Sarbatorile de Iarna la romani. Mos Craciun

editat la 12/15/2003

Mos Craciun este o figura legendara, patronul traditional al Craciunului in Statele Unite ale Americii si in alte tari, cel care aduce cadouri copiilor.

Imaginea sa populara este bazata pe traditii si obiceiuri legate de Sfantul Nicolae, sfant de origine crestina, care a trait in cel de al IV-lea secol.

Europenii sint cei care l-au adus pe Sfantul Nicolae in America, in secolul al XV-lea. In timpul primei sale expeditii, Columbus a numit unul din porturile din Haiti, "Sfantul Nicolae"; iar spaniolii i-au zis localitatii ce mai tirziu a devenit Jackson-Florida, "Portul Sfantului Nicolae". Olandezii emigrati in America la inceputul secolului XVII si-au adus cu ei si pe Sfantul Nicolae, statuia acestuia aflandu-se la prora vasului, purtind o palarie boruri mari si o pipa lunga, olandeza. Sinter Klaas olandez a devenit repede Santa Claus (Mos Craciun) pentru majoritatea americanilor. Orasul fondat de olandezi, New Amsterdam, urma sa devina in secolul XVIII binecunoscutul New York, iar in acest timp al schimbarilor, mitul Sfantului Nicolae incepea sa se piarda, nereusind niciodata sa revina la forma initiala, cunoscuta inca din secolul VI.

Sosit in America, Sfantul Nicolae s-a transformat dintr-un cardinal intr-un spiridus vesel. Prima poveste despre acest sfant ce calatoreste intr-o caleasca si aduce cadouri copiilor apare in cartea comica a lui Washington Irving, "Istoria New York-ului", in 1809. Odata cu aparitia cartii "O vizita a Sfantului Nicolae" a lui Clement Clarke Moore in 1823, a aparut si descrierea noului Sfant Nicolae American: un spiridus dolofan si vesel, care coboara pe hornul casei si zboara in sania lui trasa de opt reni cunoscuti ca Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder and Blitzen.

Influenta presei americane a inlocuit treptat atributiile morale ale Sfantului Nicolae cu caracterul genereos al lui Santa Claus (Mos Craciun). In 1860 Thomas Nast il deseneaza pe Santa Claus pentru revista "Harper's Weekly". De-a lungul anilor, infatisarea noului Santa Claus s-a tot schimbat, el fiind imbracat in culori diverse ca: negru, verde sau albastru, avand cizme largi, pantaloni in dungi, sau vesta cu nasturi mari si stralucitori, cu sau fara blanita de vulpe.

Imaginea definitiva a noului Santa Claus a devenit cunoscuta odata cu reclama creeata de Haddon Sundblum pentru compania Coca-Cola in anul 1931. Santa era imbracat in costum de culoare rosie cu blanita alba pe margini, cizme negre si o caciula rosie, pufoasa.

Se spune ca Santa Claus traieste impreuna cu sotia sa la Polul Nord, unde tot timpul anului construieste jucarii, ajutat de spiridusi. Acolo el primeste scrisori de la copii, cu ceea ce-si doresc ca daruri de Craciun. In Ajunul Craciunului, Santa Claus isi incarca sania cu jucarii si zboara cu sania trasa de cei opt reni, oprindu-se la casa fiecarui copil; coboara pe hornul casei si lasa cadourile, si cind are timp maninca prajiturele si bea lapte, lasate special pentru el de copii.

In lume, Santa Claus este cunoscut sub diferite nume:

• Mos Craciun - Romania
• Christkind - Austria
• Noel, Sfantul Nicolae, Christkind sau Pete cel Negru - Belgia si Olanda
• Papa Noel - Brazilia
• Julinisse - Danemarca
• Parintele Craciunului - Anglia
• Batranul Craciun - Finlanda
• Pere Noel sau le Petit - Franta
• Kriss Kringle, Christkind sau Sfantul Nicolae - Germania
• Befana - Italia
• Mos Kurohsu - Japonia
• Trei Crai - Mexic si Spania
• Omul Stea sau Oamenii Intelepti - Polonia
• Basbouschka - Rusia.

Sarbatorile de iarna la romani. Mos Nicolae - este adevaratul Mos Craciun?

editat la 11/30/2003

Sfantul Nicolae este patronul spiritual in Olanda, Rusia, Grecia, Apulia (Italia), Sicilia, Lorraine (Franta) si in multe orase din Germania, Austria, Elvetia, Italia si Belgia. Sfantul Nicolae este cunoscut ca prietenul si protectorul judecatorilor, criminalilor, hotilor, comerciantilor, saracilor, marinarilor, bucatarilor, calatorilor, fetelor nemaritate, mireselor si, in special, al copiilor mici si al scolarilor.

Sfantul Nicolae s-a nascut in Orientul Mijlociu la 350 de mile nord de Bethlehem. Istoria si legendele legate de Sfantul Nicolae se intrepatrund, dar se cunoaste cu certitudine ca a trait in secolul am IV-lea, a fost cardinal de Myra (acum aflata pe teritoriul Turciei) si a fost recunoscut si onorat ca sfant incepand cu secolul VI. Nu mai putin de 21 de "miracole" ii sint atribuite, Sfantul Nicolae devenind cunoscut pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni, si in special pentru copii. Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti (era inca copil) a mostenit intreaga avere, pe care s-a hotarat sa o foloseasca in scopuri umanitare si sa-i ajute pe cat mai multi oameni nevoiasi.

De-a lungul secolelor au aparut povesti si legende despre viata si binefacerile Sfantului Nicolae. Toate acestea au ajutat la intelegerea caracterului extraordinar al acestuia si de ce a fost atat de mult indragit si considerat protector al celor neajutorati si neputinciosi.

Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui nobil sarac, care datorita situatiei financiare precare nu se puteau marita. Se spune ca atunci cind fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, cel ajuns deja cardinal, Nicolae, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur. Povestea s-a repetat intocmai si cind a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cind i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza sa afle cine-i cel care lei-a facut atita bine fetelor lui. In noaptea cu pricina, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe cardinal cum a lasat saculetul cu aur. Se spune ca Sfantul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat si de aceea a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu. Cind tatal fetelor a vazut una ca asta, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, dar bineinteles ca acesta nu a putut fi tinut. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti de aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur.

O alta legenda spune ca, dupa calatoria pe care a facut-o in Tara Sfanta, incercand sa mearga pe urmele lui Isus, Nicolae s-a intors in tara lui pe mare. O furtuna teribila s-a abatut pe mare si corabia statea gata sa se rupa. Nicolae a stat si s-a rugat la Dumnezeu, iar marinarii au ramas surprinsi de oprirea neasteptata a furtunii. De atunci, Sfantul Nicolae a devenit patronul marinarilor si al calatorilor.

Se spune ca erau odata trei studenti teologi care calatoreau spre Atena, unde doreau sa studieze. Ei au inoptat la un han si au fost atacati de proprietarul acestuia, jefuiti, omorati si apoi ramasitele lor ascunse. Cardinalul Nicolae calatorea pe acelasi drum si a innoptat la acelasi han. Noaptea el a visat despre crima savarsita si l-a luat la rost pe proprietarulul hanului, aflind astfel locul unde cei trei tineri fusesera ingropati. Nicolae i-a dezgropat si s-a rugat mult la Dumnezeu, iar cei trei tineri au inviat. In Franta, istoria se refera la rapirea a trei copii de catre un macelar. Sfantul Nicolae s-a rugat mult si i-a ajutat pe parinti sa-si recupereze copiii intregi. De atunci Sfantul Nicolae a devenit patronul copiilor si al scolarilor.

In secolul X, Tarul Vladimir al Rusiei a calatorit la Constantinopole (astazi Istanbul) si auzind de povestirile minunate despre Sfantul Nicolae a decis sa-l faca patronul spiritual al Rusiei. In secolul al XI-lea, ramasitele Sfantului Nicolae au fost furate (sau descoperite) de marinari italieni si depuse in Bari (Italia). Acolo sint si in ziua de azi, iar o manastire a fost construita pentru credinciosii aflati in pelegrinaj catre Tara Sfanta, veniti sa se inchine la moastele Sfantului Nicolae. Se spune ca moastele Sfantului Nicolae emana din cind in cind un miros dulceag.

