Tourette Syndrome

editat la 02/19/2003

Definitie: boala caracterizata prin ticuri multiple, motorii si verbale inainte de 18 ani.

Cauze, incidente si factori de risc: A fost descris in 1885 de Georges Gilles de la Tourette ca o manifestare complexa ce apare in copilarie sau adolescenta. Este caracterizata prin miscari involuntare ale corpului (ticuri). Ticul = miscare motorie sau verbala rapida, instantanee si stereotipa. Ticurile includ: inchiderea repetata a ploapelor, horcaitul sau trasul pe nas, trosnirea degetelor, miscari de lovire, miscarea umerilor sau sarituri. Aproape 2% dintre oameni au acest sindrom. Acesta insa nu-i un rezultat clar, deoarece multi dintre cei cu ticuri nervoase nu apeleaza si la un consult medical. Tourette Sindrome este de 4 ori mai des intilnit in rindul baietilor decit al fetelor. Desi o gena a acestui sindrom inca nu a fost localizata, exista evidente clare ca aceasta boala se transmite genetic. Mozart a fost unul dintre bolnavii de acest sindrom.

Simptome: Cel mai des intilnit este ticul facial, urmat si de altele apoi. Ticurile apar oricind pe timpul zile si se amplifica in anumite momente, natura lor variaza si se schimba cu trecerea timpului. Multi pacienti au recunoscut ca apeleaza la ticuri ca sa se simta bine, deci acestea nu mai sint involuntare propriu-zis. Din acest motiv, Tourette Sindrome difera de Obsessive-Compulsive Disorder , in care pacientii se manifesta fara control si teama.

Teste: Nu exista teste de laborator care sa identifice prezenta acestei boli. Diagnosticarea trebuie facuta de un medic calificat, care stie sa elimine alte variante si sa nu aiba dubii.

Criterii de identificare sint:

• Ticurile motorii si verbale apar impreuna pe perioada bolii, chiar daca nu in acelasi moment.
• Ticurile apar zilnic, de mai multe ori pe zi, timp de mai mult de 1 an. In aceasta perioada nu trebuie sa existe mai mult de 3 luni consecutive fara nici un fel de tic.
• Manifestarile apar inainte de 18 ani.

Tratament: Deoarece multi pacienti cu aceasta boala au simptome minore, tratamentul nu este indicat datorita efectelor secundare care le pot amplifica. Cu ceva timp in urma se foloseau medicamente antipsihotice ca Haloperidol (Haldol) si Pimozid. Desi pareau sa diminueze si sa elimine o parte din ticuri, nu se mai recomanda datorita efectelor secundare grave: afectiuni motorii si cognitive. Risperidon este insa un alt antipsihotic ce poate fi folosit pt. tratament. Clonidin are efecte benefice pt. suprimarea ticurilor. Un alt medicament, Tetrabenazin, desi recomandat, cauzeaza depresie si afectiuni motorii.

Micul-dejun si beneficiile lui

editat la 01/03/2003

Micul-dejun este, de cele mai multe ori, masa neglijata a zilei. Multi copii si adulti "sar" peste micul-dejun deoarece nu le este foame, nu au timp suficient sa-l pregateasca sau urasc consumarea aceluiasi gen de alimente in fiecare dimineata.

Un mic-dejun ajuta organismul sa-si refaca rezerva de glucoza - cunoscuta sub numele de glucoza sanguina. Glucoza este sursa principala de energie a creierului. De aceea micul-dejun aduce un efect benefic la prima ora a diminetii pentru cei care-l consuma. Unele studii au aratat ca in cazul copiilor ce au un mic-dejun bogat, performantele scolare sunt mai mari decat in cazul copiilor care il "sar"; ei au mai multa energie si sunt mult mai creativi decat ceilalti.

Micul-dejun trebuie sa asigure intre 1/4 - 1/3 dintre caloriile si nutrientii necesari pentru o zi. Daca se renunta la micul-dejun, este dificil sa fie refacut acest echilibru nutritional pe parcursul zilei - in special pentru copii, femei gravide sau in cazul femeilor care alapteaza si au nevoie de un supliment de nutrienti.
Pentru copiii mai mari de 2 ani, mai ales daca merg la gradinita, in fiecare dimineata este necesar un mic-dejun bogat, echilibrat si gustos. Daca pentru adulti un mic-dejun echilibrat lasa de dorit, in cazul unui copil aflat in crestere - care are nevoie de proteine, glucide si minerale - acesta este obligatoriu.

