editat la 01/18/2003 ca reactie la insistenta unora de a-si lasa copiii cu bunicii, departe de ei, parintii, chiar daca situatia putea fi evitata
Peste cateva zile voi avea 1 an de cand imi petrec aproape zilnic, cateva ore printre parinti si copiii lor.
In fiecare zi invat ceva, aflu o parere, o opinie. Stiu cine nu mananca, cine nu doarme, cine a facut primul pas sau cui i-a iesit primul dintisor.
Am plans pentru cei micuti, acum ingerasi care nu au venit printre noi, ci au preferat sa mearga intr-un loc mai bun, ferit de cele rele (sau macar asa speram ca exista acel loc, macar pentru ingerasii nostri).
Am strigat URAAA!!!, BRAVO!!! sau FELICITARI!!! pentru fiecare parinte care si-a implinit visul, pentru fiecare parinte care si-a tinut la piept odorul, pentru fiecare mama care si-a privit copilul sugandu-i la san sau l-a tinut pentru prima data in brate sa-i ofere biberonul.
M-am bucurat pentru fiecare nou parinte care si-a pus sigur intrebarea: Oare am fost eu in stare sa aduc o astfel de minune pe lume? Doamne iti multumesc pentru acest privilegiu!
M-am bucurat pentru parintii cu "experienta" care si-au adus copii la varsta la care nu mai pot fi numiti copii ... de cei straini e drept, caci pentru parintii lor ei raman copii toata viata.
Brincusi spunea o data: "cand nu ne mai simtim copii, suntem morti", poate nu chiar in aceasta formulare, dar foarte apropiata ... si vai! cat este de adevarata.
Cu fiecare subiect citit, cu fiecare discutie la chat, mi-am pus mereu si mereu aceeasi intrebare: Ce inseamna sa fii parinte responsabil? Cum vad si percep altii aceasta responsabilitate?
Pentru mine a fi responsabil pentru ceva inseamna sa constientizezi exact atunci cand il planuiesti, cand visezi, cand iti doresti. Sa fii deja pregatit emotional pentru momentul in care pui planurile pe hartie, cand mai adaugi cate un element ici, colo, cand vezi ca totul devine mai frumos, mai aproape de realitate cu trecerea fiecarei zile. Si sa devii responsabil pentru ceea ce ai creat in momentul finalizarii, cand intra in uz.
Asa vad eu responsabilitatea si pentru un parinte. Sa constientizeze inainte de a se gandi sa proiecteze un copil. Toti visam, dar nu toti suntem in stare sa concepem si asta este o mare durere pentru cei care isi doresc sa devina parinti. Dar si mai dureros mi se pare cand unii viseaza, reusesc sa conceapa un copil, se lauda cu ce au reusit si apoi cand copilul se naste, paseaza responsabilitatea altora. Eu mi-am facut datoria. Am un copil, toata lumea trebuie sa fie multumita. Dar ma duc la servici si nu pot sta cu copilul, deci il ducem la tara la bunici. Cum sa platim gradinita sau sa aduc vreo straina in casa? Mai bine lasa ca mergem la tara 1 data pe luna, daca ne permitem si vedem copilul. Acolo are aer curat si creste langa bunici. Cati nu gandesc asa? ... din pacate niciodata inainte de a pune in aplicare visul de a avea un copil.
Bunicii au fost o data parinti, vor sa fie bunici acum, de ce unii dintre noi le iau acest drept si ii impovareaza? Lor le face placere, este adevarat, dar oare este drept fata de ei? Fata de noi ca parinti? Si mai ales fata de copil?
La bunici mergem in vacante, asa am citit in carti, asa am crescut si eu. Acolo nu crestem, nu suntem copiii bunicilor, suntem ai parintilor, care au uitat de noi. La bunici mergem sa fim rasfatati si alintati, sa uitam de scoala si sa respiram aer curat o perioada. Dar crestem langa parinti. Chiar daca noi la gradinita, scoala sau cu o bona si ei la servici, dar suntem o familie in fiecare seara, luam cina impreuna, petrecem cateva ore impreuna si seara la culcare are cine sa ne spuna: Te iubesc puiul meu drag! Somn usor!.