De-a lungul secolelor Sfantul Nicolae a devenit unul dintre cei mai populari sfinti, in aminirea si celebrarea lui fiind ridicate mii de biserici (citeva sute sint doar in Anglia), iar chipul lui a fost pictat mai mult decit al oricarui alt sfant (exceptie facind Sfanta Fecioara Maria).

Aniversarea mortii Sfantului Nicolae, pe 6 Decembrie (345 A.D. sau 352 A.D.) este aproape de sarbatoarea Craciunului, de aceea, in multe tari, acestea s-au contopit. In Germania insa, Olanda, Elvetia, Romania, si alte citeva tari europene aceste doua sarbatori au continuat sa se sarbatoreasca separat. In mod traditional, copiii primeau in noaptea de 5 spre 6 Decembrie daruri sub forma de bomboane, prajituri, mere si nuci. In unele locuri copiii isi puneau ghetutele la usa in ajunul zilei de Sfantul Nicolae si a doua zi dimineata le gaseau pline de bomboane, prajituri, portocale si fructe uscate. In Olanda copiii isi primeau cadourile in saboti de lemn. In manastirile scoala, tinerele eleve isi agatau sosete la usa cu bilete pentru Sfantul Nicolae in care isi laudau cumintenia (de aici obiceiul scrisorilor pentru Mos Craciun), iar dimineata le gaseau pline cu fructe glasate sau bomboane (maica stareta citea biletele si facea daruri ca din partea Sfantului Nicolae).

Dupa reforma protestanta din secolul XVI multe tari din Europa au renuntat la sarbatorirea zilei de 6 Decembrie. Olandezii insa au pastrat aceasta traditie catolica si chiar si azi, multi copii il asteapta pe Sinter Klaas (Saint Nicholas - Sfantul Nicolae) in ziua de 6 decembrie. La inceputul secolului XVII, olandezii emigrati in Statele Unite ale Americii au fondat New Amsterdam, care din 1664 a devenit cunoscutul New York. In citeva decade, sarbatoarea comemorarii Sfantului Nicolae s-a intins pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Iar Sinter Klaas a devenit repede Santa Claus (Mos Craciun) pentru majoritatea americanilor.

In nordul Germaniei, dupa reforma protestanta, Sfantul Nicolae a fost inlocuit de Krist Kindl (Pruncul Sfant), de aceea, aici, Santa Klaus nu are origine bisericeasca, ci una pagana, dupa zeul germanic Thor, care conducea o caleasca trasa de doua capre pe nume Cracker (Spargatorul) si Cruncher (Rontaila).

Catolici, ortodoxi si chiar protestanti continua sa-l sarbatoreasca pe Sfantul Nicolae si in ziua de astazi. Prin generozitatea sa fata de cei lipsiti de ajutor, si in special fata de copii, Sfantul Nicolae continua sa ramina un model de intelepciune, dragoste si milostenie.

In Romania, Sfantul Nicolae, cunoscut ca Mos Nicolae, vine in fiecare an, in noaptea de 5 spre 6 Decembrie cu daruri atat pentru copii, cat si pentru adulti. In seara zilei de 5 Decembrie, ghetele si cizmele sint curatate, lustruite si puse la usa in casa fiecarui roman. Mos Nicolae are grija de fiecare membru al familiei si el pune cite un cadou mic (in general dulciuri sau fructe) in ghetele sau cizmele fiecaruia. In unele parti ale tarii, Mosul aduce si crengute argintii (crengute subtiri ce se dau cu un strat de bronz) odata cu darurile. Copiii neascultatori sint avertizati de parinti ca vor primii doar crengutele daca nu sint cuminti (de aici si asocierea dintre bat si Sfantul Nicolae, folosit la cumintirea obraznicilor). Obiceiul acesta, al venirii lui Mos Nicolae, este foarte vechi la romani si este unul dintre cele mai importante sarbatori ale anului, in special pentru copii.

Istoria Craciunului

editat la 12/22/2003

Peste tot in lumea, oamenii sarbatoresc Craciunul. De mai bine de 2000 de ani, aceasta sarbatoare are loc, cu traditii proprii sau imprumutate. Unele dintre ele insa au aparut cu mult inainte de nasterea lui Isus.

Craciunul se serbeaza de mai bine de 4000 de ani, cu multe secole in inaintea nasterii lui Isus Cristos. Cele 12 zile ale Craciunului, aprinderea luminarilor, oferirea cadourilor, paradele, colindatorii din casa in casa, mesele de sarbatoare si procesiunile religioase au "radacinile" departe in timp, de la mesopotamieni.

Multe din aceste traditii au inceput cu celebrarea mesopotamiana a Anului Nou. Mesopotamienii credeau in existenta mai multor zei si a celui care-i conducea - Marduk. In fiecare an, la sosirea iernii se credea ca Marduk purta razboi cu fortele raului, si avea nevoie de sustinatori - mesopotamienii serbind astfel Zagmuk, pentru ultimele 12 zile ale anului. Regelea mesopotamian trebuia sa jure credinta zeului Marduk si sa moara pina la sfirsitul anului, alaturindu-se astfel zeului si oferindu-i ajutor ca sa cistige razboiul. In haine regesti era insa imbracat un criminal de rind si sacrificat in locul regelui.

Persienii si Babilonieinii aveau o sarbatoare asemanatoare, numita Sacaea, aceasta incluzind si o parte in care rolurile erau inversate: sclavii deveneau stapini, iar acestia sclavi.

Primii europeni credeau in spirite, vrajitoare, stafii si spiridusi. Cind se apropia Solstitiul de iarna, cu nopti lungi si zile scurte, oamenii se temeau ca Soarele nu se va mai intoarce si aveau serbari si ritualuri inchinate acestuia, implorindu-l sa revina.

In Scandinavia, pe timpul iernii Soarele disparea pentru multe zile. Dupa 35 de zile cercetasi erau trimisi in munti sa vada cind va apare soarele, iar la intoarcerea acestora cu vesti bune se sarbatoarea Yuletide, cu ruguri uriase aprinse si uneori cu crengile copacilor impodobite cu mere, care sa reaminteasca de revenirea primaverii si a verii.

Grecii antici aveau o sarbatoare similara cu Zagmuk/Sacaea inchinata zeului Kronos care purta razboi cu Zeus si Titanii lui.

Romanii isi sarbatoreau pe zeul Saturn., sarbatoarea se numea Saturnalia si tinea de la mijlocul lunii Decembrie pina pe 1 Ianuarie. Sarbatoarea includea carnavaluri pe strazi, mese festive, vizite la prieteni si schimburi de cadouri aducatoare de noroc. Romanii isi impodobeau casele cu ghirlande din lauri si brad in care aprindeau lumanari, iar stapanii si sclavii isi inversau rolurile.

Saturnalia romanilor era o sarbatoare a bucuriei, dar crestinii au considerat-o paganism pentru ca onora un zeu pagin. Primii crestini au vrut ca nasterea pruncului Isus sa fie o sarbatoarea religioasa solemna, nu una plina de excese, pagana, precum Saturnalia.

Pe masura ce crestinismul cistiga teritoriu, biserica era alarmata de faptul ca cei convertiti continuau sa serbeze Saturnalia. Desi initial a incercat sa interzica aceasta sarbatoare pagana, biserica a decis ca aceasta sa fie schimbata si inchinata nasterii Pruncului Sfant, fiul lui Dumnezeu.

Unele surse sustin ca sarbatoarea Craciunului a aparut ca o competitie a sarbatorii pagane Saturnalia in luna Decembrie. Ziua de 25 Decembrie nu era sfanta doar pentru romani, dar si pentru persieni, a caror religie - mithraism era in competitie cu crestinismul. Pina la urma insa, biserica crestina a reusit sa preia entuziasmul, luminile si cadourile de la Saturnalia pentru sarbatoarea Craciunului.