Micul-dejun trebuie sa contina:

Un produs lactat: lapte sau orice alt derivat care trebuie sa asigure aceeasi cantitatea de calciu ca si laptele (in cazul copiilor care il refuza);

Carbohidrate: paine, fulgi de cereale, cereale deshidratate (naturale, amestecuri, cu fructe sau cacao, etc.);

Un fruct sau un suc natural;

Miere, dulceata (gem) sau unt in sandwichuri.

Micul dejun poate fi usor si servit rapid. Incercati cateva trucuri daca v-ati plictisit de aceleasi produse zilnic:

Inlocuiti o parte din laptele de la cereale cu sucul de mere sau din alte fructe; sau adaugati bucatele de fructe (capsuni, banana, stafide).

Branza topita sau unt de arahide pe biscuiti.

Un pahar de suc de fructe cu o lingura de inghetata.

Branza cu smantina amestecata cu bucatele de fructe.

Incercati sa evitati alimenele concentrate in grasimi si zahar (ex. gogosile sau croissantele cu ciocolata), care va ofera multa energie pe moment, dar de scurta durata. Un dejun format dintr-un croissant si o cafea nu aduce mai mult de cateva calorii, zahar si grasimi; nimic altceva.

Unii aleg sa serveasca micul dejun la fast-food-uri. Produsele acestora, special destinate micului dejun, pot avea continut mare de grasimi, sodiu si calorii, putine fibre. Cand serviti un astfel de mic dejun:

Alegeti produse ce nu contin ingrediente bogate in grasimi - ex. omleta fara adaos de branza. Optati pentru margarina in locul untului sau smantinii pentru piine prajita (toast) sau pancakes.

Evitati croissantele si aluaturile dulci (sweet rolls, biscuits) care sunt pline de calorii si grasimi. Optati mai bine pentru paine prajita (sau English muffins, bagels, pita bread).

Alegeti bauturi de genul laptelui degresat, suc natural de fructe sau apa.

Surse: The WIC Nutrition & Health Newsletter si "Cum imi cresc copilul" - Laurence Pernoud

Articolul se adreseaza nu numai celor din Romania, dar si celor din US, Canada, Europa in general, de aceea unele denumiri sunt poate necunoscute.

Cind alimentele devin un pericol

editat la 01/09/2003

Poti sa recunosti o alergie alimentara severa? Stii ce ai de facut in astfel de cazuri?

In urma cu 2 ani, in Statele Unite, un baiat de numai 9 ani a decedat la scurta vreme dupa ce unul dintre colegii de scoala i-a oferit un biscuit umplut cu unt de arahide. El a fost unul dintre cei 150 de copii (cazuri diagnosticate dupa deces) care mor in Statele Unite datorita socului anafilactic cauzat de o alergie alimentara.

Anafilaxia este o reactie alergica severa, provocata de cele mai multe ori de alimente, medicamente sau intepaturi de insecte. Alergia alimentara este o reactie exagerata a organismului la produsele alimentare. Simptomele usoare includ aparitia unor blinde (sau urticarie), eczema si dureri abdominale. Anafilaxia se caracterizeaza prin furnicaturi in gura, umflarea limbii si gitului, respiratie intretaiata, raguseala, voma si diaree. Deasemenea poate apare o scadere puternica a tensiunii arteriale, pierderea constiintei si moartea. Simptomele pot apare in citeva minute sau citeva ore mai tirziu.

O intoleranta alimentara nu implica sistemul imunitar, dar poate imita simptomele alergiei cum sint de pilda durerile abdominale. Desi multi oameni se pling de o anumita sensibilitate alimentara, doar 1% dintre adulti si 6% dintre copii au alergii alimentare cu adevarat.