De ce vrei sa ai un copil? Doar de dragul de a-l avea? De a fi in "rand cu lumea"? Ca sa treci prin experienta unei sarcini si apoi sa te simti mama? sau tata? Sau il faci pentru ca stii ca oricum va avea cine sa aiba grija de el; eventual ... bunicii? Teribile aceste ganduri de a pasa responsabilitati, de a ne "spala pe maini" de o bucatica din noi, de sufletul, viata si viitorul nostru.
Acum cateva minute m-am dus sa-l invelesc pe Alexandru (caruia ii place tare mult sa fie racoare in jur :-), m-am aplecat asupra lui si i-am "sorbit" zambetul usor ce-i aparuse pe buze cand l-am miscat (acelasi zambet ingeresc ce il avea inca de nou-nascut, cand visa), si nu m-am putut abtine sa nu-l mangai si sa-i sarut un obrajor. In acea clipa m-am gandit doar la parintii care singuri se priveaza de acest lucru: sa-si inveleasca noaptea pruncii si sa le asculte respiratia; sa-i vada cum cresc.
Sa fii parinte responsabil ... Oare cati dintre noi inteleg sau au inteles perfect aceste cuvinte? Ma intreb cati dintre noi au inteles si sunt constienti ca nu numai cearta sau bataia buna educa sau formeaza un copil - un OM, dar si o imbratisare, o mangaiere sau un simplu TE IUBESC COPILUL MEU.
Sau macar simplul fapt ca e minunat ca in miez de noapte sa poti merge sa-ti invelesti pruncul si sa te minunezi inca o data: Oare am fost eu in stare sa aduc o astfel de minune pe lume? Doamne iti multumesc pentru acest privilegiu!
Iertati-mi stangacia in ale scrisului, nu sunt o naratoare buna, dar sunt ... MAMA.
Se afișează postările cu eticheta parinti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta parinti. Afișați toate postările
duminică, 6 ianuarie 2008
vineri, 28 decembrie 2007
Te voi iubi mereu (Love you forever)
editat la 10/14/2003
dupa "Love you forever" by Robert Munsch
O mama isi tinea nou-nascutul la piept si
incet il legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l tinea cinta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi."
Copilul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. A crescut pina a implinit doi ani,
si a inceput sa alerge prin toata casa.
Tragea de cartile din biblioteca. Tragea
toata mincarea din frigider si lua ceasul mamei
si-l arunca in toaleta. Citeodata mama isi spunea:
“Acest copil ma-nebuneste!"
Dar noaptea, cind copilul de doi ani era linistit,
mama deschidea usa camerei,
o strabatea tiris,
se uita de la marginea patului;
si daca el era intr-adevar adormit il lua
in brate si-l legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana cinta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi."
Baietelul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. El a crescut pina cind a implinit noua ani.
Si niciodata nu vroia sa faca baie, si de cite ori
bunica ii vizita el vorbea urit. Citeodata
mama ar fi vrut sa-l vinda la gradina zoologica!
Dar noaptea, cind el dormea,
Mama deschidea incetisor usa camerei,
o strabatea tiris si se uita de la marginea patului.
Daca era intr-adevar adormit, ea-l lua in brate
pe acel baiat de noua ani
si-l legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana, cinta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi."
Baiatul a crescut. El a crescut, si a crescut,
si a crescut. Si a crescut pina cind a ajuns un adolescent.
El avea prieteni ciudati si purta haine ciudate,
si asculta muzica ciudata.
Citeodata mama lui se simtea
ca intr-o gradina zoologica!
Dar noaptea, cind acest adolescent dormea,
mama deschidea usa camerei lui,
o strabatea tiris si se uita de la marginea patului.
Daca era intr-adeva adormit, ea-l lua in brate
pe acel baiat mare, minunat,
si-l legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana cinta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi."
Adolescentul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. A crescut pina a devenit un adult.
A parasit casa parinteasca si si-a luat o casa
in cealalta parte a orasului.
Dar citeodata, in noptile intunecate
mama se urca in masina ei si traversa orasul.