Ziua in care s-a nascut pruncul Isus nu se stie cu siguranta. Desi era sarbatorita pina in anul 98 AD, din 137 AD, din ordinul cardinalului Romei a devenit sarbatoare solemna. Din 350 AD s-a decis ca aceasta sarbatoare sa aiba loc pe 25 Decembrie.

Povestea nasterii Pruncului Sfant

In vremea Imperiului Roman condus de imparatul Cezar Augustus, si a Israelului guvernat de regele Irod, in Nazareth traia un timplar pe nume Iosif si o tinara virgina Maria, care avea sa-i devina mai tarziu sotie. Maria ii povesti intr-o zi lui Josif ca a fost vizitata de un inger care i-a spus ca ea este cea aleasa sa dea nastere Fiului lui Dumnezeu, pe care avea sa-l numeasca Isus.

Intr-o zi imparatul a trimis instiintare ca toti oamenii sa se reintoarca in orasul natal pentru a fi inregistrati pentru o noua taxa. Desi Maria era insarcinata si statea sa nasca, a parasit impreuna cu Iosif satul Nazareth si s-au indreptat spre orasul Bethlehem. Calatoria a durat multe zile si se puteau odihni doar noaptea.
Cind au ajuns in Bethlehem era deja noapte, iar hanurile erau ocupate de calatori veniti din toate colturile tarii, pentru inregistrare. Unul dintre hangii insa, vazind ca Maria statea sa nasca i-a sfatuit sa innopteze in una din cavernele sapate in dealurile din apropiere, in care ciobanii poposeau cu vacile si oile. Iosif si Maria au plecat spre acele dealuri si au gasit om iesle intr-una din aceste caverne. Josif a facut curat si a intins pat din fin proaspat, iar dintr-o troaca curatata si umpluta cu fin a facut un patut. Noaptea urmatoare Maria a nascut un fiu pe care l-a numit Isus, asa cum ii spusese ingerul.

In noaptea in care s-a nascut Isus, o stea mare a aparut deasupra Bethlehemului, vizibila de la departare. Ciobanii ce se ingrijeau de turmele de oi in cimp s-au speriat si au vrut sa o ia la fuga cind un inger inconjurat de o aura luminoasa le-a aparut deodata in fata ochilor. Dar acesta le-a spus: "Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi in cetatea lui David, vi s'a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul. Iata semnul, dupa care-L veti cunoste: veti gasi un prunc infasat in scutece si culcat intr-o iesle".

Si deodata cerul s-a umplut de ingeri laudand pe Dumnezeu si zicind: "Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamint intre oamenii placuti Lui." Dupa plecarea ingerilor, ciobanii s-au indreptat spre Bethlehem si l-au gasit pe pruncul Isus caruia i s-au inchinat.

La rasarit de Ierusalim traiau trei regi (crai): Caspar - regele Tarsusului, Melchior - regele Arabiei si Balthazar - regele Etiopiei, iar cind fiecare a vazut steaua stralucitoare deasupra Bethlehem a plecat spre ea. Oamenii cred ca cei trei Crai de la Rasarit au calatorit 12 zile dupa nasterea lui Isus, calauziti de steaua stralucitoare, si au ajuns in Bethlehem in cea de a 12-a noapte, cunoscuta si sub numele de Epifania. Aflandu-l pe Isus in iesle, cei trei Crai i s-au inchinat si i-au pus in fata daruri: aur, tamiie si mir. Dupa o noapte petrecuta in caverna s-au reintors in propria tara sa dea de veste de nasterea Mantuitorului.

Astazi familii din toata lumea sarbatoresc nasterea lui Isus pe 25 Decembrie, dar in multe tari sarbatoarea incepe inainte de ziua de Craciun si se incheie abia in cea de a 12-a noapte.

Craciun Fericit!

Tulburari emotionale postnatale. Tipuri si cauzele ce determina aparitia lor.

editat la 04/01/2003

Orice femeie insarcinata, sau care a dat nastere unui copil in ultimul an, sau a avut o intrerupere de sarcina, un avort spontan, sau a intrerupt alaptatul recent poate suferii emotional, indiferent de cite sarcini fara probleme a avut inainte sau de cum s-a adaptat rolului de mama. Multe femei insa nu trec niciodata prin astfel de stari.

Pe parcursul sarcinii sau a nasterii apar in mod constant sentimente de bucurie si fericire, sau, dimpotriva, sentimente de ingrijorare si neliniste.
Mamele se pot simti depasite de situatie, frustrate sau nesigure de solutiile si actiunile pe care le adopta. Este dificil sa fii insarcinata; este greu sa ai grija de un bebelus. Indiferent de cit de pregatita sufleteste esti pe perioada sarcinii sau dupa nastere, aceste perioade au urcusuri si coborisuri neasteptate. Timpul, rabdarea si suportul moral oferit de familie si prieteni pe aceasta perioada vor fi benefice. Citeodata insa, in ciuda ajutorului si suportului moral acordat, femeile se simt in incurcatura emotionala si apar probleme privind propria persoana. Aceste tulburari emotionale sint impartite in trei categorii:

• "baby- blues";
• depresia / anxietatea / nevroza obsesiv-compulsiva postnatala;
• psihoza postnatala.

1) Baby-blues
Acest tulburare emotionala este extrem de des intilnita in primele zile dupa nastere, deobicei survenind brusc in cea de a 3-a sau a 4-a zi dupa aceasta. 50-75% dintre femei trec prin aceasta experienta dupa emotia ce a insotit nasterea propriu-zisa.
Simptomele includ:

• plinsul aparent fara motiv;
• nerabdare;
• iritabilitate;
• agitatie;
• nervozitate.

Baby-blues este cea mai des intilnita, cea mai putin severa si cea mai bine cunoscuta reactie psihologica postnatala. Simptomele pentru baby-blues sint usor neplacute, dar ele dispar la fel de repede cum au aparut, fara urmari de cele mai multe ori.

2) Depresia / anxietatea / nevroza obsesiv-compulsiva postnatala
Cel putin una din 10 proaspete mamici trec prin diverse etape ale depresiei postnatale. Acestea pot apare la citeva zile dupa nastere, sau gradual, pina la un an dupa nastere, sau chiar mai tirziu.
Simptomele depresiei postnatale includ:

• epuizare, ameteala, lene;
• probleme cu somnul si pofta de mincare;
• stari de confuzie si slaba concentrare;
• pierderi de memorie;
• grija exagerata fata de copil;
• plins incontrolabil, iritabilitate;
• sentimente de vinovatie, de inutilitate;
• interes scazut fata de copil;
• frica de a nu produce rau copilului sau propriei persoane;
• frica de pierderea a controlului si de a "deveni nebuna";
• exagerare a lucrurilor;
• interes scazut fata de sex;
• insomnie.

Femeia ce sufera de depresie postnatala poate avea multe dintre aceste simptome, care pot varia de la forme usoare la forme severe; existind zile "bune" si zile "proaste". Desi depresia postnatala nu este la fel in toate cazurile, simptomele enumerate mai sus pot fi asemanatoare si pot produce sentimente de rusine, vinovatie si izolare pentru femeia care le traieste.
Unele femei nu sufera o depresie, dar pot deveni foarte anxioase (nelinistite).
Anxietatea si / sau panica postnatala se caracterizeaza prin:

• neliniste si / sau frica sporita;
• respiratie rapida;
• batai puternice ale inimii, palpitatii;
• senzatii de cald sau frig;
• dureri in piept sau discomfort;
• senzatii de sfirseala;
• tremuraturi;
• insomnie;
• ameteala;
• dorinta de a "fugi cit mai departe".

Simptomele nevrozei obsesiv-compulsive postnatale pot apare, deasemenea, la femeile ce au nascut. Acestea au senzatii de frica permanenta si se simt incapabile sa inteleaga ce se intimpla cu ele; le este teama de imbolnaviri ale bebelusului si se simt neputincioase sa le evite. In plus, daca exista un istoric al acestor probleme in familie, atunci simptomele se pot amplifica.
Simptomele includ:

• ginduri tulburi, repetitive (cum sint cele de ranire a bebelusului sau a celor din jur);
• ginduri obsesive (frica de boli transmisibile sexual, prin transfuzii de singe, sau tratamente medicale);
• evitarea persoanelor din jur (chiar si a bebelusului pentru a nu interfera cu gindurile proprii);
• anxietate si /sau depresie;
• frica sporita.

