Se afișează postările cu eticheta comportament. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta comportament. Afișați toate postările

marți, 26 februarie 2008

Cum afecteaza violenta copiii?

editat la 07/08/2003

Expunerea la violenta poate avea efecte semnificative asupra copiilor pe parcursul dezvoltarii lor, si influenteaza modul in care acestia isi vor forma relatiile cu cei din jur in copilarie si ca adulti.

Violenta duce la pierderea de mii de vieti anual si la costuri medicale, sau de inmormintare uriase. Statisticile arata ca multe din actiunile violente au loc la domiciliu, majoritatea produse intre soti, sau intre prieteni. Aproape 50% dintre victime locuiesc cu copii mai mici de12 ani, care, de cele mai multe ori, devin la rindul lor victime. In concluzie, expertii considera ca violenta la domiciliu este principala cauza a copiilor abuzati, sau a mortii datorita neglijentei.

Desi expunerea la violenta poate avea consecinte serioase asupra copiilor, ei pot trece peste efecte mai usor daca anumiti factori sint prezenti in viata lor. Un copil care creste inconjurat de dragoste si atentie din partea unor adulti ce cunosc efectele violentei si stiu sa ofere stabilitate si liniste, are sanse mari sa creasca frumos si sa fie un adult fericit. Scolile, centrele comunitare si programele reacreationale pot si ele oferi copiilor o sansa de a scapa de violenta, de a-si capata propria independenta si incredere, si de a invata cum sa se descurce in viata.

O parte din adulti cred ca un copil de 6 luni sau mai mic, care asista la scene violente (ca de pilda tatal o loveste mereu pe mama), nu va suferi mult deoarece nu are memorie pe termen lung. !!! Nimic mai fals. Copiii sint ca buretii. Ei absorb tot ce se intimpla in jurul lor de la cele mai fragede virste. Ei percep violenta si furia ce-i inconjoara asa cum percep si dragostea si atentia din partea celor care ii ingrijesc. Din aceasta cauza, natura si calitatea relatiilor cu un copil chiar foarte mic conteaza foarte mult pentru dezvoltarea lui pe viitor.

Violenta afecteaza viata tuturor celor care sint martori la ea. Pentru copii, violenta are urmari psihologice, emotionale si de dezvoltare. Chiar si la copiii foarte mici, martori la violenta, pot apare simptome de genul: anxietate, cosmaruri, regresie in limbaj sau in dezvoltarea motorie, si stres post-traumatic. Deasemenea, increderea in propria persoana sau in cei cu care vine in contact poate avea de suferit.

Cum se poate elimina violenta?

1. Ofera un exemplu bun. Copiii invata cum sa se comporte urmarindu-i pe adulti. Parintii trebuie sa faca un efort pentru a-si pastra un sens al valorilor si moralei in paralel cu modul de a se exprima non-violent si de a oferi un exemplu in acest sens. Daca copilul te vede certindu-te, fii sigur ca te va vedea si impacindu-te, si niciodata nu continua cu violenta fizica sau verbala in prezenta lui.

2. Moloseste metode de disciplinare non-violente. Daca iti lovesti si bati copilul drept pedeapsa (si mai ales in cazul copiilor sub 3 ani), el va invata ca violenta este permisa in orice situatie (cei mici nu au cum sa inteleaga rolul unei pedepse, daca nu inteleg cu ce au gresit - !!! Intotdeauna oferiti-le explicatii privind acest lucru, altfel bataia nu-i va convinge ca au gresit). Exista suficiente cai de pedepsire fara violenta, astfel incit pentru rezolvarea uneori a problemelor, pedepse de genul: "5 minute stai pe acest scaun" sau "2 minute la colt" sint suficiente si non-violente. !!! Aminteste-ti insa ca mereu sa rasplatesti un comportament frumos.

3. Limiteaza expunerea la violenta. Acorda mare atentie programelor de la televizor, casetelor video si programelor de pe internet pe care copilul le urmareste, si limiteaza expunerea acestuia la temele violente. Pistoalele si sabiile de jucarie, dar si alte jucarii ce promoveaza violenta si agresiunea trebuiesc limitate si monitorizate.

4. Impune reguli clare si limite potrivite virstei. Copiii trebuie sa cunoasca exact ce se asteapta de la ei si consecintele daca nu coopereaza. Mai mult, fii sigur daca copilul intelege toate regulile din familie - poti chiar sa-l implici in setarea unora. Deasemenea, mentinerea acelorasi reguli in mod consistent reduce conflictele si iti mentine credibilitatea ca parinte.

5. Ofera-i copilului multa afectiune si atentie. Copiii care se simt iubiti, in siguranta si care au format un sentiment de incredere cu adultul care-i ingrijeste, sint mai putin violenti si agresivi decit ceilalti. Poti construi acest sentiment de incredere si siguranta al propriului copil avind un rol activ in viata lui, petrecind in mod consistent suficient timp de calitate cu el si oferindu-i multa dragoste, laude si incurajari. Chiar si o perioada de timp scurta petrecuta astfel, poate aduce numai satisfactii.