Exista citeva alimente care cauzeaza 90% dintre alergiile alimentare si acestea sint: laptele de vaca, arahidele, pestele, soia, oul, alunele de padure, migdalele, nucile, molustele (cu carapace) si glutenul. O alergie datorata unuia dintre aceste produse - in special alunelor, arahidelor, nucilor sau pestelui - implica, deobicei, alergii pentru toata grupa acestor alimente alergene. Oamenii alergici la polen au uneori dezvoltat un tip de sindrom alergic oral, ce implica o reactie alergica la proteinele ce se gasesc in anumite fructe, legume sau nuci.

Copiii se pot vindeca de anumite alergii aparute in copilarie, dar alergiile la nuci, alune, arahide, migdale, peste si moluste ramin, in general, pentru toata viata. Copiii alergici sint supusi unui risc crescut de a se imbolnavii de astm sau alergii respiratorii.

Recomandarile in cazul in care descoperi ca ai o alergie alimentara sint urmatoarele: "Gindeste-te ce ai mincat in urma cu o ora, doua. Noteaza alimentele de care iti aduci aminte. Daca banuiesti un aliment ca ar fi cauza alergiei, elimina-l pentru citeva zile din alimentatie si vezi daca problema se rezolva."
Daca este greu sa identifici cauza alergiei discuta cu medicul de familie. Este foarte importanta descoperirea exacta a cauzei si ce anume a determinat ea - alergie alimentara, intoleranta alimentara sau probleme de alta natura. Teste de singe sau piele pot fi recomandate pentru o diagnosticare corecta.

Socul anafilactic - fiecare secunda este pretioasa
Consumul chiar si a alimentelor procesate dupa cele care au avut in continut alergeni cum sint arahidele, poate fi fatal in cazul anumitor persoane. Daca faci parte din aceasta categorie, este bine sa porti in permanenta o bratara medicinala cu specificatii exacte despre tipul de alergie, si intotdeauna o fiola usor de injectat de Epinefrina (EpiPen in US) pentru a putea fi folosita in timp util in cazuri de maxima urgenta. In cazul unui copil este bine sa ai mereu la indemina Epinefrina pentru copii si sa stii sa o folosesti rapid.
!!! Deoarece moartea poate surveni in citeva minute, un raspuns rapid este critic in astfel de alergii severe.

Copii in bucatarie: Gateste cu copiii!

editat la 10/16/2003

Gatitul ii ajuta pe copii sa descopere si sa invete lucruri multe. Copiii capata indemanare spaland, adaugand, amestecand, agitand si ruland. Copii invata sa masoare, sa numere, sa topeasca, sa caramelizeze si sa dizolve, descopera in acest mod printre primele notiuni de matematica, fizica, chimie. Comportamentul social se dezvolta prin lucrul in echipa si prin impartirea atributiilor. Vocabularul copilul se imbunatateste prin urmarea unor indicatii, specificarea ingredientelor si a echipamentului de bucatarie.

Una din caile cele mai bune de a-i invata pe copii despre nutritie este sa-i lasati sa va ajute la pregatirea meselor si la gatit. Copiii, in general, sint nerabdatori sa manince din alimentele preparate de ei.
Exista doua cai de a gati cu copiii. Puteti sa le oferiti sa efectueze una dintre etapele in urma carora va rezulta o mincare pe care toata familia urmeaza sa o consume; sau puteti sa-i lasati sa prepare singuri ceva.

Copiilor de 2 ani le place sa-si foloseasca muschii. Ei vor fi incantati sa desfasoare anumite activitati:

• sa spele fructele si legumele;
• sa stearga masa;
• sa inmoaie fructele si legumele in sosuri;
• sa rupa frunzele de salata verde;
• sa marunteasca bucatile de piine;
• sa rupa fasolea verde, proaspata.

Copiii de 3 ani invata folosindu-si miinile. Incercati activitati de genul:

• sa puna lichid intr-un amestec;
• sa amestece ingredientele;
• sa agite un shake (lapte cu fructe, sau un nessquik);
• sa intinda unt sau gem pe piine;
• sa framinte aluat de piine.