!!! Interventia medicala / psihiatrica este mai mult decit recomandata in aceste cazuri; aceste probleme sint tratabile cu rezultate excelente.

3) Psihoza postnatala
Aceasta este cea mai severa, dar din fericire cea mai rara forma dintre tulburarile emotionale ce urmeaza unei sarcini. Psihoza postnatala apare la un caz din 1000, si survine brusc la aproximativ 2-3 saptamini dupa nastere. Simptomele psihozei postnatale sint foarte exagerate si includ pierderea contactului cu realitatea.
Simptomele includ:

• halucinatii;
• deziluzii (in general de natura religioasa);
• insomnie severa;
• stari de agitatie si nervozitate puternice;
• ginduri de sinucidere sau crima;
• sentimente bizare si comportament aberant.

!!! Psihoza postnatala este grava si necesita atentie medicala de urgenta. Desi este urmata deseori si de o depresie, psihoza postnatala este tratabila, cu rezultate bune, daca se intervine la timp.

Care sint cauzele acestor tulburari emotionale postnatale?
Nu se cunosc cu certitudine cauzele ce duc la aceste tulburari de dispozitie, dar acestea se pot datora dezechilibrului hormonal, sau celui chimic de la nivelul creierului, stresului, izolarii, etc. In prezent, o atentie deosebita se acorda dezechilibrului hormonal ce are loc pe perioada sarcinii si a nasterii. Se banuieste ca modificarea rapida a nivelului de hormoni (estrogen, progesteron si tiroid) are un efect puternic asupra starilor emotionale. Deasemenea, se stie ca in primele 6 saptamini ce urmeaza nasterii, nivelul hormonului de stres - corticotropin, este mai scazut decit in mod normal. Nivelul scazut al acestui hormon, care actioneaza practic ca un obstacol impotriva stresului, este asociat cu diferite forme de depresie. Proaspete mamici cu acest nivel hormonal foarte scazut sufera cel mai mult de depresie.
Desi termeni ca baby-blues sau depresie postnatala sint des intilniti dupa o nastere, unele femei trec prin aceste stari si pe perioada sarcinii, dupa un avort spontan, sau dupa o intrerupere de sarcina.
Tratamentul pentru aceste tulburari emotionale si nervoase depinde strict de simptomele care apar; acestea, fie ca sint usoare sau severe, sint temporare si se pot trata cu ajutor medical si suport moral.
Orice femeie cunoaste astfel de simptome e bine sa contacteze medicul de familie sau un specialist. In astfel de situatii este indicata o evaluare medicala amanuntita, incluzind o analiza a glandei tiroidei.
Tratamentul medical "ideal" include:

• evaluarea medicala (pentru a elimina cauzele fiziologice, cum sint problemele cu tiroida);
• evaluarea psihiatrica;
• psihoterapie;
• participarea intr-un grup ce ofera suport emotional si educational.

Impactul asupra taticilor
Dupa nastere probabil ca sotia va trece printr-o perioada de indispozitie cauzata de modificari hormonale sau brusca aparitie a soacrei la usa.:-)
Pe aceasta perioada, proaspata mama va fi mai agitata, mai nelinistita, sau va avea stari de depresie, va crede ca nu este o mama buna, ca bebelusul are o boala grava, sau ca nu o mai iubesti la fel de mult. Sau va fi indispusa fara vreun motiv aparent.
Aceste indispozitii sint de multe ori de neinteles de catre tine, proaspatul tatic; si efectiv nu intelegi acest nou comportament al sotiei. Este insa important de stiut ca aceste sentimente trec la fel de usor cum au aparut, in special daca iti vei aduce un suport moral.
Daca aceste sentimente insa devin intense si persista, incurajeaza-ti sotia sa dicute cu ginecologul sau medicul de familie.
!!! Fii pregatit si tu pentru baby-blues. Chiar daca iti vine sau nu sa crezi, si proaspatul tatic poate suferi tulburari emotionale de acest gen si ele se datoreaza sentimentului de inutilitate, de frica de a nu mai fi iubit, sau de a nu mai exista in "centrul atentiei" sotiei, sau de teama de a nu putea sustine moral si financiar familia mai mare. Ca sa eviti insa aceaste ginduri implica-te de la inceput in ingrijirea nou-nascutului. Ia cite o pauza impreuna cu sotia (accepta ajutorul celor din afara) sau alaturi de prieteni, cu care poti schimba exeperiente de pe "cimpul de lupta" al paternitatii.:-)

Bibliografie:
Internet Resources;
The Children's Hosptital Guide to Your Child's Health and Development - Children's Hospital Boston;
New Father Book - What every father needs to know to be a good dad - W. F. Horn, J. Rosenberg.

Sa acordam atentia cuvenita ... sanilor

editat la 05/06/2002

Toate femeile trebuie sa-si examineze lunar sanii si sa observe la timp orice modificare a aspectului lor, aparitia unor umflaturi sau a unor noduli.

Prin examinarea sanilor in mod regulat, femeia va putea depista la timp orice abatere de la un aspect normal si obisnuit al sanilor, instiintind imediat si medicul.

Controlul sanilor se poate face in timpul unui dus, urmind urmatoarele etape:

• Verificarea se va face la aproximativ o saptamina dupa terminarea ciclului,
• Examinarea se va face prin palparea atenta cu ajutorul degetelor. Mina stinga se misca in jurul sinului drept, palpindu-l cu atentie peste tot, inclusiv axial (sub brat), in timp ce mina dreapta este ridicata,
• In acelasi mod se examineaza si sinul sting,
• Examinarea sanilor in oglinda pentru depistarea unor eventuale pete sau a modificarii aspectului lor.

Depistarea unor umflaturi, noduli sau a altor modificari vor fi aduse imediat la cunostinta medicului. Multe umflaturi sau noduli nu sint de natura canceroasa, dar numai prin analiza ulterioara aceasta se poate stii cu siguranta. Cancerul mamar se poate trata cu succes daca este depistat la timp. Este bine ca tinerele sa inceapa sa-si examineze sanii o data cu aparitia primei menstruatii.

De asemenea, examinarea sanilor se va face si pe perioada sarcinii si a alaptarii, chiar daca sanii sint mari, umflati sau curg. Este foarte usor sa pierzi din vedere pe durata sarcinii, aparitia unor noduli sau a altor semne ale cancerului mamar. Pe perioada sarcinii, numarul canalelor galactofore (prin care vine laptele) creste, iar tesutul adipos se ingroasa. Sanii devin tari si chiar durerosi la atingere. Colostrul - lichidul cu care nou-nascutul este hranit in primele zile dupa nastere si inainte de "furia laptelui" - este produs si poate incepe sa curga incepind chiar cu cea de a 20 saptamina de sarcina. Cancerul mamar pe perioada sarcinii poate fi foarte agresiv. De aceea, in cazul aparitiei unui nodul sau a unei umflaturi, anuntati imediat medicul. O analiza cu ultrasunete va fi facuta in locul mamografiei pentru a preveni expunerea fatului la radiatii. Pe timpul alaptatului, examinarea sanilor se va face dupa supt, cind sanii sunt moi. Mamografiile se pot face pe perioada alaptarii fara sa aiba efecte secundare asupra copilului.

Recomandarile pe care American Cancer Society le face pentru depistarea la timp a cancerului mamar sint:

Pentru femeile cu virsta intre 20 si 39 de ani:

• La fiecare 3 ani examinarea medicala a sanilor,
• Examinarea personala a sanilor in fiecare luna.

Pentru femeile de peste 40 de ani:

• Efectuarea mamografiei in fiecare an,
• In fiecare an examinarea medicala a sanilor,
• Examinarea personala a sanilor in fiecare luna.

Cele mai noi Metode de Contraceptie

editat la 11/26/2002

Noile metode de contraceptie aprobate si aparute deja pe piata ofera posibilitatea unei planificari familiale mai usoare. La fel ca si pilule, aceastea elibereaza hormoni, dar nu necesita atentie zilnica pentru a fi administrate.