Daca toate luminile in casa fiului ei erau stinse,
ea deschidea geamul de la dormitorul lui,
il strabatea tiris si se uita de la marginea patului.
Daca acel barbat mare, minunat, era intr-adevar adomit
ea-l lua in brate si-l legana inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana cinta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi."
Ei bine, acea mama a imbatrinit.
Si a imbatrinit, si a imbatrinit, si a imbatrinit.
Intr-o zi si-a sunat fiul si i-a spus,
“Ar fi bine sa vii sa ma vezi
caci sint foarte batrina si bolnava."
Cine el a ajuns la usa ea a incercat sa cinte
cintecul. Ea a cintat:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna …"
dar nu a putut sa-l termine
pentru ca era prea batrina si bolnava.
Fiul s-a indreptat spre mama lui.
A luat-o in brate si a leganat-o,
inainte si-napoi, inainte si-napoi,
inainte si-napoi.
Si i-a cintat acest cintec:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Mama mea vei fi."
Cind fiul s-a intors acasa in acea noapte,
a stat nemiscat mult timp la capatul scarilor.
Apoi a mers in camera
unde fetita lui nou-nascuta dormea.
A ridicat-o in brate si foarte incet a leganat-o,
inainte si-napoi, inainte si-napoi,
inainte si-napoi.
Si in timp ce-o legana a cintat:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi."
incet il legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l tinea cinta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi."
Copilul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. A crescut pina a implinit doi ani,
si a inceput sa alerge prin toata casa.
Tragea de cartile din biblioteca. Tragea
toata mincarea din frigider si lua ceasul mamei
si-l arunca in toaleta. Citeodata mama isi spunea:
“Acest copil ma-nebuneste!"
Dar noaptea, cind copilul de doi ani era linistit,
mama deschidea usa camerei,
o strabatea tiris,
se uita de la marginea patului;
si daca el era intr-adevar adormit il lua
in brate si-l legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana cinta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi."
Baietelul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. El a crescut pina cind a implinit noua ani.
Si niciodata nu vroia sa faca baie, si de cite ori
bunica ii vizita el vorbea urit. Citeodata
mama ar fi vrut sa-l vinda la gradina zoologica!
Dar noaptea, cind el dormea,
Mama deschidea incetisor usa camerei,
o strabatea tiris si se uita de la marginea patului.
Daca era intr-adevar adormit, ea-l lua in brate
pe acel baiat de noua ani
si-l legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana, cinta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi."
Baiatul a crescut. El a crescut, si a crescut,
si a crescut. Si a crescut pina cind a ajuns un adolescent.
El avea prieteni ciudati si purta haine ciudate,
si asculta muzica ciudata.
Citeodata mama lui se simtea
ca intr-o gradina zoologica!
Dar noaptea, cind acest adolescent dormea,
mama deschidea usa camerei lui,
o strabatea tiris si se uita de la marginea patului.
Daca era intr-adeva adormit, ea-l lua in brate
pe acel baiat mare, minunat,
si-l legana inainte si-napoi,
inainte si-napoi, inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana cinta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi."
Adolescentul a crescut. El a crescut si a crescut,
si a crescut. A crescut pina a devenit un adult.
A parasit casa parinteasca si si-a luat o casa
in cealalta parte a orasului.
Dar citeodata, in noptile intunecate
mama se urca in masina ei si traversa orasul.
Daca toate luminile in casa fiului ei erau stinse,
ea deschidea geamul de la dormitorul lui,
il strabatea tiris si se uita de la marginea patului.
Daca acel barbat mare, minunat, era intr-adevar adomit
ea-l lua in brate si-l legana inainte si-napoi.
Si in timp ce-l legana cinta:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi."
Ei bine, acea mama a imbatrinit.
Si a imbatrinit, si a imbatrinit, si a imbatrinit.
Intr-o zi si-a sunat fiul si i-a spus,
“Ar fi bine sa vii sa ma vezi
caci sint foarte batrina si bolnava."
Cine el a ajuns la usa ea a incercat sa cinte
cintecul. Ea a cintat:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna …"
dar nu a putut sa-l termine
pentru ca era prea batrina si bolnava.
