) nu au avut insa, in majoritatea cazurilor, efectul scontat. Se reusea pur si simplu colectarea la timp a urinei sau a fecalelor, intr-un moment bine ce putea fi anticipat mai mult sau mai putin.

Antrenamentul la olita este bine sa fie inceput la sfirsitul celui de-al dolea an de viata, sau chiar la inceputul celui de al treilea. Intre 1 si 2 ani, odata cu maturizarea creierului, copiii devin atenti la senzatia unei vezici urinare pline si simt nevoia de a urina. Daca pina la 1 an, vezica urinara putea retine mai putin de 50 ml, deci urinare frecventa, capacitatea ei creste in jurul virstei de 2 ani, permitind urinarea la intervale mai mari de timp.Pe parcursul maturizarii, copilul isi dezvolta abilitatea de a-si controla muschi externi ai sfincterelor in mod voluntar, putind amina evacuarea urinii sau a fecalelor pina are olita la indemina, chiar daca vezica urinara si rectul sint pline.!!! Desi uneori intirzierea evacuarii intestinale este binevenita, repetarea sau abtinerea pe timp prea indelungat poate duce la probleme de constipatie, intinderea si subtierea muschilor, chiar evacuarea neasteptata. Din momentul in care copiii recunosc ca momentul defecarii este iminent, majoritatea problemelor cu murdarirea scutecelor dispar pe timpul noptii. Controlul asupra vezicii urinare pe durata zilei este etapa a doua, iar cel al evacuarii intestinale pe durata zilei urmatorul, ultimul raminind controlul vezicii urinare pe durata noptii.

Cercetarile au confirmat ca parintii care au inceput antrenamentul la olita in jurul virstei de 2 ani, au reusit sa-l termine cu succes in maxim 4 luni. Cu cit acest proces va fi inceput mai devreme cu atit va dura mai mult. Presiunea morala exercitata la acest capitol poate insa afecta psihicul unui copil, si acest lucru trebuie sa fie evitat.

Invatarea copilului la olita poate incepe cind:

• acesta are scaune la momente predictibile pe parcursul zilei;
• arata prin semne, grimase, sau anumite posturi ca este gata sa-si ude sau murdareasca scutecul;
• se plinge sau se simte incomfortabil cind are scutecul ud sau murdar;
• incepe sa traga in jos si in sus de pantaloni;
• intreaba de olita;
• vrea sa poarte chilotei;
• vrea sa va faca o bucurie si poate urma instructiuni simple;
• se mentine uscat mare parte a zilei;
• vrea sa se spele pe miini si ii place sa stea curat.

Etapele antrenamentului la olita

Cind aveti deja la indemina olita, nu o puneti in baie, ci in camera copilului mai intii, sau in camera in care se joaca, astfel incit sa se obisnuiasca cu ea fara a se simti presat sa faca acest lucru. Apoi incercati sa urmati aceste etape:

• Incurajati copilul sa stea pe olita mai intii imbracat sa vada cum se simte.
• Dupa citeva zile sau saptamini, cind copilul pare sa accepte ideea, sugerati-i sa se aseze pe olita fara pantalon si scutec, dar nu asteptati ca el sa faca ceva imediat.
• Pentru baieti va fi mai usor sa accepte sa stea pe olita sa urineze, dupa ce-l asigurati ca va putea face din picioare cind va fi mai mare.
• Fiti atenti la semnele indicate de copil si intrebati-l daca doreste sa foloseasca olita. Daca refuza, nu-l fortati. Daca insa accepta sa foloseasca olita, fiti rabdatori. Incercati sa cititi o carte ca sa treaca timpul si sa se simta relaxat. Poate trece ceva timp pina copilul va urina sau defeca, dar va fi fericit cind va reusi acest lucru. Aratati-i ca sinteti la fel de fericiti de reusita lui.
• Daca copilul paraseste olita fara sa fi facut ceva in ea, nu va aratati dezamagiti. Nu spuneti decit: Vom incerca data viitoare.
• Daca copilul refuza sa stea pe olita mai mult de citeva secunde, incercati sa-l convingeti sa ramina pe ea oferindu-i o jucarioara, sau lasati-l sa rontaie un fruct sau un biscuit. Dar daca refuza nu incercati sa-l fortati.
• Sarbatoriti fiecare reusita, dar nu prea mult, pentru a nu-l face pe copil sa se simta presat.
• Nu uitati sa luati olita in calatorii - la bunici, sau in vacante, de exemplu.

Cit va dura acest antrenament la olita?

Depinde de copil; pentru unii dureaza citeva saptamini, pentru alti poate chiar un an sau mai mult. Studiile au aratat ca 22% dintre copii sint fara scutec pina la 2 ani si 1/2, 60% pina la 3 ani, 88% pina la 3 ani si 1/2. In general fetitele invata mai usor decit baietii, iar fratii mai mici mai repede decit cei mari. Desi copilul pare sa utilizeze in mod regulat olita, e posibil ca mentinerea scutecului sa fie inca necesara, mai ales pe timpul noptii.