Surse:
The Future of Children - Joy Osofsky;
Understanding children, the guidebook for children 0 to 3 - R. S. Wurman;
Experienta personala.

duminică, 3 februarie 2008

Fii un exemplu pozitiv pentru copilul tau

editat la 05/04/2003

Parintii sunt cei mai buni profesori ai propriilor copii.


Din frageda pruncie copiii isi imita parintii in ceea ce fac, spun sau interactioneaza cu cei din jur. Cu totii am auzit expresii de genul: Ceea ce faci este mult mai important decat ceea ce spui. Nimic mai adevarat, mai ales in cazul parintilor si copiilor lor.

  • Modelarea comportamentului pe care doresti sa-l aiba copilul tau este foarte importanta. Daca parintii spun: Este bine sa citesti, dar copiii nu-si vad niciodata parintii citind, atunci vorbele raman doar "aruncate in vant", copiii luand drept exemplu doar ceea ce vad. Luati loc pe fotoliu sau canapea, cu o carte, un ziar, un almanah in mana. Copiii care isi vad parintii citind, continuand sa-si imbunatateasca educatia proprie, vor face la fel, mesajul transmis fiind mult mai puternic decat orice numar de lecturi obligatorii primite de la scoala.

  • Daca parintii spun: Fii cinstit, dar copiii isi aud mama sau tatal mintindu-i pe vecini sau pe colegii de servici, vor fi incurajati sa le urmeze exemplul gresit, mai repede decat sa asculte ceea ce li s-a comunicat.

  • Parintii care recomanda copiilor sa nu consume bauturi alcoolice sau droguri, dar in fiecare zi isi toarna un pahar de vin, nu transmit practic nici un mesaj demn de urmat. Bineinteles, trebuie sa discutati cu copilul despre ce inseamna sa fii responsabil, sa consumi in cantitati moderate alcool si care sunt pericolele ce pot apare in cazuri avansate de ebrietate si cat de tragica poate deveni combinarea consumului de alcool in exces cu sofatul. In acelasi timp, aceste explicatii verbale trebuiesc insotite de un comportament ca atare, evitand asezarea la volan dupa consumarea de alcool, modeland astfel comportamentul viitor al copilului, dupa cum va doriti.

  • A fi sincer si cinstit cu propriul copil este un lucru imperativ. Impartiti o parte din ganduri si din ceea ce va inconjoara cu el. Daca lucrurile nu merg cum trebuie pentru voi, nu va temeti sa comunicati aceste lucruri si copiilor. Sinceritatea si actiunea "deschisa" fata de copii le va oferi sansa sa vada si latura voastra umana.

  • Educati-va copiii sa respecte autoritatile, oferindu-le drept exemplu respectul personal fata de ofiterii de politie sau fata de cadrele didactice.

  • Copiii invata sa devina responsabili din punct de vedere financiar observand cum parintii lor reusesc sa traiasca in limita bugetului propriu. Implicati intotdeauna copiii in discutiile despre bugetul familiei. Cand acestia vor mai creste si vor deveni mai responsabili, incurajati-i sa obtina un venit propriu din vanzarea unor ziare sau facand baby-sitting. Oferiti copiilor responsabilitatea pentru cheltuirea / strangerea unei anumite sume de bani. Cand cei tineri invata devreme de unde vin banii si unde se duc, le va fi mult mai usor sa se descurce financiar cand vor ajunge sa traiasca pe "propriile picioare".

  • Demonstrati-le copiilor ca toti oamenii sunt egali, tratand pe toti in jur cu respect si intelegere. Chiar daca uneori oamenii provenind din diferite clase economico-sociale sau din rase diferite, actioneaza diferit fata de propriile valori morale si familiale, nu inseamna ca ei sunt mai buni sau mai rai.
  • De ce copiii se poarta urat?

    editat la 06/08/2003

    Indiferent cat de precaut esti, mai devreme sau mai tarziu, mica ta
    Minune va incepe sa te combata. Si acest lucru se va intampla mult mai repede decat poti tu anticipa.

    Iti va intoarce spatele cu un refuz, va scoate pasta din tubul de pasta de dinti, va tipa cu toata puterea in mijlocul magazinului, isi va lovi fratele mai mic, va da cu jucariile de pereti. Toti copiii se poarta urat. Un copil care se poarta impecabil, este foarte cuminte intotdeauna si nu a facut nici o prostie in intreaga lui viata exista doar in imaginatie. Copiii au nevoie sa te testeze - isi doresc sa faca acest lucru din cand in cand.