Copiii de 4-5 ani invata sa-si controleze degetele, musculatura la nivelul acestora. Oferiti-le experiente de genul:

• sa tavaleasca o banana prin cereale;
• sa stoarca portocale sau lamii;
• sa zdrobeasca fructe si legume moi;
• sa masoare ingredientele uscate sau lichide;
• sa marunteasca bucatele de carne;
• sa bata un ou cu telul.

Puncte importante de retinut!

1. Alegeti retete potrivite virstei copilului dumneavoastra; lasati-l sa va ajute la planificarea unui meniu si la cumparaturi.
2. Bucatarii indeminatici de toate virstele isi spala intotdeauna miinile inainte de a a se apuca de treaba.
3. Atentionati copilul sa se abtina sa guste din produse pina ce acestea nu sint finisate; in acest mod se pot evita imbolnavirile alimentare (carne sau oua nepreparate).
4. Asteptati-va la stropi sau mizerie in jur.
5. Copiii asculta doar pentru scurt timp, asa ca oferiti-le treburi marunte, de scurta durata si oferiti indicatii una cite una.
6. Micii bucatari trebuiesc supravegheati in permanenta.
7. La sfirsit, puneti-i sa ajute la curatenie.
   

Citeva retete pentru micile ajutoare in bucatarie

Painica franceza
Copiilor le place sa framinte si sa faca forme din aluat, deci oferiti-le suficient timp sa faca acest lucru.

3 - 3 si 1/2 cani de faina
1 pachetel droijdie uscata
4 lingurite de zahar
1 si 1/2 lingurita de sare
2 lingurite de margarina
1 si 1/2 cana de apa calda (42-45°C)

Se amesteca bine intr-un castron mare 1 cana de faina, zaharul, sarea si drojdia nedizolvata. Se adauga margarina, apoi gradual apa fierbinte. Se amesteca timp de 2 minute. Se adauga 1 cana de faina sau atit cit sa iasa un aluat mai tare si se mai amesteca 2-3 minute. Apoi se adauga suficienta faina cit sa iasa un aluat potrivit. Se acopera castronul cu o folie de plastic si se lasa aluatul la dospit timp de 45-60 de minute.
Se scoate aluatul din castron si se aseaza pe o suprafata data bine cu faina. Dupa ce ati spalat miinile copilului, dati-le cu faina si lasati-i sa intinda aluatul cu facaletul sau cu miinile. Faceti cu copilul diferite forme in aluat: animale, pretzel, numere, litere sau diferite alte forme. Asezati-le in tava unsa bine si lasati-le la crescut circa 40-50 minute pentru o forma mare de piine sau mai putin pentru formele mici.
Se pun la copt la foc mediu spre mare (cca. 200°C sau 400°F), cca. 40 de minute pentru piine si 8-10 minute pentru forme, sau pina ce acestea se rumenesc.


Sos de maioneza cu iaurt
1 cana de iaurt simplu
1/2 cana de maioneza (cumparata sau preparata doar din oua fierte)
1/4 cana de ceapa, tocata marunt
2 linguri de sos de soia

Lasati copilul sa amestece bine ingredientele intr-un castron si apoi sa-l puna la rece, in frigider. Sosul se poate servi cu legume crude sau adauga la salate.

Salata Waldorf
1-2 tulpini de telina
1 mar
1 cana de boabe de struguri, taiate pe jumatate
1 banana
1 portocala
1 cana de iaurt cu aroma de lamiie (sau simplu)

Lasati copilul sa spele telina, marul si strugurii, sa decojeasca banana si portocala. Adultul va taia fructele si telina in bucatele. Lasati copilul sa aseze totul intr-un castron, sa adauge iaurtul si sa le amestece bine.

Prima zi la gradinita/scoala

editat la 08/27/2003

Inceperea scolii sau gradinitei este dintotdeauna o "piatra de incercare" pentru copii si parinti.

Scoala (gradinita) este locul in care un copil va avea unele din cele mai mari incercari, succese, esecuri si momente de stanjeneala din viata. Deoarece scoala (gradinita) nu poate fi controlata de parinti, poate deveni foarte stresant atit pentru copil cit si pentru parinti.

