Bebelusii si problemele lor

editat la 01/12/2003

Ai fost vreodata in situatia de a auzi la infinit o alarma de masina ce parca nu se mai opreste? Sau detectorul de fum din casa? Sau o alarma de incendiu ... falsa uneori?

De ce plang bebelusii?
Desi sunt neplacute, aceste sunete ne pun in alerta cand un lucru pare sa nu fie in regula. Dar uneori devin exasperante si parca nimeni nu poate sa le opreasca. Acelasi lucru se intampla si cand incercam sa linistim un bebelus care continua sa planga, sa se agite de parca ar vrea sa ne comunice ceva, si vedem ca suntem neputinciosi in a opri aceasta "alarma". Ne simtim frustati ca nu suntem in stare sa rezolvam situatia, si ca nu intelegem sensul acestor tipete si urlete, si apoi ne intrebam ce fel de parinti sintem.
Desigur, toti copiii plang sau sunt agitati la un moment dat. De multe ori insa unii dintre ei plang mai mult decat ceilalti, in special in primele luni de viata.

Bebelusul cuminte si linistit (sau cel putin asa credeam noi ca ne-a fericit soarta) din maternitate, odata ajuns acasa, nu ezita sa arate "cine-i stapanul", plangand din orice. Plansul este insa singurul mod prin care bebelusii isi pot comunica nevoile si sentimentele - este prima forma de limbaj al unui copil. Bebelusul tau nu-ti poate spune cand se simte singur, infometat, ud, obosit, ii este prea cald sau prea frig sau se simte frustrat. Si desi la inceput ti se pare imposibil, cu timpul, tu ca parinte, vei reusi sa deosebesti plansul de foame de cel de oboseala.

Cat de mult plang bebelusii? La ce varsta plang cel mai mult?
Cateva studii arata ca durata medie a crizelor de plans creste de la 1 ora si 45 de minute/zi la 2 saptamani de viata, la 2 ore si 45 de minute/zi la 6 saptamani si apoi descreste la mai putin de 1 ora/zi la 12 saptamani. La 3 saptamani crizele de plans apar de-a lungul intregii zile, dar cu precadere intre orele 6:00-11:00pm. La 6 saptamani, crizele de plans apar ocazional de-a lungul zilei, unii bebelusi plang in jurul pranzului, cei mai multi intre 6:00-8:00pm si unii la 2:00am. Dupa 10 saptamani, bebelusul devine tot mai linistit si crizele de plans apar majoritatea intre 6:00am si pranz, sau dupa-amiaza intre 4:30-10:30pm.
9 din 10 bebelusi plang aparent fara motiv (nu sunt infometati, nu sunt uzi, nu sunt neglijati), crizele de plans zilnice durand de la 15 minute la 1 ora uneori. Aceste crize, asociate de multe ori colicilor (forme severe si persistente a crizelor de plans inexplicabile), apar cel mai des dupa-amiaza. Aceasta parte a zilei pare sa fie cea mai propice colicilor, tipetelor si starilor de agitatie: cina este pregatita, tatal a revenit de la servici, parintii incearca sa serveasca masa, copiii mai mari au nevoie de atentie, deci cat poate tolera bietul bebelus? :-) Sau mai bine spus, dupa o zi intreaga de preluare si procesare a noilor informatii vazute, auzite, gustate, bebelusul vrea sa se descarce nervos printr-un plans sanatos.

Cand copilul plange pentru ca este ud sau infometat, reusim repede sa rezolvam problema - ii schimbam scutecul sau il hranim. Dar uneori, agitatia insoteste crizele de plans ce apar practic fara motiv: copilul refuza suzeta sau o jucarie, dar se linisteste daca este leganat sau facut "avion", apoi reincepe sa planga daca incetam aceste activitati. Aceste stari ale copilului sunt frustrante pentru noi parintii deoarece ne simtim neputinciosi cand nu reusim sa interpretam corect dorintele lui.

Colicile, caracterizate prin iritabilitate, agitatie sau crize de plans ce totalizeaza mai mult de 3 ore/zi, apar mai mult de 3 zile/saptamana si pentru mai mult de 3 saptamani, sunt tot forme de agitatie, dar mult mai agresive. Mamele, stresate de aceste colici prelungite incep sa-si piarda laptele, neputinta de a ajuta aduc serioase tensiuni in familie si de cele mai multe ori toate duc la cresterea gradului de agitatiei si iritabilitate ale copilului. Este un "cerc vicios" din care nimeni pare sa nu mai aiba scapare. Cum colicile sunt un gen de extensie a agitatiei, este bine sa fie vazute ca o forma mai severa a acesteia.