Pina la virsta de 4 ani copiii pot folosi singuri olita pe durata zilei si noaptea pot sa nu mai simta nevoia de a urina. Dupa ce copilul invata sa foloseasca in mod regulat olita, trebuie sa faca tranzitia la toaleta mare, astfel incit sa poate folosi singur toaleta de la gradinita / scoala. In general copiii trec usor la toaleta mare, fara probleme si fara rugaminti prea multe din partea parintilor. Pentru a facilita asezarea la toaleta, puneti un scaunel in dreptul ei. Unii copiii sint speriati de statul pe toaleta mare, pentru ca deschiderea ei este prea mare si le este frica sa nu cada. In acest caz cumparati un capac de toaleta pentru copii, ce se poate fixa pe cel obisnuit. !!! Nu uitati sa-l laudati de cite ori reuseste sa foloseasca toaleta.

Cind folosirea olitei / toaletei esueaza

Copiii intre 3-5 ani isi mai uda uneori pantalonii daca apar schimbari in viata lor, cum sint mersul la gradinita, sau aparitia unui frate / sora. Dar chiar si fara stres, multi copii la aceasta virsta isi uda pantalonii daca tin prea mult urina. Aceasta se intimpla de multe ori cind sint implicati prea mult intr-un joc si nu au timp sa mearga la baie. Parintii pot ajuta amintind copilului sa mearga la baie in mod regulat, inainte de a pleca de acasa, dupa masa, sau inainte de culcare. Unii copii au accidente la gradinita deoarece sint prea timizi sa se adreseze educatorilor cind au nevoie la baie. Pentru a va ajuta copilul, pretindeti ca sinteti educatorul si invatati-l ce cuvinte sa foloseasca pentru a cere permisiunea de a merge la baie.

!!! Este normal ca un copil de 3-4 ani sa ude inca patul noaptea. Daca insa problemele persista in mod regulat dupa 5 ani, consultati medicul, ca acesta sa verifice daca sint, sau nu, probleme medicale. In majoritatea cazurilor maturizarea controlului asupra sfincterelor este mai lenta decit in cazul altor copii.

Bibliografie:
Infants, Children and Adolescents - L.E. Berk;
The 3 a.m. Handbook. The most commonly asked questions about your child's health - W. Feldman;
The Children's Hospital Guide to Your Child's Health and Development - Children's Hospital Boston.

Tourette Syndrome

editat la 02/19/2003

Definitie: boala caracterizata prin ticuri multiple, motorii si verbale inainte de 18 ani.

Cauze, incidente si factori de risc: A fost descris in 1885 de Georges Gilles de la Tourette ca o manifestare complexa ce apare in copilarie sau adolescenta. Este caracterizata prin miscari involuntare ale corpului (ticuri). Ticul = miscare motorie sau verbala rapida, instantanee si stereotipa. Ticurile includ: inchiderea repetata a ploapelor, horcaitul sau trasul pe nas, trosnirea degetelor, miscari de lovire, miscarea umerilor sau sarituri. Aproape 2% dintre oameni au acest sindrom. Acesta insa nu-i un rezultat clar, deoarece multi dintre cei cu ticuri nervoase nu apeleaza si la un consult medical. Tourette Sindrome este de 4 ori mai des intilnit in rindul baietilor decit al fetelor. Desi o gena a acestui sindrom inca nu a fost localizata, exista evidente clare ca aceasta boala se transmite genetic. Mozart a fost unul dintre bolnavii de acest sindrom.

Simptome: Cel mai des intilnit este ticul facial, urmat si de altele apoi. Ticurile apar oricind pe timpul zile si se amplifica in anumite momente, natura lor variaza si se schimba cu trecerea timpului. Multi pacienti au recunoscut ca apeleaza la ticuri ca sa se simta bine, deci acestea nu mai sint involuntare propriu-zis. Din acest motiv, Tourette Sindrome difera de Obsessive-Compulsive Disorder , in care pacientii se manifesta fara control si teama.

Teste: Nu exista teste de laborator care sa identifice prezenta acestei boli. Diagnosticarea trebuie facuta de un medic calificat, care stie sa elimine alte variante si sa nu aiba dubii.

Criterii de identificare sint:

• Ticurile motorii si verbale apar impreuna pe perioada bolii, chiar daca nu in acelasi moment.
• Ticurile apar zilnic, de mai multe ori pe zi, timp de mai mult de 1 an. In aceasta perioada nu trebuie sa existe mai mult de 3 luni consecutive fara nici un fel de tic.
• Manifestarile apar inainte de 18 ani.

Tratament: Deoarece multi pacienti cu aceasta boala au simptome minore, tratamentul nu este indicat datorita efectelor secundare care le pot amplifica. Cu ceva timp in urma se foloseau medicamente antipsihotice ca Haloperidol (Haldol) si Pimozid. Desi pareau sa diminueze si sa elimine o parte din ticuri, nu se mai recomanda datorita efectelor secundare grave: afectiuni motorii si cognitive. Risperidon este insa un alt antipsihotic ce poate fi folosit pt. tratament. Clonidin are efecte benefice pt. suprimarea ticurilor. Un alt medicament, Tetrabenazin, desi recomandat, cauzeaza depresie si afectiuni motorii.