Fiul s-a indreptat spre mama lui.
A luat-o in brate si a leganat-o,
inainte si-napoi, inainte si-napoi,
inainte si-napoi.
Si i-a cintat acest cintec:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna,
Atit cit voi trai,
Mama mea vei fi."
Cind fiul s-a intors acasa in acea noapte,
a stat nemiscat mult timp la capatul scarilor.
Apoi a mers in camera
unde fetita lui nou-nascuta dormea.
A ridicat-o in brate si foarte incet a leganat-o,
inainte si-napoi, inainte si-napoi,
inainte si-napoi.
Si in timp ce-o legana a cintat:
“Te voi iubi mereu,
te voi indragi pentru totdeauna
Atit cit voi trai,
Copilul meu vei fi."
Just for this morning... / In dimineata asta...
o prietena draga a postat cindva aceste randuri pe care eu le-am tradus... autorul lor este necunoscut:
Just for this morning, I am going to step over the laundry, and pick you up and take you to the park to play.
Just for this morning, I will leave the dishes in the sink, and let you teach me how to put that puzzle of yours together.
Just for this afternoon, I will unplug the telephone and keep the computer off, and sit with you in the backyard and blow bubbles.
Just for this afternoon, I will not yell once, not even a tiny grumble when you scream and whine for the ice cream truck, and I will buy you one if he comes by.
Just for this afternoon, I won't worry about what you are going to be when you grow up, or second guess every decision I have made where you are concerned.
Just for this afternoon, I will let you help me bake cookies, and I won't stand over you trying to fix them.
Just for this afternoon, I will take us to McDonald's and buy us both a Happy Meal so you can have both toys.
Just for this evening, I will hold you in my arms and tell you a story about how you were born and how much I love you.
Just for this evening, I will let you splash in the tub and not get angry.
Just for this evening, I will let you stay up late while we sit on the porch and count all the stars.
Just for this evening, I will snuggle beside you for hours, and miss my favorite TV shows.
Just for this evening when I run my finger through your hair as you pray, I will simply be grateful that God has given me the greatest gift ever given.
I will think about the mothers and fathers who are searching for their missing children, the mothers and fathers who are visiting their children's graves instead of their bedrooms, and mothers and fathers
who are in hospital rooms watching their children suffer senselessly, and screaming inside that they can't handle it anymore.
And when I kiss you good night I will hold you a little tighter, a little longer. It is then, that I will thank God for you, and ask him for nothing, except one more day...
editat la 10/17/2002
In dimineata asta am sa renunt sa spal rufe si am sa te iau sa mergem in parc sa ne jucam.
In dimineata asta am sa las vasele nespalate in chiuveta si am sa te las sa ma inveti cum sa facem puzzle-uri impreuna.
In dupa-amiaza asta voi scoate telefonul din priza si voi tine computerul inchis, si voi sta cu tine in gradina sa facem balonase de sapun.
In dupa-amiaza asta nu am sa ridic vocea nici un moment si nu am sa fiu iritata cind tu strigi si miorlai dupa masinuta cu inghetata, dar iti voi cumpara una daca se apropie de noi.
In dupa-amiaza asta nu ma va preocupa ce vei deveni cand vei fi mare, si nici nu voi re-analiza fiecare decizie a mea in ce te priveste.
In dupa-amiaza asta te voi lasa sa ma ajuti la prajituri si nu te voi impiedica sa le aranjezi singur.
In dupa-amiaza asta te voi duce la McDonald's si voi cumpara pentru amindoi Happy Meal, ca tu sa ai doua jucarii.
In seara asta te voi tine in brate si-ti voi spune o poveste despre cum te-ai nascut, si-ti voi spune cit de mult TE IUBESC.
In seara asta te voi lasa sa imprastii apa din cada si nu ma voi enerva.
In seara asta te voi lasa sa stai treaz pina tirziu, cit timp stam pe terasa si numaram stelele.
In seara asta ma voi cuibari linga tine ore intregi si voi renunta la emisiunile TV preferate.