Este important insa sa ne dam seama ca majoritatea crizelor de plans nu au cauze fizice. Mai mult, nu exista nici un motiv care sa ne faca sa credem ca aceste crize vor pune in pericol copilul sau ca orice incercare de a reduce amplitudinea lor va avea ca rezultat un copil mai sanatos fizic.
De multe ori, copiii mai plangaciosi nu numai ca plang mult, dar sunt si foarte agitati fizic (se zbat puternic si sunt greu de stapanit); sunt mult mai sensibili, mai iritabili, cu mult mai greu de linistit si sunt mult mai activi decat ceilalti. Cateva diferente sunt notabile: bebelusii mai putin plangaciosi petrec mai mult timp sugandu-si degetele sau suzeta, in timp ce acestea nu au practic nici un efect asupra bebelusilor foarte plangaciosi.

De multe ori, copiii fara probleme par sa aiba nevoie de un plans bun seara, inainte de culcare, probabil din cauza oboselii. Daca copilul nu plange mai mult de 5-10 minute, nu va faceti probleme. Daca insa il luati in brate pentru a-l linisti sau ii oferiti suzeta, aceasta doar va inrautati situatia si va fi din ce in ce mai greu ca el sa adoarma singur, in stil propriu. Ce poate ajuta este un program de seara regulat (masa, baita, culcare) si somn suficient in timpul zilei, astfel incit copilul sa nu fie surmenat.
Daca insa crizele de plans sunt bruste, violente, in special la un copil care nu este plangacios, acestea semnaleaza de multe ori o boala sau aparitia dintilor. Verificati temperatura sau alte semne ce pot indica acestea si anuntati imediat doctorul daca constatati ceva in neregula cu copilul.

Sa nu uitam insa un lucru esential: aceste colici, la fel ca si celelalte probleme ce apar in cazul copiilor, trec, deobicei mai repede decat speram sau am crede ca este posibil si suportabil.

Colicile

Copilul tipa, se zvarcoleste, indoaie genunchii spre piept, strange pumnisorii, se stramba de durere, parintii fac cu schimbul sa-l tina in brate sa-l linisteasca. Cina in doi nu mai exista, fiecare mananca pe apucate si cu noduri. Va suna cunoscut?

Estimarile spun ca 1 din 5 copii au colici, cu crize de plans puternice dupa-masa, ce pot tine pina seara tarziu. Colicile difera de plansul obisnuit si putem sa vorbim de existenta lor cand copilul pare neconsolat, plansul se transforma in tipat, dureaza 2-3 ore, cateodata mai mult. Aceste colici apar aproape zilnic, desi exista si nopti linistite.
Copilul care are colici isi trage genunchii spre piept, isi inclesteaza pumnisorii si are ritmul de activitate crescut. Isi inchide si deschide ochii brusc, isi incrunta sprancenele, chiar isi tine respiratia pentru cateva secunde. Activitatea intestinala creste si elimina "gaze". Somnul si masa sunt afectate de plans - copilul trage cu putere de sfarc (sau tetina), apoi o elibereaza brusc si incepe sa tipe. Dar aceste scenarii nu apar la toti copiii, nu exista doi bebelusi care sa reactioneze la fel, asa cum nu exista parinti care sa faca fata situatiei in aceeasi maniera.

Colicile incep deobicei din a 2-a sau a 3-a saptamana de la nastere (mai tarziu in cazul prematurilor) si se intensifica in jurul celei de a 6-a saptamani. Pentru un timp, noptile de cosmar par sa dureze o vesnicie, dar vor incepe sa dispara in jurul celei de a 12 saptamani de viata, iar la 3 luni (mai tarziu pentru prematuri) majoritatea colicilor dispar, iar bebelusul continua sa planga ocazional, din diverse alte motive, pana in jurul a 4-5 luni.
Desi aceste perioade de plans si tipete ce se repeta zilnic (dureaza mai mult sau mai putin, cu manifestarile prezentate mai sus) sunt denumite colici, nu exista o definitie clara a ceea ce reprezinta ele si cum difera exact de alte probleme care provoaca crizele de plans. Definitiile si diferentele reprezinta insa foarte putin pentru parintii care disperati incearca sa-si linisteasca bebelusul.