La scoala (gradinita) copilul va invata despre lume, interactiuni sociale, si despre oamenii din afara familiei. El va invata despre sine, despre forta pe care o are sa razbata in viata, despre grijile care-l framinta, interesele pe care le are, si cit de sociabil poate deveni. El se va afirma intr-un mod cu totul diferit de cel de acasa; se va separa de parinti, va lua contact cu provocarile sociale si scolare, si isi va face prieteni.

Inceperea scolii (gradinitei) poate fi insotita de bucurie, dar si de stres. Multi copii sint nelinistiti cind este vorba de noua etapa din viata lor, si aceasta este general valabila cind este vorba de prima zi de scoala (gradinita), sau de mutarea intr-un loc nou. Pentru copiii care merg pentru prima data la scoala, dar au fost deja la gradinita o perioada, adaptarea se va face mai usor, iar separarea de parinti nu va pune probleme. In cazul acestor copii, nelinistile legate de inceperea unui an scolar vor fi mult mai mici pentru primele zile.

Daca parintii afiseaza sentimente contradictorii (neliniste, frica, vina) legate de trimiterea la scoala (gradinita), acestea vor spori spaima si frica de necunoscut a copilului. Experienta unui copil care incepe scoala (gradinita) este mult influentata de sentimentele si atitudinea parintilor.

Ce pot face parintii ca sa-si ajute propriul copil?

• Ofera suport moral si incurajeaza copilul.
• Vorbeste cu copilul despre activitatile pe care le va avea (ascultarea de povesti, gustare, program de somn), despre orarul zilei, jucarii, si ceilalti copii.
• Mergi cu copilul la scoala (gradinita) inainte de inceperea acesteia, ca sa se obisnuiasca cu mediul (locul unde se afla clasa, toaleta, dulapul personal etc.) si ca sa-si cunoasca profesorul (educatorul).
• Spune-i copilului ca este normal sa fie nervos si ingrijorat pentru ca va sta departe de parinti si sugereaza-i sa ia cu el la scoala (gradinita) un obiect familiar sau o fotografie cu familia.
• Mersul la scoala (gradinita) cu unul dintre prietenii de aceeasi virsta va putea face tranzitia mai usoara de acasa la scoala (gradinita).
• Gasirea unui prieten la scoala (gradinita) va reduce din tensiunea copilului care se simte singur intr-un mediu nou.
• Ritualul legat de pregatirea zilnica pentru a merge la scoala (gradinita) trebuie sa fie lipsit de stres cit se poate de mult. Pentru a reduce din acesta, poti pregati impreuna cu copilul hainele si ghiozdanul de seara, inainte de culcare.

Ce se poate face daca apar probleme?

• Daca copilul are probleme mari cu separarea, incearca sa stai un timp cu el, pentru primele zile. Discuta despre acest lucru cu profesorul (educatorul). Pe masura ce el se va simti mai comfortabil, redu timpul de sedere, pina cind vei ajunge sa stai doar ca sa-l ajuti sa-si scoata geaca si sa saluti profesorul (educatorul).
• Fi ferm daca copilul se incapatineaza sa nu ramina la scoala (gradinita).
• La sfirsitul programului, fa un efort si vino la timp; nu-l face pe copil sa te astepte si sa se ingrijoreze ca ai uitat de el.
• Daca copilul are griji specifice legate de scoala (gradinita), linisteste-l si acorda atentie temerilor lui. Poti sa-i spui de exemplu: "Unii copii se tem de scoala pentru ca nu stiu sigur ce se intimpla acolo, sau pentru ca au probleme cu activitatile desfasurate, sau din cauza profesorului, sau a unui coleg de clasa. Te supara ceva de genul acesta?" De multe ori ajuta daca ii povestesti de propriile temeri din vremea cind tu ai fost la scoala (gradinita) si ca multi copiii nutresc aceleasi sentimente.
• Unii copii pot regresa in comportament: sint nedeslipiti de parinti, au probleme cu somnul, isi sug degetul, uda asternutul, refuza sa se intoarca la scoala (gradinita). Aceste "iesiri" ar trebuie sa fie temporare si tu poti sa-ti aduci ajutorul continuand sa-ti incurajezi copilul.