	ORTHO EVRA	MIRENA	LUNELLE	NUVARING
Ce este?	Plasture cu continut hormonal	Dispozitiv intrauterin (Sterilet)	Injectabil o data pe luna (facuta de un cadru medical)	Inel flexibil, transparent care se introduce in vagin ca si diafragma
Eficacitate	> 99%, la fel ca si pilulele	> 99%	> 99%	> 98%
Cum functioneaza?	Elibereaza aceeiasi hormoni ca si pilulele (progesteron si estrogen). Plasturele se schimba o data pe saptamina, timp de 3 saptamini.	Previne sarcina prin eliberare de progesteron la nivelul uterului. Este inserat de medic si sa poate pastra pt. 5 ani.	Injectia contine estrogen si progesteron.	Se poarta timp de 21 de zile, timp in care se elibereaza cantitati reduse de estrogen si progesteron. Apoi inelul se arunca.
Efecte secundare	Ca si in cazul Pilulelor, pot apare dureri, sensibilitate marita sau pete pe sini; aceste simptome dispar dupa primele 2 luni.	Pot apare singerari neregulate sau usoare pentru citeva luni, dar apoi menstruatia va scade in intensitate cu 80-90%.	Foarte putine, uneori sini sensibili sau greturi usoare in primele luni.	La o saptamina dupa ce este eliminat, urmeaza perioada menstruala, exact ca si in cazul pilulelor.
Sugestii	Nu se recomanda femeilor care alapteaza.	O alegere foarte buna pentru femeile care alapteaza, si pentru cele care nu-si doresc prea curind alt copil.	Nu se recomanda femeilor care alapteaza.	Nu se recomanda femeilor care alapteaza.
Cost	$30 - $40 / saptamina	$200 - $400 pentru 5 ani	$35 - $40 / luna	$3 / luna

Sursa: Univ. of Florida Health Science Center

Metode Contraceptive

editat la 08/12/2002

Alegerea celei mai bune metode pentru tine

Care este cea mai buna metoda contraceptiva pentru mine?
Tipul pe care trebuie sa-l folosesti depinde de propriile nevoi. Unii oameni le folosesc numai pentru a preveni sarcina. Altii insa le folosesc si pentru a se proteja pe ei sau pe partenerii lor de boli care se pot transmite prin raporturi sexuale. Aceste boli, cu transmitere sexuala, pot fi: SIDA, herpesul genital, gonoreea, blenoragia, sifilisul, etc. Tu si medicul de familie trebuie sa discutati despre metoda contraceptiva cea mai potrivita pentru tine.

Cit de bine funtioneaza metodele de contraceptie?
Indiferent de metoda, ea trebuie folosita intodeauna corect, in cazul unei relatii sexuale. Tabelul de mai jos prezinta procentul de risc pentru metodele contraceptive, raportat la primul an in care un cuplu le foloseste. Toate aceste valori numerice corespund cuplurilor care au folosit corect metodele contraceptive de cite ori au avut o relatie sexuala. Procentul insa poate fi mai mare daca folosirea nu este corecta si la timp.

A spune NU este intr-adevar o optiune?
DA. Riscul unei sarcini sau transmiterea unei boli poate duce la scaderea apetitului sexual. Singurul mod prin care cu siguranta nu ramii insarcinata, nu lasi pe cineva insarcinata, sau nu iei o boala este sa nu ai deloc relatii sexuale.

Cum functioneaza Spermicidele?
Spermicidele previn sarcina prin distrugerea spermatozoizilor. De asemenea te pot proteja impotriva unor boli cu transmitere sexuala. Spermicidele pot fi sub forma de spuma, gel sau crema, care se introduc in vagin. Ele functioneaza mai bine cind sint folosite impreuna cu alte metode contraceptive, cum sint prezervativele, sau diafragmele.

Sint Prezervativele o alegere buna?
DA. Prezervativele pentru barbati si femei impiedica aparitia unei sarcini sau transmiterea unei boli. Prezervativele sint o alegere buna in cazul in care tu si partenerul tau intretineti relatii sexuale si cu alte persoane, sau daca le-ati avut in trecut cu parteneri diferiti. Numarul partenerilor, fie si doar unul in plus, determina cresterea riscului de infectare. Multe dintre bolile transmise sexual nu au nici o forma de manifestare si astfel sint trecute usor cu vederea.
Prezervativele trebuie sa fie din cauciuc, pentru ca virusul SIDA trece prin cele facute din membrane de natura animala. Nu folositi lotiuni sau vaselina ca lubricant. Acestea pot distruge cauciucul. Folositi numai lubricanti pe baza de apa.
Urmati cu atentie instructiunile de folosire a unui prezervativ. Prezervativele functioneaza mai bine cind sint adaugate si spermicide (ATENTIE ! acestea trebuie introduse in vagin nu numai aplicate pe prezervativ).
Prezervativele feminine, fabricate din plastic, nu sint la fel de eficiente ca cele masculine din cauciuc. Aceste prezervative ar trebui folosite numai in cazul in care barbatul nu poate sau nu vrea sa foloseasca pentru el un prezervativ de cauciuc.

Cum functioneaza Diafragma?
Diafragmele acopera cervixul (capatul uterului) pentru a bloca trecerea spermatozoizilor in interiorul uterului. De asemenea, folosirea lor reduce riscul de infectare.
Diafragma necesita o vizita la ginecolog pentru a putea fi fixata. Se poate folosi in combinatie cu spermicide. Ambele trebuiesc lasate in acelasi loc cel putin 6 ore dupa un contact sexual. Diafragma nu trebuie uitata mai mult de 24 de ore in acelasi loc si ea necesita adaugarea spermicidelor la fiecare nou contact sexual. Folosirea diafragmelor, duce, din pacate, la cresterea riscului de a dobindi infectii ale tractului urinar.

Dar Dispozitivele Intrauterine (DIU)?
DIU sint fabricate din plastic flexibil. Ele sint introduse in uter doar de medic. Nu se stie exact in ce mod aceste DIU previn sarcina. Ele par sa impiedice inaintarea spermatozoizilor pina la ovul, sau a ovulele sa se prinda de peretele uterin.
DIU folosite in trecut au dus la probleme de sanatate foarte serioase. Si in prezent, o parte din aceste probleme par sa fie legate de folosirea DIU. Discutati cu medicul inainte sa va hotariti pentru aceasta metoda contraceptiva.
Efectele secundare cel mai des intilnite in cazul folosirii DIU sint singerarea abundenta si crampele puternice in timpul menstruatiilor. Unul dintre avantajele folosirii DIU este ca nu trebuie sa-ti faci zilnic probleme legate de cum sa preintimpini o sarcina nedorita.

Ce presupune Sterilizarea?
Se poate vorbi despre sterilizare cind barbatul sau femeia sufera o interventia chirurgicala ce impiedica aparitiei unei sarcini. Daca sinteti siguri ca nu va doriti copii, sau mai multi copii, sterilizarea este o alegere foarte buna.
Legarea trompelor uterine in cazul femeii, presupune inchiderea acestora astfel incit ovulele sa nu mai poata ajunge in uter.
Vasectomia este metoda de sterilizare in cazul barbatilor prin care cele 2 canale de transport ale spermei sint inchise.
Aceste 2 metode de sterilizare nu afecteaza activitatea sexuala si nu prezinta efecte secundare.

Cum functioneaza Contraceptivele Orale (Pilulele)?
Contraceptivele orale previn ovulatia (eliberarea oului de catre ovar). Majoritatea contin 2 tipuri de hormoni: progesteron si estrogen.
Pilulele folosite in trecut erau mult mai puternice decit cele actuale. Ele au avut multe efecte secundare si au determinat aparitia multor probleme de sanatate. Efectele secundare intilnite frecvent in cazul pilulelor sint: greturile, durerile de cap, retineri de apa, ingrasare si depresie.
Pilulele pot reduce crampele si perioada menstruatiei. De asemenea pot regulariza menstruatiile, reduce simptomele premenstruale, preveni cancerul mamar sau ovarian.
Daca folosesti pilula, trebuie sa-ti reamintesti de ea in fiecare zi. Inainte insa de a te decide pentru aceasta metoda contraceptiva, este bine sa discuti cu medicul. In general, un set de analize medicale poate ajuta la alegerea unui contraceptiv oral adecvat propriului organism.