Ce cauzeaza colicile continua sa ramana un mister. Multe teorii elaborate sunt acum total sau partial respinse:

bebelusii care au colici isi exerseaza plamanii (nu exista evidenta medicala pentru asa ceva);

ei plang datorita discomfortului gastric provocat de alergii sau sensibilitate la alimentele pe care mama le-a consumat sau a anumitor componenti din laptele formula (ocazional acestea pot fi motive pentru colici);

plang din cauza parintilor neexperimentati (colicile nu sunt mai rare in cazul celui de-al doilea copil);

colicile nu sunt ereditare (par sa nu fie mostenite);

colicile sunt mai dese in cazul copiilor a caror mame au suferit complicatii pe perioada sarcinii sau nasterii (statisticile neaga acest lucru);

expunerea la aer curat starneste colicile (in fapt, multi parinti considera ca iesirea la aer curat este singura cale de linistire a bebelusului).

Teoria cum ca starea nervoasa a mamei sporeste colicile este inca mult controversata. Desi multi experti spun ca plansul bebelusului o face pe mama nervoasa, altii sustin ca starea nervoasa a acesteia se transmite si bebelusului, facandu-l sa planga. Cel mai probabil este ca desi starea nervoasa a mamei nu cauzeaza colici bebelusului sau crize de plans, le poate insa inrautatii.

O teorie curenta sustine ca plansul se datoreaza probabil imaturitatii fiziologice a nou-nascutului: toti bebelusii plang, iar colicile sunt doar o forma extrema a acestei manifestari. Alta teorie sustine ca tractul digestiv imatur se contracta la trecerea "gazelor" cauzand colicile. Cea de a 3-a teorie sustine ca spasmele intestinale dureroase apar datorita intreruperii influxului de progesteron dupa nastere. O alta explicatie inca in actualitate: sistemul nervos imatur al bebelusului nu stie sa inhibe reactiile nedorite, asa cum sunt crizele de plans. Mai exact, explicatia se datoreaza instinctului de conservare, care ne ajuta sa ne adaptam mediului inconjurator din prima secunda de viata.

Probabil cea mai plauzibila teorie ar fi ca nou-nascutii, care in mod normal nu plang mult, poseda, dinainte de a se naste, un mecanism intern, inchis pentru stimulii externi, permitandu-le sa doarma si sa manance fara a acorda atentie prea multa la ceea ce-i inconjoara. Spre sfarsitul primei luni de viata (cand colicile apar in mod obisnuit), acest mecanism dispare, lasandu-i mult mai atenti si interesati de lumea ce-i inconjoara. "Bombardati" de senzatii (sunete, semne, mirosuri) pe durata unei zile, si incapabili sa le atenueze la timp, bebelusii ajung ca dupa-amiaza devreme sa fie practic super-stimulati si coplesiti de evenimente. Rezultatul: crize de plans inexplicabile, si, in cazuri extreme, colici. Pina la 3-4 luni, cateodata 5 luni, teoria ramane valabila, iar acesti bebelusi isi dezvolta capacitatea de a stapani senzatiile transmise de mediul inconjurator inainte ca acestea sa-i depaseasca, iar colicile dispar.

Un factor de mediu ce pare sa contribuie la cresterea intensitatii numarului colicilor (este inca neclara aceasta varianta) este fumatul in casa. Mai multi fumatori in casa, mai multe probleme cu colicile.

Ce este important de retinut vis-a-vis de colici este ca, in cazul copiilor care au mai multe probleme din cauza lor, cresterea in greutate nu este afectata, la fel dezvoltarea psiho-motorie. Copiii care au fost foarte plangaciosi ca bebelusi au aceleasi probleme de acomodare sau de stapanire ca si cei care ca bebelusi au fost foarte linistiti sau au avut crize de plans rare. Si, in cele din urma, sa nu uitam ca aceste colici si crizele de plans aparent fara motiv nu dureaza o vesnicie. :-)