In seara asta , cind iti voi mingiia parul cu degetele in timp ce tu te rogi, ii voi multumi lui Dumnezeu pentru ca mi-a daruit cel mai pretios dar oferit vreodata.
Ma voi gindi la parintii care-si cauta copiii disparuti, la parintii care viziteaza mormintul in locul dormitorului, la parintii care-si vegheaza copii suferinzi in spitale, indurerati ca nu le pot alinta cu nimic suferinta.
Si cind te voi saruta de noapte buna, te voi tine in brate un pic mai strins, un pic mai mult. Iar apoi ii voi multumi lui Dumnezeu pentru tine si-l nu-i voi cere nimic altceva, decit o alta zi...
Just for this morning, I am going to step over the laundry, and pick you up and take you to the park to play.
Just for this morning, I will leave the dishes in the sink, and let you teach me how to put that puzzle of yours together.
Just for this afternoon, I will unplug the telephone and keep the computer off, and sit with you in the backyard and blow bubbles.
Just for this afternoon, I will not yell once, not even a tiny grumble when you scream and whine for the ice cream truck, and I will buy you one if he comes by.
Just for this afternoon, I won't worry about what you are going to be when you grow up, or second guess every decision I have made where you are concerned.
Just for this afternoon, I will let you help me bake cookies, and I won't stand over you trying to fix them.
Just for this afternoon, I will take us to McDonald's and buy us both a Happy Meal so you can have both toys.
Just for this evening, I will hold you in my arms and tell you a story about how you were born and how much I love you.
Just for this evening, I will let you splash in the tub and not get angry.
Just for this evening, I will let you stay up late while we sit on the porch and count all the stars.
Just for this evening, I will snuggle beside you for hours, and miss my favorite TV shows.
Just for this evening when I run my finger through your hair as you pray, I will simply be grateful that God has given me the greatest gift ever given.
I will think about the mothers and fathers who are searching for their missing children, the mothers and fathers who are visiting their children's graves instead of their bedrooms, and mothers and fathers
who are in hospital rooms watching their children suffer senselessly, and screaming inside that they can't handle it anymore.
And when I kiss you good night I will hold you a little tighter, a little longer. It is then, that I will thank God for you, and ask him for nothing, except one more day...
editat la 10/17/2002
In dimineata asta am sa renunt sa spal rufe si am sa te iau sa mergem in parc sa ne jucam.
In dimineata asta am sa las vasele nespalate in chiuveta si am sa te las sa ma inveti cum sa facem puzzle-uri impreuna.
In dupa-amiaza asta voi scoate telefonul din priza si voi tine computerul inchis, si voi sta cu tine in gradina sa facem balonase de sapun.
In dupa-amiaza asta nu am sa ridic vocea nici un moment si nu am sa fiu iritata cind tu strigi si miorlai dupa masinuta cu inghetata, dar iti voi cumpara una daca se apropie de noi.
In dupa-amiaza asta nu ma va preocupa ce vei deveni cand vei fi mare, si nici nu voi re-analiza fiecare decizie a mea in ce te priveste.
In dupa-amiaza asta te voi lasa sa ma ajuti la prajituri si nu te voi impiedica sa le aranjezi singur.
In dupa-amiaza asta te voi duce la McDonald's si voi cumpara pentru amindoi Happy Meal, ca tu sa ai doua jucarii.
In seara asta te voi tine in brate si-ti voi spune o poveste despre cum te-ai nascut, si-ti voi spune cit de mult TE IUBESC.
In seara asta te voi lasa sa imprastii apa din cada si nu ma voi enerva.
In seara asta te voi lasa sa stai treaz pina tirziu, cit timp stam pe terasa si numaram stelele.
In seara asta ma voi cuibari linga tine ore intregi si voi renunta la emisiunile TV preferate.
In seara asta , cind iti voi mingiia parul cu degetele in timp ce tu te rogi, ii voi multumi lui Dumnezeu pentru ca mi-a daruit cel mai pretios dar oferit vreodata.
Ma voi gindi la parintii care-si cauta copiii disparuti, la parintii care viziteaza mormintul in locul dormitorului, la parintii care-si vegheaza copii suferinzi in spitale, indurerati ca nu le pot alinta cu nimic suferinta.