Dar Implanturile Hormonale si Contraceptivele Injectabile?
Implanturile hormonale (Norplant) sau contraceptivele injectabile (DepoProvera) functioneaza ca si contraceptivele orale, dar contin doar progesteron ca hormon.
Implanturile sint capsule plasate sub brat la femei. Ele previn aparitia unei sarcini pentru 5 ani de zile, inainte sa fie necesara inlocuirea lor. Dar intodeauna trebuiesc indepartate daca doresti sa ramii insarcinata. Contraceptivele injectabile previn aparitia unei sarcini timp de 3 luni.
Implanturile si injectabilele nu au aceleasi efecte secundare ca si pilulele, deoarece ele nu contin estrogen. Dar si ele pot determina aparitia problemelor de genul: dureri de cap, schimbari in menstruatie, ingrasare sau depresie. Implanturile pot duce si la probleme legate de locul unde sint amplasate capsulele.
Unul dintre avantajele acestor 2 metode este ca nu trebuie sa-ti amintesti zilnic sa iei pilula.

Cum functioneaza Metoda Naturala?
Cunoscuta si sub numele de Planning Familial Natural, aceasta metoda presupune ca femeia sa-si cunoasca exact zilele in care este fertila (deobicei 4 zile inainte si 2 zile dupa ovulatie) si sa foloseasca o alta metoda contraceptiva sau sa evite relatiile sexuale in aceste zile.
Modalitatile prin care se poate tine sub control ovulatia sint: metoda calendarului, a temperaturii bazale, si a mucusului cervical. Toate aceste metode necesita o planificare foarte atenta si un ciclu regulat. Folosirea a cel putin 2 dintre ele, in paralel, creste sansele ca metoda naturala sa aiba efectul dorit.

Este efectiv Coitus Intreruptus?
NU. Cind barbatul incearca sa iasa afara inaintea de a ejacula, lasa de cele mai multe ori o cantitate mica de fluid ce se scurge in timpul raportului sexual. Acest fluid contine suficienti spermatozoizi ce pot duce la aparitia sarcinii.

Procentul de Risc ce poate apare in cazul folosirii corecte a Metodelor Contraceptive

Evitarea relatiilor sexuale	0%
Implanturi hormonale	0.04%
Contraceptive injectabile	0.04%
Legarea trompelor uterine	0.04%
Vasectomia	0.15%
Contraceptive orale	3%
Dispozitive intrauterine (DIU)	3%
Prezervative masculine (fara spermicide)	12%
Diafragma cu spermicide	18%
Metoda naturala	20%
Spermicide	21%
Sansa	85%

Sursa: American Academy of Family Physicians

Ce ar trebui sa stie fiica ta inainte de aparitia ciclului menstrual

editat la 7/19/2005

Ciclul menstrual este un proces natural care apare la toate femeile. Acesta apare prima data la pubertate si, dupa ce devine regulat, revine in fiecare luna, o singura data, exceptie facand in lunile de sarcina. Aparitia menarhei (sangerarii la ciclu) constituie doar o parte a ciclului menstrual lunar care va tine pana la 45-55 de ani.

De-a lungul unui ciclu menstrual, organismul femeii elibereaza hormoni care controleaza si pregatesc corpul pentru sarcina. Aceasta pregatire incepe din momentul in care ovarele produc 2 hormoni: estrogen si progesteron, care aduc modificari la nivelul peretelui uterin (endometriu) - acesta se ingroasa si devine moale. Alti hormoni, eliberati de glanda pituitara, stimuleaza dezvoltarea si eliberarea ovului din ovar. Femeia se naste cu circa 2 milioane de ovule. In fiecare luna, un anumit numar de ovule incep sa creasca si dintre acestea unul singur (uneori chiar doua sau trei) ajung la maturitate. Eliberarea ovulului - proces denumit ovulatie - are loc in general la mijlocul unui ciclu menstrual (ex. a 14-a zi la un ciclu normal de 28 de zile). Ovulul se deplaseaza de la ovar spre cel mai apropiat tub falopian (puntea de legatura intre ovare si uter). Daca ovulul a fost fecundat, acesta va ajunge din tubul falopian in uter intr-un interval de 4-7 zile, moment in care se va prinde de peretele uterin. Daca nu a fost fecundat, ovulul se deplaseaza mai departe, nivelul de estrogen si progesteron scade si partea ingrosata a peretelui uterin se elimina - aceasta este menstruatia. Lichidul menstrual poate fi de culoare rosu deschis, roz sau chiar maroniu. Menstruatia dureaza deobicei intre 3-7 zile iar cantitatea de lichid menstrual eliminata variaza intre 30-60 ml.

Dupa ce apare, ciclul menstrual poate fi neregulat in primii ani. Durata lui poate fi de 3 saptamani sau 6 saptamani, sau tanara poate avea pana la 3-4 cicluri menstruale pe an. Absenta ciclului menstrual poarta numele de amenoree. Daca ciclul nu a aparut pana la 16 ani sau la maxim 3 ani de la aparitia primelor semne ale pubertatii, este bine sa fie consultat un medic.

Fetele trebuie sa afle de menstruatie inaintea aparitiei ei. Multi parinti asteapta sa vorbeasca despre acest lucru la o anumita varsta - 12 ani de exemplu - fara sa isi dea seama ca este poate prea tarziu, multe fete putand avea deja ciclu menstrual de la 9-10 ani. Discutia trebuie purtata mai devreme cu atat mai mult cu cat exista uneori riscul ca cele active sexual devreme sa ramana gravide inainte de aparitia primului ciclu menstrual (eliberarea ovulului se poate face chiar inainte de venirea ciclului, deci fata poate fi fertila chiar inainte sa aiba primul ciclu). E greu ca parinte sa-ti imaginezi ca fetita ta si-a inceput viata sexuala devreme, dar este si mai greu daca o sarcina nedorita isi face aparitia in lipsa unei informari la timp.

Iata cateva intrebari pe care o fata i le poate adresa mamei (uneori tatalui) inainte de aparitia ciclului menstrual si raspunsurile pe care ar putea sa le primeasca.

1. Cand va apare ciclul menstrual?
   Nimeni nu poate oferi un raspuns exact. Fiecare om are propriul ceas biologic si de aceea primul ciclul poate sa apara oricand intre 9 si 16 ani. Nu exista o varsta potrivita sau normala pentru acest lucru.
2. Care sunt semnele care prevestesc aparitia ciclului menstrual?
   Aproape la 1 an dupa ce sanii au inceput sa se dezvolte, majoritatea fetelor trec printr-o perioada de crestere rapida. Ele cresc mult in inaltime, corpul capata roptunjimi, talpile se maresc. In general, prima menstruatie apare cam in 2 ani din momentul in care sanii au inceput sa se dezvolte si foarte repede dupa aparitia parului de sub brat sau in zona pubiana. O scurgere vaginala este deasemenea un indiciu ca ciclul menstrual va veni in curand.
3. Ce voi simti cand imi vine ciclul?
   La prima menstruatie vei simti chilotul ud, probabil la fel ca atunci cand ai avut deja usoare scurgeri albicioase. Uneori poti sa simti cum se scurge lichidul acumulat daca ai stat jos sau intinsa pentru o perioada de timp.
   
4. Ce sunt crampele menstruale?
   Ca si in cazul unor crampe localizate undeva in corp, cand muschii se contracta prea tare sau prea repede strangand vasele de sange si producand durere, la fel se intampla si in cazul crampelor menstruale. In acest caz muschii se afla la nivelul uterului. Durerile menstruale se pot diminua sau elimina complet daca starea de sanatate este bine mentinuta printr-o dieta normala, exercitiu fizic sau prin satisfacerea nevoilor fiziologice la timp. Daca crampele devin o problema, este bine sa fie consultat medicul sau asistenta medicala a scolii, in acest caz ei fiind singurii care pot recomanda tratament medicamentos.
   