    La ce te poti astepta si care sunt posibile cauze ce determina un comportament al copilului mai putin dorit de tine, ca parinte?
    • Copiii se poarta urat cand inca invata. Pentru a-i ajuta sa inteleaga ce este acceptabil, copiilor le trebuie explicat ce este inacceptabil. Nu este deajuns pentru ei sa auda doar reguli sau povete oferite de parinti. Ei trebuie sa testeze aceste reguli pentru ei insisi si sa impinga limitele pentru a putea vedea exact ce este bine si ce este rau. Si de asemenea, tu esti cel testat: Daca voi face acest lucru, ce reactie va avea Mama sau Tata?
    • Copiii se poarta urat ca sa atraga atentia. Mai mult decat orice, copilul isi doreste afectiune si aprobare din partea parintilor. Dorinta de a satisface este o motivatie puternica. Un copil va face ce vor parintii lui (comportament frumos) pentru a le atrage atentia. Dar reactia lor negativa este la fel de valoroasa pentru un copil ca si cea pozitiva. Daca el nu primeste aprobarea si atentia ta cand se comporta frumos, el se va hotari sa tipe sau sa se agite pina la obraznicie. Asa va fi sigur ca atunci cand este pedepsit, sigur a reusit sa atraga intreaga atentie parinteasca. Rivalitatea este un alt motiv pentru care fratii au o purtare urata, in competitia pentru dragostea si atentia parinteasca - fiecare sa obtina cat mai multa fata de celalalt, ca si cum aceasta ar putea fi masurata.
    • Copiii se poarta urat pentru a-si exercita independenta. Aceasta este adevarat in special in cazul copiilor de la 1 an la 3 ani, care incep sa inteleaga ca sunt persoane unice, diferite de Mama si Tata. Ei spun "da" cand tu spui "nu" sau "stop" cand tu spui "mergi". Si fac acest lucru doar pentru ca. Copiii isi exploreaza astfel puterile si afla de ce pot fi in stare.
    • Copiii se poarta urat pentru ca vor sa fie siguri ca tu esti cel responsabil. In ciuda nazbitiilor ocazionale pe care le face si chiar daca continua sa creasca, copilul ramane copil. Tu esti mare si el este mic. Asa cum copilul tau are nevoie de tine pentru a-i oferi dragoste, hrana si sprijin moral, el depinde de tine ca sa se simta in siguranta in lume. Daca raspunde obraznic si observa ca tu nu ramai nepasator se simte comfortabil. Aceasta ii ofera siguranta, totul se desfasoara normal, conform ordinii firesti a lucrurilor. Desigur ca el nu intelege lucrurile sub aceasta forma, dar asta este ceea ce simte el din plin.
    • Copiii se poarta urat deoarece dezvoltarea lor si aspiratiile parintilor nu se potrivesc. Un copil de 2 ani nu este fizic capabil sa stea cuminte la o masa la care se servesc cinci feluri de mancare. Asa ca se agita, plange sau incepe sa rasuceasca tacamurile sau sa rastoarne paharele. Este un comportament urat pentru standardele unui adult (standarde potrivite unui copil de 8 ani), dar pentru un copil asa de mic este doar o modalitate de satisfacere a curiozitatii si de eliberare a energiei ce o are. Intr-adevar, aruncatul tacamurilor este inacceptabil, dar este exagerat sa ceri unui copil de 2 ani sa stea nemiscat, frumos la masa, timp de doua ore.
    • Copiii se poarta urat cand nu stiu cum altfel sa reactioneze. Cateodata un copil este prea mic ca sa aiba destule cunostinte despre comportamentul in societate sau nu are posibilitati de comunicare suficiente (vocabular redus) si nu poate face fata cu succes unei anumite situatii. Un copil mai mic de 3 ani devine nervos cand nu gaseste suficiente cuvinte prin care sa isi exprime sentimentele si dorintele. Un prescolar care simte ca spatiul i-a fost invadat de un copil mai mare, revine la primul impuls de aparare ce-i vine in minte - sa muste. Aceasta nu-i efectiv o forma de neascultare / nesupunere, ci pur si simplu o reactie intr-o situatie specifica.
    • Copiii se poarta urit cand sunt obositi, bolnavi sau infometati. Nu este o coincidenta faptul ca problemele se intensifica cand s-a depasit ora de culcare. Sau felul cum reactioneaza un copil aflat intr-un supermarket, cand ora de pranz se apropie. Este greu pentru oricine sa faca fata unei anumite situatii cand ceva nu functioneaza corect (multi adulti sunt irascibili cand sunt infometati sau cand le este somn). De ce copilul tau ar fi diferit in vreun fel?
    • Copiii se poarta urat pentru ca nu au fost invatati cum sa se poarte frumos. Este natural: copiii continua sa se poarte intr-un mod greu acceptabil. Ei prefera sa se poarte in continuare urat chiar daca uneori au fost corectati sau alteori ignorati. Este ca incercarea la loterie: "Daca am castigat ieri, dar nu si alaltaieri, de ce sa nu incerc si astazi? poate castig."
    Toate aceste explicatii nu scuza insa comportamentul foarte urat. Dar ofera cateva pespective folositoare. Intelegerea acestui de ce? ajuta la diminuarea frustarilor si a cresterii rabdarii tale - lucruri importante care il vor ajuta pe copilul tau sa se indrepte in directia cea buna.

    Sursa: Parenting publications