Si cind te voi saruta de noapte buna, te voi tine in brate un pic mai strins, un pic mai mult. Iar apoi ii voi multumi lui Dumnezeu pentru tine si-l nu-i voi cere nimic altceva, decit o alta zi...
joi, 27 decembrie 2007
Loveste, musca, imbranceste, se poarta urat cu alti copii si adulti
editat la 03/06/2007
Ce pot face eu ca parinte?Desi uneori este socant pentru tine ca parinte sau pentru ceilalti din jur, comportamentul agresiv este o etapa normala din dezvoltarea copiluluide la 1 la 3 ani (chiar 4 ani). In aceasta perioada copilul invata sa vorbeasca, isi imbogateste vocabularul de la o zi la alta, vrea sa devina cat mai independent si nu intelege ca inca nu este in masura sa controleze lucrurile ce-l inconjoara.
Copilul se enerveaza, tipa sau incepe sa imbranceasca, sa muste, sa loveasca, suparat ca nu-i ies toate cum ar vrea el. Loviturile sau muscaturile sunt normale pana la o limita pentru toti copiii. Nu trebuie ca parinte sa le ignori, ci dimpotriva, trebuie sa-l faci pe copil sa inteleaga ca asemenea manifestari sunt inacceptabile si sa-l inveti sa-si manifeste emotiile sub o alta forma.
Ce factori conduc la agresiune?
Copilul. Temperamentul copilului si capacitatea de a intelege cum sa reactioneze sunt critice pentru ca el sa-si monitorizeze gradul de agresiune. Formulari de genul "baietii sunt mai agresivi si se infurie mai usor" sau "fetita asta este o salbatica" sunt comune printre adulti atunci cand vorbesc de temperamentul unui copil. Temperamentul este o caracteristica a personalitatii copilului si acesta isi are radacinile in bagajul genetic cu care acesta se naste. Unii copii simt pur si simplu mai intens lucrurile, sunt mai activi, inclinati mai mult sa reactioneze fizic. Temperamentele cel mai des intalnite se incadreaza in 3 categorii: copiii veseli, sociabili si usor de crescut si educat (~60 % dintre copii), copiii timizi si emotivi (25% dintre copii), copiii colerici si impulsivi (15 % dintre copii).
Familia. Agresivitatea copilului depinde mult de nivelul de stres din familie si de cum interactioneaza cu aceasta. Unele studii au confirmat ca un bebelus lovit va avea tendinta sa devina un copil care loveste la randul lui. Alti factori care pot contribui sunt ignorarea plansului bebelusului sau tonul rastit cu care adultul i se adreseaza. Copilul urmareste comportamentul adultilor ce-l inconjoara, observa si imita cum acestia reactioneaza la manie si frustrare.
Comunitatea. Comunitatile care inteleg si militeaza pentru drepturile copilului sunt acelea care ii sustin in dezvoltarea fizica, psihica si morala. Locurile in care exista adulti responsabili si variante sanatoase de recreere ii protejeaza pe copii si ii ajuta sa invete sa isi controleze mai usor reactiile si sa faca fata intr-un mod pasnic situatiilor stresante.
Mediul inconjurator. Unele studii au demonstrat ca modul in careeste organizata casa, scoala, vecinatatea isi pune amprenta asupra niveluluide agresiune. O incapere prea incalzita sau aglomerata poate duce la nervozitate crescuta. Copilul infometat sau obosit este mai nervos si mai agresiv in general. Adultii trebuie sa fie atenti la aceste aspecte si sa le indeparteze la timp, evitand astfel conflictele ulterioare.
Nivelul de cultura. Care sunt modelele de viata pe care copiii le vad in comunitatea in care traiesc sau la televizor? Cand acestea incearca sa-si rezolve problemele apeland la violenta, copii inteleg in mod gresit ca acesta este un comportament normal.
Ce poti face ca parinte sa minimalizezi raspunsurile violente?