Medicamente pentru colici ?
Parintii disperati apeleaza la medic sau farmacist pentru gasirea unei formule magice care va calma colicile si implicit va reduce crizele de plans. Din nefericire, medicamente care sa vindece complet colicile nu exista; si pentru ca multe dintre ele au si efecte secundare, medicii evita sa le prescrie. Aceste medicamente se inscriu in 2 categorii: cele care functioneaza, dar cu efecte secundare, si cele care nu functioneaza, dar parintii spera ca da. :-)
Unul dintre medicamentele din cea de a 2-a categorie este Simeticonul (ingredient folosit si in preparatele pentru adulti ca "anti-gaz"), care in cazul copiilor care au intr-adevar mai multe "gaze" pare sa aiba efect pozitiv. Deoarece produsul nu este absorbit de corp, el prezinta siguranta si nu are efecte secundare. Daca colicile bebelusului par sa apara datorita "gazelor" intrebati medicul de Simeticon. In US acesta se gaseste sub denumirile: Mylicon si Phazyme.

Un studiu recent a aratat ca folosind placebo starea bebelusului pare sa fie mai buna si acelasi lucru se intampla folosind chiar si apa sfiintita. :-)

Unele medicamente le provoaca copiilor somnolenta: cele care contin alcool, diphenhydramine hydrochloride (Benadryl), chloral hydrate si fenobarbital. Indiferent daca aceste medicamente functioneaza sau nu, este inacceptabil ca parintii sa le foloseasca pentru un bebelus.
Fenobarbitalul si homatropine methylbromide (asemanatoare atropinei, este folosita pentru relaxarea musculara) nu au efecte mai bune decit placebo si pot afecta sistemul nervos central al bebelusului. La fel alcoolul care poate duce la convulsii datorate scaderii bruste a nivelului de zahar din sange.
Un alt medicament la folosirea caruia s-a renuntat este dicyclomine hydrochloride (Benthylol); ca si cele enumerate mai sus prezinta pericol asupra vietii bebelusului.

Unii parinti considera ca ceaiurile de plante sunt mai sigure ca remedii pentru colici. De fapt acestea pot contine substante care actioneaza ca si medicamentele ce au in compozitie atropina. Desi unele ceaiuri comerciale pot avea efecte pozitive, nu orice planta medicinala trebuie incercata pe un bebelus.

Concluzie: Medicamentele sau plantele medicinale pentru tratamentul copiilor plangaciosi si agitati nu sunt intotdeauna remediul pe care parintii trebuie sa-l foloseasca.

Bibliografie
"The 3 a.m. handbook - The most commonly asked questions about your Child's health" - W. Feldman;
"What to expect the first year" - A. Eisenberg, H. Murkoff, S. Hathaway.

Reflexele nou-nascutului

editat la 11/02/2003

Copilul se naste cu multe reflexe care il vor ajuta in primele luni de viata, cu care va reusi sa supravietuiasca.

Reflexele nou-nascutului sunt actiuni sau miscari involuntare. Unele miscari sunt spontane, desfasurandu-se ca o parte a activitatilor obisnuite ale bebelusului, altele sunt raspunsuri la anumite excitatii. Reflexele ajuta la identificare functionarii normale a creierului si a activitatii nervoase. Unele reflexe survin doar in anumite etape ale dezvoltarii.

Urmatoarele sunt cateva din reflexele observate la nou-nascuti:

• Reflexul de baza - se manifesta cand colturile gurii bebelusului sunt atinse. Bebelusul va intoarce capul si va deschide gura in directia de unde a venit atingerea. Acest reflex il ajuta pe copil sa gaseasca sanul sau biberonul ca sa manance. El dispare in jurul varstei de 4 luni. Uneori apare cand copilul se atinge singur cu mainile peste fata, de aceea, pentru a evita problemele in timpul suptului, cand copilul isi agita prea mult mainile, este bine sa i le acoperinti cu o paturica sau sa i le dati la o parte din apropierea fetei.
• Reflexul suptului (involuntar) - este uneori rezultatul reflexului de baza, cand copilul este pregatit sa suga, sa se hraneasca. Acest reflex nu apare inainte de 32 de saptamani de sarcina si este complet dezvoltat in jurul a 36 de saptamani; de aceea copiii nascuti prematur pot avea acest reflex slab dezvoltat sau deloc. El dispare pana la 2 luni, fiind inlocuit de reflexul voluntar de supt. Bebelusii au de asemenea reflexul mana-gura care apare o data cu reflexul de baza si cel al suptului, rezultatul fiind sugerea degetelor sau mainilor.
• Reflexul palmar (de apucare) - daca atingi palma bebelusului, acesta isi strange degetele in jurul degetului tau sau a obiectului cu care a fost atins. Acest reflex dureaza doar cateva luni si este mai puternic la prematuri.
• Reflexul Babinski (al degetelor de la picioare) - la atingerea talpii piciorului, degetul mare se ridica, iar celelalte se desfac ca un evantai. Spre sfarsitul primului an de viata acest reflex dispare.
• Reflexul pasirii - cunoscut si sub numele de reflexul mersului sau dansului, deoarece bebelusul pare sa mearga sau sa danseze daca este sustinut de subtiori si picioarele ating o suprafata. In general dispare in primele 4 ani de viata.
• Reflexul Moro (de speriere) - apare cand bebelusul se sperie la sunete sau miscari puternice (inclusiv la propriul plans). Ca raspuns la aceste sunete, bebelusul isi arunca capul spre spate, isi intinde mainile si picioarele si apoi si le trage rapid inapoi. In general acest reflex dispare pana la 5-6 luni.
• Reflexul de aparare - numit astfel datorita pozitiei pe care o adopta bebelusul. Daca este asezat pe spate si isi intoarce capul intr-o parte, bebelusul isi intinde in afara mana si piciorul din aceeasi parte, iar cele de pe partea opusa le indoaie la incheieturi, in asa zisa "pozitie de aparare". Reflexul de aparare dispare pana la 6-7 luni.
• Reflexul inotului - daca pui un bebelus mai mic de 6 luni in apa, acesta isi va misca mainile si picioarele, tinandu-si respiratia. De aceea unele familii cred in lectiile de inot la copiii foarte mici. Dar nu este recomandabil sa incerci acest reflex acasa, din motive de siguranta.

Imediat dupa nastere copilul va avea reflexele testate. Absenta sau raspunsul lor slab pot fi cauzate de nasterea prematura, traumatica, medicamentele folosite, boli etc. Discuta cu pediatrul daca ai intrebari legate de aceste reflexe sau cere-i sa le puna in evidenta la controalele periodice.

Fumatul pe perioada sarcinii

editat la 05/12/2004

Când iti aprinzi tigara, nu uita ca nu esti singura care fumeaza - Si copilul tau o face!

Conform statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 12% dintre femei fumeaza in ziua de astazi, 15% in tarile dezvoltate si 8% in tarile aflate in curs de dezvoltare. Aceasta este o problema medicala majora, deoarece fumatul nu afecteaza doar sanatatea femeii, dar in cazul unei sarcini, acesta poate afecta si sanatatea viitorului copil.
Fumul de tigara contine mai mult de 2500 de compusi chimici si nu se stie exact care dintre acestia afecteaza dezvoltarea fatului (nicotina si monoxidul de carbon se pare ca joaca un rol important in aparitia problemelor de-a lungul sarcinii).

Cum poate afecta fumatul nou-nascutul?
Fumatul aproape dubleaza riscul de a avea un copil cu greutate mica la nastere. Bebelusii cu greutate mica la nastere (< 2500 gr) pot avea probleme mult mai mari de sanatate in primele luni de viata, risc mai mare de handicapuri cronice (paralizie cerebrala, retardare mintala si probleme de invatare) sau pot chiar deceda. Se stie deja ca fumatul incetineste cresterea si dezvoltarea fatului, si numeroase studii au aratat ca acesta mareste rata nasterilor inainte de termen (inainte de 37 de saptamani de sarcina) cu 20%. Daca gravida se opreste din fumat pana la sfarsitul primului trimestru de sarcina, riscul de a avea un copil cu greutate mica la nastere nu este mai mare decat in cazul gravidei nefumatoare. Chiar daca gravida nu poate intrerupe fumatul in primele doua trimestre de sarcina, intreruperea lui in cel de al treilea trimestru poate imbunatatii rata de crestere a fatului. Conform studiilor facute, gravidele care se opresc din fumat pana in saptamana a 30-a de sarcina au copii cu greutate la nastere mai mare decat in cazul gravidelor care continua sa fumeze pe toata perioada sarcinii.
Gravidele nefumatoare trebuie sa evite locurile in care se fumeaza. Fumatul pasiv, ca si cel activ, poate impiedica cresterea fatului si mari riscul de a avea un copil cu greutate mica la nastere sau cu afectiuni genetice.
Desi implicatiile fumatului asupra nasterii premature si a greutatii nou-nascutului sunt deja cunoscute, unele studii recente au demonstrat ca atunci cand exista si anumite interactiuni genetice nedorite, fumatul poate mari riscul nasterii cu defecte fizice. Femeile care au fumat in primele luni de sarcina si au din familie cazuri de anomalii congenitale sunt supuse unui risc cu 20% mai mare de a avea copii cu aceleasi probleme. Acelasi risc poate apare si in cazul in care exista fond genetic favorabil aparitiei la nou-nascut a celor doua deformatii cunoscute sub numele de buza de iepure sau gura de lup (bolta palatina deschisa).