5. Cat de des imi vine ciclul menstrual?
   Ciclul menstrual al fiecarei fete/femei este unic. Durata lui poate varia de la 22 de zile la 45 de zile, sau poate varia in primii ani de la aparitie. Durata medie a ciclului menstrual este de 28 de zile si apare o data pe luna (originea termenului menstruatie este cuvantul menses = saptamana din limba latina). Aceasta medie insa poate fi diferita de la femeie la femeie si de aceea este bine ca prima zi a fiecarui ciclu sa fie bifata intr-un calendar.
6. Poate cineva sa-si dea seama cand am menstruatie?
   In afara de tine nimeni nu poate sesiza acest lucru. E posibil ca acomodarea cu tampoane de protectie (interne sau externe) sa fie mai dificila, dar si acest lucru nu poate fi sesizat de cei din jur.
7. Ce se va intampla daca ciclul imi vine prima data la scoala sau oriunde in afara casei?
   Este bine ca in poseta sa ai mereu de rezerva un tampon si o pereche de chiloti curati. O alta varianta (prezenta doar in unele tari din pacate) o constituie folosirea in caz de urgenta a tampoanelor ce pot fi gasite in baile publice moderne, contra cost. La scoala se poate apela la ajutorul celor de la cabinetul medical.
8. E posibil sa ma simt rau de cate ori imi vine menstruatia?
   Majoritatea fetelor nu au probleme, dar unele se simt rau din cauza crampelor menstruale (pot apare dureri ascutite sau senzatie de intindere in partea inferioara a abdomenului). Uneori exercitiul fizic elimina aceste dureri, alteori se poate apela la o baie calda, la perna electrica pusa pe abdomen, sau la analgezice precum paracetamol (acetaminofen), algocalmin (novocalmin), ibuprofen etc. Inainte insa de a lua medicamente trebuie sa discuti cu un parinte, asistenta scolii sau medicul de familie.
9. Pot sa fac sport sau sa ma implic in alte activitati pe perioada menstruatiei?
   Bineinteles. Orice activitate desfasurata in mod normal poate fi urmata pe perioada menstruatiei. Probabil vei constata ca multe fete/femei din jurul tau sunt in aceeasi situatie, dar isi vad in continuare de treaba, nestanjenite.
10. Pot sa folosesc tampoane interne?
    Desigur. Tampoanele interne ofera o protectie eficienta la menstruatie si prezinta avantajul ca datorita lor iti poti continua orice activitate zilnica, inclusiv inotul. Tampoanele interne aflate pe piata sant de marimi diferite, cu grad de absorbtie diferit, in functie de marimea corpului si debitul de lichid menstrual. Inainte de a le folosi pentru prima data este bine sa te consulti cu mama sau asistenta medicala de la scoala. Citeste cu atentie instructiunile de folosire si schimba-le la timp (deobicei intre 4-8 ore).
11. Cum stiu care produse de protectie sunt potrivite pentru mine?
    Discuta deschis cu mama, asistenta scolii sau un adult in care ai incredere si care te poate ajuta sa alegi. Nu uita ca pe piata exista produse variate si este bine sa le verifici pana gasesti sistemul cel mai potrivit de protectie pentru tine, diferentiat pe cantitatea de lichid de-a lungul zilelor de menstruatie. In primele 2-3 zile menstruatia poate fi abundenta, in ultimele 1-2 zile poate fi foarte usoara.

Este foarte important ca parintii sa discute despre ciclul menstrual intr-o lumina pozitiva. Daca mama se refera la el ca la "un blestem", fiica va ramane cu o impresie negativa despre aceasta experienta. Pentru a evita astfel de situatie este bine ca mama sa-i explice ca menstruatia este un lucru natural si minunat in viata unei femei. In fond, fara ea, femeile nu pot deveni mame.

Un alt aspect important este asigurarea ca fiecare este unic. Faptul ca fiica ta vine si-ti povesteste ca fata de colegele ei de scoala ea se dezvolta mai repede sau mai incet este un exemplu.
Deasemenea, e bine ca mama sa profite de discutie si sa scoata in evidenta necesitatea mentinerii unei igiene zilnice, a schimbarii tampoanelor de orice fel la timp, a folosirii deodorantului etc. Discutia trebuie sa fie cat mai comfortabila pentru ambele parti.

Cand ziua cea mare a sosit si fiica ta vine si-ti spune: "Mama, mi-a venit ciclul!" imbratiseaz-o, spunei ca o iubesti si intreab-o cum se simte. Cateodata vestea il copleseste pe parinte, acesta este fericit ca i-a crescut fata, amarat ca nu mai este un copil si uita sa mai intrebe daca ea se simte bine. Ia-ti din timpul tau si ofera-i comfort! Nu uitati ca si un tata ii poate oferi acest comfort propriei fiice!

Surse:
"Girl Power" - campaign of U.S. Department of Health and Human Services;
"Taking to your child about menstruation" - B. P. Homeier ;
"Mother to daughter" & "Menstruation" - Procter & Gamble campaign;
"Getting your period, first periods" - T. Comforth;
"Talking with young girls about menstruation" - T..K. Cowling.

Dormitor comun

editat la 5/16/2004

Acum, cind cel mic este suficient de mare sa doarma intr-un pat mai mare, vrem sa-l mutam din dormitorul nostru in cel al fratelui sau de 7 ani. Dar acesta este suparat si nu vrea sa-si imparta camera cu un "bebelus".

Cand esti obisnuit sa dormi singur in camera, doi ti se par prea multi, prea inghesuiti - in special cand colegul cel nou este un frate mai mic. Dar cum probabil nu va permiteti sa cumparati o casa noua, sau sa inchiriati un apartament mai mare, sau sa construiti extra-camere doar pentru satisfactia fratelui cel mare de a-si pastra camera doar pentru el, este bine sa incercati sa faceti schimbarea cat mai suportabila pentru acesta.

Cum il puteti ajuta?

• Incercand sa-i intelegeti nemultumirea. In loc sa-i reprimati plangerile cu ceva de genul: "Fratele tau se va muta in aceasta camera si cu asta basta!" sau sa-l faceti sa se simta prost ("Nu este frumos din partea ta ca refuzi sa-ti imparti camera cu propriul frate!"), incurajati-l sa-si exprime sentimentele. Explicati-i ca intelegeti de ce este suparat, dar ca nu aveti alta solutie. Daca in copilarie ati impartit camera cu un frate/sora, explicati-i care v-au fost propriile dumneavoastra sentimente legate de acest lucru. Asigurati-l ca veti face tot posibilul sa-i protejati propriul spatiu si lucrurile ce-i apartin, si ca el nu este obligat sa-si imparta totul doar pentru ca va fi nevoit sa imparta dormitorul.
• Impartind lucrurile in dormitor. Chiar daca fratele cel mare nu mai poate avea camera doar pentru el, creati-i un coltisor doar al lui sau incercati sa separati spatiul pentru cei doi copii cu un paravan sau un gardulet de protectie (de genul celor folosite pentru scari sau semineu). Lasati-l pe cel mare sa-si aranjeze si decoreze cum doreste spatiul propriu. Deasemenea, asigurati-va ca fratele cel mare are suficient spatiu sa-si depoziteze jucariile care pot constitui un pericol pentru cel mai mic (in acest mod nu-i protejati doar jucariile celui mare, dar ii asigurati siguranta in miscare si celui mic).
• Lasandu-l pe cel mare sa aiba dormitorul doar pentru el. Din cand in cand lasati-l pe cel mare sa se joace singur in dormitor in timp ce va ocupati de cel mic in alta camera. Sau aranjati ca cel mic sa se joace afara cand cel mare isi aduce acasa un prieten si invers.
• Subliniati beneficiile unui dormitor comun - nu mai este singur pe timpul noptii, are cu cine sa vorbeasca cand dumneavoastra dormiti, are pe cineva cu care poate imparti sarcinile de mentinere a dormitorului in ordine.