Sfaturi pentru parintii a caror copii merg la scoala

Pentru ca prima zi de sa fie cit mai buna si relaxanta, incearca sa urmezi aceste etape:

1. Fi pregatit, cel mai bun lucru pe care-l poti face este ca prima zi sa fie cit mai lipsita de stres si cit mai relaxanta.

2. Ajuta-l pe copil sa fie pregatit pentru prima zi, incurajindu-l sa fie independent.

3. Inainte de inceperea scolii copilul ar trebui sa stie:

• sa se imbrace si dezbrace fara ajutor;
• sa se incalte si sa-si lege singur sireturile la pantofi;
• sa manince si sa bea singur;
• sa ia si sa puna la loc obiecte;
• sa stie sa foloseasca batista sau servetelul pentru nas;
• sa stie sa mearga singur la toaleta;
• sa foloseasca cu atentie echipamentul de la locul de joaca;
• sa duca singur (a) ghiozdanul.

4. Copilul trebuie sa aiba suficiente resurse verbale.

5. Copilul trebuie sa stie sa-si exprime dorintele, sa stie sa se adreseze si sa raspunda politicos.

6. Pentru a suporta separarea mai usor, inainte de inceperea scolii copilul poate petrece o perioada de timp la bunici sau prieteni, fara parinti.

7. Inainte de prima zi de scoala viziteaza impreuna cu copilul clasa si explica-i orarul pe care il va avea. Incearca sa ai o atitudine pozitiva, incurajeaza copilul si raspunde-i la cit mai multe intrebari despre scoala.

8. Daca copilul este suparat, prelungirea momentului despartirii va inrautatii situatia. Incercati sa plecati cit mai repede, intr-o atmosfera cit mai calma.

9. Nu uitati sa scrieti numele copilului pe obiectele ce le are la scoala (geaca, pantofii de sport care ramin la scoala, caiete, ghiozdan etc.).

Nu uitati ca pentru unii copii, inceperea fiecarui an de scoala (gradinita) poate fi o problema, neinsemnata de cele mai multe ori. Orice schimbarea in viata poate fi insotita de emotii, dar si de teama. Dar cu intelegere, rabdare, si din cind in cind cu cite o imbratisare din partea ta ca parinte, copilul va trece printr-o experienta minunata si de neuitat la scoala (gradinita).

Lumea minunata a cartilor

editat la 10/07/2003

Ce dar mai minunat se poate oferi unui copil decit acela al dragostei de a citi? Cartile il pot duce prin locurile exotice, ii pot da raspunsuri la intrebari, ii pot descifra visele.

Gata pentru citire?

Multi parinti, in graba lor de a-si vedea copilul excelind la invatatura, vor sa inceapa sa-l invete sa citeasca cu mult timp inainte ca acesta sa fie pregatit. Dar numai pentru ca memorizeaza alfabetul, nu inseamna ca si intelege valoarea si incarcatura sunetelor.
Drumul catre citire face parte din procesul de dezvoltare. Bebelusii receptioneaza devreme acele cuvinte care au un semnificatie clara si asociaza obiectele si le impart in jurul acestor cuvinte. Copiii de la 1 la 3 ani incep sa faca conexiuni intre cuvintele pe care le aud in timpul unei conversatii si cele pe care le aud la citirea unei carti. La gradinita, de la 3 la 5 ani, copiii sesizeaza sunetele ce corespund literelor si inceputului unor anumite cuvinte. De asemenea, acesti copii incep sa recunoasca anumite litere tiparite si sa coreleze numele unei litere cu forma pe care o are. Cind ajung la anul pregatitor pentru scoala, majoritatea copiilor, nu numai ca inteleg legatura intre cuvintele vorbite si citite, dar reusesc sa urmareasca o naratiune, comentind asupra caracterelor si ghicind ce va urma in continuare.
Desi nu poti forta copilul in procesul de invatare, nu este niciodata prea devreme sa incepi sa "construiesti" drumul spre acest proces.

Cum se poate face acest lucru?

• Citeste si vorbeste cu copilul inca din frageda pruncie.
• Ofera-i copilului creioane colorate si usor de curatat cu care sa invete sa mazgaleasca.
• Joaca-te cu copilul jocuri de cuvinte si cintati impreuna cintecele trasnite.
• Citeste cu glas tare cuvintele ce apar pe semnele de circulatie sau pe unele reclame.