Cum poate afecta fumatul sarcina?
Fumatul a fost asociat cu o multime de complicatii aparute pe perioada unei sarcini. Fumatul din primele saptamani de sarcina pare sa mareasca riscul sarcinii ectopice sau sarcina extrauterina (implantarea embrionului se face in afara peretelui uterin). Rareori aceste sarcini au ca rezultat nasterea unui copil, embrionul fiind eliminat chirurgical, iar femeia supusa unui tratament medicamentos. Fumatul poate mari de asemenea riscul avorturilor spontane.
Fumatul pare sa dubleze riscul aparitiei complicatiilor placentare (care apar in 1% dintre sarcini). Cand femeia fumeaza atat fatul cat si placenta sunt private de o parte din oxigenul si nutrientii necesari. Placenta tinde sa creasca si sa se ingroase (poate apare riscul de placenta praevia - placenta este atasata prea jos in uter si acopera partial sau in totalitate cervixul, sau placenta abruptio - placenta se desprinde de peretele uterin inainte de nastere) pentru a ocupa o suprafata mai mare prin care sa asigure necesarul de oxigen si nutrienti pentru fat. Datorita cresterii placentei, fatul nu mai are loc mult ca sa creasca, deci va avea greutate mai mica la nastere, asociata de multe ori cu alte probleme de sanatate (incluzand insuficienta pulmonara). In cazul aparitiei problemelor placentare, nasterea poate pune in pericol viata mamei si copilului, dar acesta poate fi evitat, in majoritatea cazurilor, cu ajutorul operatiei de cezariana.

Poate fumatul sa afecteze fertilitatea?
Fumatul poate cauza probleme reproductive inainte ca femeia sa ramana insarcinata. Un studiu facut in Marea Britanie a aratat ca fumatoarele, fata de nefumatoare, pot avea mai multe probleme de conceptie, 50% dintre ele avand sanse mai mici de a ramane gravide in primele 12 luni de incercari. Acelasi studiu a aratat ca si fumatul intens al tatalui poate duce la conceptie intarziata.

Fumatul parintilor poate cauza si alte probleme bebelusilor si copiilor?
Bebelusii mamelor care au fumat pe perioada sarcinii sunt de trei ori mai mult expusi riscului sindromului mortii infantile subite (SIDS) in comparatie cu cei ai mamelor nefumatoare. Bebelusii expusi fumatului pasiv prezinta de asemenea risc crescut pentru SIDS, chiar daca studiile recente sugereaza ca expunerea la fumul de tigara pe perioada cat se aflau intrauterin conteaza mult mai mult.
Copiii supusi fumatului pasiv sau activ inca inainte de a se naste pot avea probleme ulterioare de genul astmului sau autismului. Un studiu recent facut in Suedia sustine ca bebelusii mamelor care au fumat in primele saptamani de sarcina sunt supusi unui risc de 40% mai mare sa sufere de autism (boala caracterizata prin dificultati de comunicare cu cei din jur) comparativ cu bebelusii mamelor nefumatoare. Copiii mamelor fumatoare prezinta risc de doua ori mai mare sa aiba probleme de comportament, incluzind ADHD (attention deficit/hyperactivity disorder). Acelasi risc crescut pentru comportament impulsiv si lipsa de atentie poate apare si in cazul copiilor a caror mame au fost expuse cu regularitate fumatului pasiv.

Cum pot fi preintampinate problemele cauzate de fumat?
Recomandarile medicale includ intreruperea fumatului inainte de sarcina si evitarea lui pe intreaga durata a acesteia, inclusiv dupa nasterea copilului. Medicul poate sugera gravidei programe speciale de campanie anti-fumat sau metode diferite prin care sa renunte la acesta. Chiar si mai tarziu in sarcina, renuntarea la fumat poate reduce riscurile la care poate fi expus fatul. Odata cu scaderea numarului de tigari fumate scad si problemele datorate fumatului cu care copilul se poate naste.
Renuntarea la fumat se poate face mai usor de-a lungul sarcinii daca: in trecut femeia a mai avut incercari de a se lasa, are un partener care nu fumeaza, are suportul moral al familiei sau prietenilor si intelege efectele negative pe care fumatul le poate avea asupra viitorului ei copil.