Explica copilului care pot fi urmarile actiunii lui. Daca ajungi cu copilul la un loc de joaca si el incepe se arunce imediat cu mingi sau jucarii in alti copii, trage-l deoparte. Stai jos cu el si uitati-va la ceilalti copii cum se joaca, explica-i ca se poate intoarce printre ei cand crede ca o poate face fara violenta. Nu-ti motiva intentia de corectare cu intrebari de genul: "Cum crezi tu ca te-ai simti daca altcineva arunca in tine cu mingea?" Copiii la aceasta varsta nu au suficienta maturitate cognitiva sa se poata imagina in locul altui copil, dar pot intelege care-s urmarile propriei lor actiuni.
Copilul incepe sa muste inca de cand este bebelus, cand ii apar dintii sau cand vrea sa-si manifeste dragostea. Atunci cand ies dintii ofera-i jucarii speciale pe care poate sa le muste sau un prosop curat. De multe ori bebelusii incearca sa-si manifeste dragostea si sa sarute, dar se implica atat de mult sa faca acest lucru putin cunoscut incat ajung in final sa muste. Cand copilul musca uita-te la el si spune-i foarte ferm: "Nu musca! Ma doare!" Aceasta-i arata ca nu-ti face placere sa fii muscat.
Ca sa previi muscaturile ia-l usor pe copil deoparte si spune-i: "Am sa te ajut sa te opresti sa faci asta." Niciodata nu-l musca pe copil daca el a facut-o! Copiii cand sunt prea mici nu au dezvoltata empatia si nu inteleg ce simti tu. Daca ridici tonul vocii pentru ca te-a durut, copilul va incepe sa planga pentru ca ii vorbesti prea tare si expresia fetei tale se schimba. Dar el nu realizeaza ce ai simtit. Deasemenea nu intelege ca trebuie sa-i para rau pentru ce a facut. Poate doar sa simta durerea muscaturii tale si sa i se confirme ca acesta-i un mod acceptabil de comportament, si deci va continua sa muste.
Pastreaza-ti calmul. Tipand, lovind sau explicandu-i copilului ca este rau nu-i va face nici un bine - mai mult il vei intarata si ii oferi noi exemple cum sa reactioneze pe viitor. De fapt, modul in care stii tu sa-ti controlezi temperamentul este primul pas prin care il poti controla pe al lui.
Seteaza limite clare. Incearca sa raspunzi prompt de fiecare data cand copilul devine agresiv. Nu astepta pana isi loveste fratele pentru a treia oara ca sa-i spui "Opreste-te, nu mai lovi!" Copilul trebuie sa stie imediat ca face ceva gresit si trebuie indepartat din acel loc pentru 1-2 minute. Aceasta-i calea cea mai buna prin care-l poti face sa se linisteasca. Dupa un timp el va reusi sa faca legatura intre comportament si urmari si sa inteleaga ca daca va lovi sau va musca va fi indepartat, dat afara din joc.
Fii consistent in disciplinare. Pe cat posibil, la fiecare episod, raspunde in acelasi mod ca la precedentul. Un raspuns predictiv de genul: "Deci iar ai muscat - asta inseamna ca vei sta deoparte" va stabili o rutina pe care copilul o va recunoaste si se va astepta la ea. In final va intelege ca daca se va purta urat, va ramine in afara actiunii/jocului. In public, chiar daca ramai impietrit in fata comportamentului urat al copilului nu lasa rusinea sa te copleseasca si nu trece cu vederea actiunile lui. Si alti parinti au fost in situatia ta - daca unii se uita mirati si comenteaza ceva de genul: "Este greu sa te-ntelegicu un copil de 2 ani" - intoarce-te la copil si disciplineaza-l asa cum stii tu, cum ai setat deja limitele.
Ofera alternative. Asteapta pana ce copilul se linisteste si apoi incearca cu calm si atentie sa intelegi ce s-a intamplat si ce anume a cauzat reactia lui. Intreaba-l si ai rabdare sa iti explice. Explica-i ca este perfect natural sa te simti frustrat dar nu este bine sa aratia sta lovind, imbrancind sau muscand. Incurajeaza-l sa gaseasca un alt mod de a raspunde frustrarii - de exemplu, sa spuna cu voce tare ce-l deranjeaza: "Nu-mi place sa ma joc cu tine!" sau sa ceara ajutorul unui adult. Fii sigur ca intelege ca de fiecare data cand se poarta urat cu o persoana trebuie sa-si ceara iertare. Scuzele copilului nu sunt sincere la inceput, dar cu timpul va invata lectia.