Lucrul cel mai important este sa pui in aplicare activitati care au succes si nu aduc sentimente de frustrare. In acest mod, copilul va vedea in procesele de invatare si scriere activitati pline de farmec si interesante, nu doar simple corvoade.

Puterea exemplului

Care copil nu-si doreste sa fie ca Mama si ca Tata? Copiii care isi vad parintii citind, sint mult incurajati sa-si aleaga si ei o carte.
Cum sa dezvolti dorinta de a citi?

• Citeste-i cu voce tare copilului cit se poate de des. Fa din cind in cind cite o pauza ca sa-i oferi posibilitatea sa comenteze actiunea cartii.
• Ofera posibilitatea copilului sa te vada citind in fiecare zi: un ziar, o revista, o carte.
• Viziteaza cu regularitatea biblioteca orasului sau incearca sa achizitionezi cit mai multe carti in biblioteca personala, pe gustul intregii familii.
• Alege impreuna cu copilul cartile pe care i le citesti, dar lasa-l sa-si-o aleaga pe cea pe care vrea sa o studieze singur, in liniste.
• Discuta cu copilul despre ce ai citit, pune-i intrebari si incurajeaza-l sa-ti spuna in propriile cuvinte ce a inteles.
• Planifica perioada zilnice de liniste, in care fiecare din familie sa citeasca pentru sine.
• Limiteaza statul la televizor pentru a avea mai mult timp pentru citit.

Citind zilnic ii arati copilului ca tu, parintele, consideri acest lucru foarte important.

Computerul in viata unui copil

editat la 11/07/2004

Copiii de azi cresc practic cu un computer in casa. Ce facem insa noi parintii ca acesta sa nu devina singura sursa de invatare si educatie pentru ei?

In ultimii ani, computerul a devenit un obiect tot mai des intilnit intr-o casa. Posibilitatea si dorinta de a transmite si primii informatii cu usurinta pune in inferioritatea grija facturii de telefon, tot mai incarcata. Stiri, vreme, sport, informatii medicale, jocuri prin internet au devenit tot mai accesibile si tot mai multi adulti le prefera.
Toate aceste oportunitati le extindem si le transmitem si copiilor, uneori fara sa ne dam seama. Le aratam cit de convenabil este un computer si omitem uneori sa-i indrumam sa treaca prin procesul de invatare clasic (ex. aranjarea cuburilor sau constructiile LEGO, betisoare de numarat, carti de colorat si desenat, scrierea de mana etc.).

Unii copii invata sa scrie si sa citeasca cu jocuri de computer mai degraba, in loc sa foloseasca mai intii carti cu imagini si cuvinte corespunzatoare fiecarei varste. Acesti copii isi citesc povestile la culcare on-line, in loc sa o faca impreuna cu parintii, in pat. Incet traditiile se rup si computerul devine unul din elementele principale in procesul de invatare pentru un copil. Multi parinti prefera sa cumpere jocuri educative pentru computer in loc sa opteze pentru jocuri traditionale si carti de colorat sau cu imagini in relief.

Parintii lasa procesul de invatare in seama computerului si petrec tot mai putin timp de calitate cu proprii copii. Cea mai importanta treapta in procesul de invatare si educatie a copiilor este insa interactiunea cu cei din jur. Daca copiii isi petrec toata ziua in fata unui monitor, nu vor invata sa-si imparta lucrurile, sa-si astepte randul, si uneori nu vor cunoaste lucruri de baza, simple, precum bunele maniere. Copiii au nevoie sa interactioneze cu alti copii, adulti si animale. Ei au nevoie sa experimenteze lucrurile mai intii cu mana si nu in fata unui monitor de computer.

Computerul are si un beneficiu - copiii care-l folosesc sant mai inteligenti sau cel putin asa spun statisticile din ultimii ani. Cei care stiu sa foloseasca foarte bine un computer au avantajul de a-si gasi un serviciu in domeniu mult mai usor si se adapteaza repede schimbarilor tehnologice.