Este foarte important ca in preajma nou-nascutului fumatul sa fie exclus. Parintii ar trebui sa renunte la aprinderea tigarilor in casa si musafirii trebuie rugati sa faca acelasi lucru cand vin in vizita. Bebelusii expusi fumului de tigara sufera mai mult de probleme respiratorii si infectii ale urechii decat restul. Bebelusii mamelor care fumeaza sunt expusi unui risc de 38% mai mare sa faca pneumonie si sa fie internati in spital in primul an de viata, fata de cei ai nefumatoarelor. Un copil expus fumului de tigara acasa, in primii ani de viata, este supus unui risc mare de a avea mai tarziu astm.

Si nu in ultimul rand, fumatul poate afecta propria sanatate a femeii: fumatorii prezinta risc crescut pentru cancerul pulmonar sau alte forme de cancer, boli cardiace, accident vascular si emfizem pulmonar (afectiune uneori mortala a plamanilor). Renuntarea la tigari va avea ca rezultat parinti mai sanatosi - ei fiind un model pentru proprii copii.

Traduceri dupa diverse resurse internet

Streptococul B si Sarcina

editat la 12/13/2002

Streptococul B (Streptococcus) este una din cauzele principale ale mortii nou-nascutilor. In general, acesta trece de la mama la copil pe perioada sarcinii sau a nasterii. Deoarece aceasta infectie nu are nici o forma de manifestare vizibila sau usor detectabila, mamele nu stiu ca o au.

Streptococul B este bacteria ce poate fi identificata la nivelul tractului vaginal sau in zona rectala pentru multe femei. Deocamdata nu se cunoaste modul de raspindire a acestei infectii, dar nu este transmisibila prin contact sexual. Streptococul B este diferit insa de bacteria ce produce infectia la nivelul gatului (strep throat).

Pentru femeia gravida Streptococul B nu provoaca probleme, dar in cazul nou-nascutului, nascut pe cale vaginala, prezenta si infectarea cu aceasta bacterie poate duce la infectii serioase (ex. pneumonie) si chiar moarte.

Riscul de infectare este foarte mare daca:

mama a mai dat nastere unui copil infectat cu Streptococul B;

femeia gravida are mai putin de 20 de ani;

copilul se naste dupa 18 ore de la ruperea membranelor;

travaliul incepe inainte de cea de a 37-a saptamana de sarcina;

febra este prezenta pe durata travaliului.

Deoarece nu exista vreun simptom care sa semnalizeze prezenta Streptococului B, medicii recomanda un test de urina intre saptamanile 35-37 de sarcina (testarile facute inainte de saptamana 35 nu sunt concludente privind prezenta Streptococului B la nastere). Daca testul nu este recomandat este bine sa fie cerut de femeia gravida. Unii medici nu-l considera un test de rutina, dar, in schimb, trateaza femeile aflate deja in travaliu ce prezinta factori de risc (nastere prematura, membrane rupte prematur sau febra). Multi medici nu tin seama de faptul ca mama a mai dat nastere unul alt copil infectat cu Streptococul B, dar aplica direct tratamentul pe durata nasterii.
In testul pentru Streptococul B se iau probe din zona vaginala si rectala, iar femeile cu rezultat pozitiv sunt supuse tratamentului cu antibiotic pe durata travaliului. Daca Streptococul B este detectat in urina (saptamanile 35-37), antibiotice orale vor fi prescrise in ultimele saptamani de sarcina.

Pentru nou-nascuti, infectiile cauzate de prezenta Streptococului B apar in primele saptamani dupa nastere, dar e posibil si mai tarziu. Majoritatea copiilor care sunt infectati cu Streptococul B nu au insa probleme, dar aceasta infectie poate duce, in unele cazuri, la retardare mintala, surzenie sau orbire. Aproape 10% dintre copii infectati cu Streptococul B mor.

Sursa: "The WIC Nutrition & Health Newsletter" si "What to expect when you are expecting" de H. Murkoff, A. Eisenberg & S. Hathaway