Lauda-l cand o merita. Ca parinte incearca sa-i acorzi copilului atentie nu numai cand greseste, dar si cand face un lucru bun - de exemplu cand intreaba daca poate sa se dea si el in leagan in loc sa-l dea la o parte cu forta pe copilul care se afla deja acolo. Lauda-l pentru modul in care si-a expus verbal dorinta: "Foarte frumos din partea ta ca ai intrebat mai intai daca poti sa te dai in leagan!" si, cu timpul, copilul va intelege cat de important este sa comunice verbal cu cei din jur.
Limiteaza timpul la televizor. Sunt desene animate sau programe la televizor destinate copiilor in care apar frecvent scene violente pentru ei - personajele tipa, ameninta, imbrancesc sau chiar lovesc. Incearca sa monitorizezi la ce se uita copilul in special daca are un temperament coleric. Cand il lasi pe copil sa se uite la televizor, stai langa el si discutati despre ceea ce se intampla: "Modul in care a obtinut acel lucru nu a fost foarte frumos, nu-i asa?"
Iesi afara cu copilul. De multe ori, un copil care nu-i lasat sa-si consume energia devine un mic terorist acasa. Daca este genul de copil agitat, cu atat mai mult are nevoie de iesiri afara, la o plimbare in parc sau la un loc de joaca.
Nu te sfii sa ceri ajutor cand ai nevoie. Uneori, comportamentul agresiv al unui copil cere mai multa atentie decat ii poate oferi un parinte. Daca acesta este prezent in majoritatea timpului, sperie si ii supara pe alti copii sau eforturile tale de a-i modifica comportamentul raman fara rezultat, vorbeste cu pediatrul. Acesta iti poate recomanda un psiholog pentru copii cu care poti determina sursa acestui comportament si cai de indreptare. Nu uita insa un lucru - copilul este inca mic. Daca vei comunica cu el cu rabdare si atentie curand aceste iesiri specifice varstei vor fi de ordinul trecutului.
In final, parintele trebuie sa retina ca in perioada de dupa 2 ani acest comportament agresiv se va diminua, pe masura ce copilul va stii sa comunice prin cuvinte. Important este insa sa retii care sunt aceste etape critice din dezvoltarea copilului:
- pana la 3-4 ani copilul se are pe sine in centrul atentiei, in creier nu sunt facute conexiunile care-l ajuta sa vada si din punctul de vedere al celor ce-l inconjoara;
- copiii mici vad totul sau nimic - ei nu inteleg ca cineva nu este bun sau rau in totalitate;
- copiii inteleg greu ce inseamna pe viitor si nu-si pot face planuri legate de acesta;
- au nevoie de exemple clare dupa care sa se ghideze - de exemplu imagini care sa le reaminteasca cum sa se poarte si ce sa faca;
- copiii mici nu pot face diferente intre fantezie si realitate si sunt confuzati de realitatea prezentata la televizor;
- copiii cu temperament dificil inteleg mai greu decat ceilalti cum trebuiesa se comporte. De exemplu un copil vine sa se joace cu cuburile cu care deja se joaca altul. Copilul agresiv (cel care se juca deja) interpreteaza gresit intentia celuilalt si o vede ca pe o intruziune. El isi protejeaza teritoriul devenind agresiv. Chiar daca educatorul ii atrage atentia ca celalalt copil nu a avut intentii hostile, cel agresiv poate sa nu inteleaga situatia asa cum este ea in realitate.
Surse:
Aggression: How to deal with hitting, biting, and more -reviewed by Paul Young, M.D.:
CHILDHOOD AGGRESSION: Where Does it Come From? How Can it be Managed?-Karen DeBord;
Why Does He Hurt Me? Handling toddler aggression - TeresaPitman
Abonați-vă la:
Postări (Atom)