Copiii pot sa-si completeze temele on-line. In unele parti ale lumii, daca copilul a pierdut o zi de scoala, pe internet poate gasi postate lectiile si temele din ziua respectiva. Acest lucru este binevenit cind copilul este bolnav, dar oare este normal ca acesta sa-si inchipuie ca este normal sa lipseasca de la scoala, atata timp cat va gasi informatiile necesare pe internet?

Si sa nu uitam insa de un mare dezavantaj al computerului - cand copiii se logheaza on-line, inocenta lor este usor de depistat. Copiii devin astfel tinte usoare pentru adultii care se dau drept copii de aceeasi varsta. Obsedatii sexuali de multe ori ajung sa discute on-line cu copii, sa le sustraga usor informatii despre ei si familie si chiar sa le propuna intalniri in realitate. Copiii sint inocenti si cinstea pe internet poate creea probleme grave. De multe ori copiii nu inteleg sau nu stiu acest lucru si finalul discutiilor on-line poate deveni uneori nefericit.

Ca o concluzie - copiii se pot bucura de computer daca acesta este folosit "cu cap". Parintii care isi supravegheaza copiii cand acestia utilizeaza computerul pot fi mai linistiti ca aproape totul este in siguranta.
Computerul face parte din "valul" viitorului, dar tehnicile vechi de invatare si educatie nu trebuiesc uitate sau date deoparte. Un copil trebuie sa interactioneze fizic cu alti oameni si nu trebuie sa invete absolut totul la computer.


Exista anumiti factori care ar trebui luati in considerare cand decideti sa aduceti un computer in viata copilului.

Cand are nevoie copilul de propriul computer?
Un copil mai mic de 10 ani poate imparti computerul impreuna cu parintii. Un copil care foloseste des computerul familiei pentru a-si rezolva temele - incepand cu clasa a 7-a sau a 8-a de multe ori - poate beneficia de un computer propriu. Nu cumparati un computer prea devreme, ca acesta sa creasca cu el. Cand copilul va mai creste si va dori sa-l foloseasca s-ar putea ca software-ul sa fie depasit si viteza mult prea mica pentru utilizare.

Ce ar trebui sa stiu despre continutul unui joc de computer pentru copii?
Mai intai trebuie sa cunoasteti despre ce anume este vorba in joc si ce caractere/personaje sant implicate in el si care le sant reactiile. Comportamentul lor este conform cu ceea ce credeti ca este normal sa vada copilul dv.? Elementele pe care este construit jocul sint prea intense (prea multa actiune) pentru copil? Singurul mod prin care puteti depista acest lucru este sa jucati dv. jocul mai intii, de la un capat la altul si toate variantele pe care le are. Clasificarea jocurilor dupa varsta utilizatorilor (ca si cea facuta in cazul audientei la TV) poate sa va ofere informatii generale, dar numai dv. santeti in masura sa decideti daca intr-adevar jocul este conform cu varsta copilului. Deasemenea, acordati atentie deosebita reclamelor incluse de anumite companii in jocurile pe computer sau cele video prezente pe piata. Produse comerciale de genul cerealelor sau dulciurilor sant transformate in "personaje" ale unui astfel de joc. Fiti atenti la mesajul pe care aceste "personaje" il transmit copilului.

Ce limite ar trebui sa impun in folosirea computerului si a jocurilor video?
Este un lucru bun ca in jurul tehnologiei sa existe reguli impuse de parinti, dar nu exista nici un numar magic al minutelor alocate jocului. Parintii trebuie sa-si evalueze proprii copii si comportamentul lor inainte de a seta reguli. Daca un joc pe computer sau video duce la un comportament agitat, violent atunci trebuie setata o limita de timp sau o regula care sa restrictioneze utilizarea acestuia inainte de culcare. Daca va faceti probleme sa expuneti copilul unui joc mult prea violent pentru varsta lui, nu uitati sa-l verificati personal inainte de a-l pune la dispozitie. Odata ce setati limite atat de timp cat si asupra tipului de joc pe computer sau video, asigurati-va ca toti adultii prezenti in viata copilului, inclusiv bunici sau bone, cunosc aceste reguli si le accepta.

Surse:
Baby Steps -special edition, 2004;
Resurse internet.