Dar incercati toate aceste cai doar daca impartirea dormitorului se va face pentru cativa ani - daca nu, mutarea in alta casa cu mai multe dormitoare poate aduce dupa sine reactii de genul: "Nu vrea sa dorm singur!".:-)

Sursa:
"What to expect the toddler years" - A. Eisengberg, H.E.Murkoff and S.E. Hathaway

Enurezis

editat la 5/27/2005

Majoritatea copiilor reusesc sa ramana uscati pe timpul zilei, inainte sa poata face acelasi lucru si pe durata noptii. Milioane de copii continua insa sa ude patul noaptea chiar daca au invatat sa nu o mai faca.

Ce inseamna enurezis?

Enurezis este termenul medical pentru accidentele diurne sau nocturne (incontinenta urinara) ale copilului mai mare de 5-6 ani.

Majoritatea copiilor se pot mentine uscati pe durata noptii pana la 3-5 ani. Desi parintii unui copil cu enurezis sint ingrijorati, in 90 % din cazuri nu exista probleme fiziologice. 15% dintre copii cu varste cuprinse intre 4-12 ani continua sa ude patul noaptea; frecventa este mai mare printre baieti. Problema poate persista la cca. 3% din cazuri peste 15 ani.

Enurezisul nu este insa o boala, ci un simptom, care de cele mai multe ori se datoreaza dezvoltarii mai lente a controlului vezicii urinare. Multi dintre copiii cu enurezis au un somn profund. Enurezisul nu este o problema de comportament, copiii nu fac pe ei in mod intentionat.

Enurezisul este de 2 tipuri:

• nocturn - accidentele au loc noaptea, in pat;
• diurn - accidentele au loc de-a lungul zilei.

Enurezisul nocturn este si el de doua feluri:

• primar - atunci cind copilul nu si-a dezvoltat niciodata complet un control asupra vezicii urinare pe timpul noptii;
• secundar - atunci cand copilul uda accidental patul pe timpul noptii dupa ce a reusit sa aiba control asupra vezicii urinare pentru 6 sau mai multe luni. Acest enurezis secundar este deobicei asociat cu o perioada de stres emotional cauzat de nasterea unui frate/unei surori sau de problemele aparute la scoala. Uneori enurezisul secundar poate fi un semnal de alarma in cazul unei anomalii fiziologice.
  

Pentru a lua in considerare existenta enurezisului nocturn trebuie sa existe cel putin doua accidente pe luna la copiii intre 3-6 ani si cel putin un accident pe luna la cei peste 6 ani. Somnambulismul insoteste uneori aceste accidente nocturne.

De ce apare enurezisul nocturn?

In vezica urinara se strange urina; la un moment dat insa, cand aceasta se umple, centrii nervosi de la nivelul peretelui trimit mesaje la creier, care spun ca este necesara golirea. Chiar daca copilul doarme si creierul nu receptioneaza mesajul, vezica urinara tot se va goli.

Cauzele enurezisului sant inca necunoscute, dar exista anumiti factori despre care se stie ca pot determina aparitia acestuia:

• volumul vezicii urinare - enurezisul poate apare la cei cu vezica mica;
• mostenirea genetica - copiii parintilor care la randul lor au udat patul in copilarie, tind sa aiba aceeasi problema la randul lor;
• infectii - aparitia unei infectii localizate la nivelul rinichilor sau vezicii urinare poate duce la enurezis;
• constipatia - aceasta poate duce la pierderea de urina;
• hormonul antidiuretic - copiii care uda patul pot avea un nivel scazut din acest hormon, care afecteaza cantitatea de urina produsa - in acest caz se produce mai multa pe durata noptii decit ar fi normal;
• intirzierea in crestere si dezvoltare - sistemul nervos la unii copii este inca imatur ca sa poata raspunde la comenzile vezicii pline;
• somn greu - desi medicii nu-l considera un factor, in unele cazuri poate juca un rol important;
• dieta - produsele lactate, citricele, ciocolata si in general alimentele bogate in zahar sau coloranti sant iritante;
• factorii psihologici si sociali - de cele mai multe ori cauzele aparitiei enurezisului nu sant legate de problemele emotionale; si totusi o parte din copiii care uda patul tind sa fie mai sensibili si mai putin increzatori in ei insisi decit ceilalti.
  

Diagnosticarea enurezisului

Parintii ingrijorati de copilul care se uda accidental pot consulta medicul de familie/ pediatrul sau asistenta medicala de la scoala. Medicul va dori sa afle mai intai care este rutina copilului de folosire a toaletei pe timpul zilei si noptii. Apoi va face o examinarea fizica generala si va recomanda analiza de laborator a urinei. Desi majoritatea copiilor ce uda patul sant sanatosi, medicul va exclude mai intai posibilitatea unor probleme la nivelul tractului urinar si vezicii urinare.

Deasemenea medicul va intreba probabil cum decurg lucrurile pentru copil acasa si la scoala. Medicul va pune intrebari legate de viata de familie, deoarece tratamentul poate depinde de schimbarile care au loc acasa.

Care sant tratamentele recomandate in cazul enurezisului?

Majoritatea copiilor depasesc perioada accidentelor nocturne fara tratament, iar decizia in cazul stabilirii acestuia se face numai de comun acord cu medicul.
Exista 2 tipuri de tratament: prin terapie psihologica si cu ajutorul medicamentelor.

Terapia psihologica il ajuta pe copil sa inteleaga cum sa evite sa ude patul noaptea si acesta include mai multe optiuni:

• folosirea unui sistem de alarma cand patul se uda - il va determina pe copil sa raspunda la timp senzatiei de urinare pe timpul noptii (metoda se poate aplica dupa 6-7 ani, cand copilul intelege ca are o problema, este eficace in 70% din cazuri si trebuie folosita cel putin inca 3-4 saptamani dupa ce copilul nu-si mai uda patul);
  
• incurajarea copilului sa se pastreze uscat - prin laude sincere sau prin oferirea unor premii pentru noptile fara accidente;
• schimbarea asternutului de catre copil, atunci cand il uda;
• antrenamentul vezicii urinare - copilul sa exerseze sa-si tina urina pentru un timp din ce in ce mai indelungat.

Tratamentul medicamentos poate fi recomandat de medic in cazul in care copilul are mai mult de 7 ani si daca terapia psihologica nu a dat rezultate. Medicamentele nu sant o metoda de vindecare pentru enurezis, dar copilul care merge intr-o excursie sau doarme peste noapte in alta casa se simte mult mai in siguranta daca le are la indemana. Unele medicamente maresc capacitatea de stocare a urinei la nivelul vezicii urinare, altele ajuta rinichii sa produca mai putina urina.

Dintre medicamentele recomandate pentru tratamentul enurezisului fac parte: desmopresina (sub forma de tablete sau spray nazal, eficace pe termen scurt, ajuta copilul sa produca mai putina urina, se administreaza inainte de culcare, are putine efecte secundare), imipramina (folosita ca antidepresant la adulti, imbunatateste functionarea vezicii urinare, dar nu se ia mai mult de trei luni, efectele secundare includ modificari de comportament si poate fi fatal in cazul supradozarii) si oxibutinina (recomandata mai ales in cazul enurezisului diurn, cand vezica urinara se contracta chiar daca nu este plina).

Tratarea enurezisului se poate face si prin combinarea terapiei psihologice cu medicamentele, de multe ori aceasta dand mai usor rezultate pozitive decit terapia singura.

Sfaturi pentru parinti

Parintii trebuie sa discute deschis cu copilul cand acesta isi uda asternutul noaptea sau face pe el ziua, dupa o anumita varsta. Trebuie sa-l asigurati ca nu este bolnav si aceasta problema se poate rezolva. Laudati toate semnele de imbunatatire si toate eforturile copilului de a scapa de ea. Nu il acuzati, nu il criticati sau pedepsiti, si nu-i vorbiti urat atunci cind copilul continua sa se ude accidental.

Surse:
"Enuresis (bed-wetting)" - American Academy of Family Physician;
"Bedwetting (nocturnal enuresis)" - BUPA health and care organisation;
"Enurezis" - Dr. Alan Green;
"Urine accidents (Enuresis)" - Cincinnati Children's Hospital Medical Center;
"What parents need to know about bedwetting" -The Nemours Foundation;
"What about enuresis?" - Urology Associates.

De ce apar durerile la urinare?

editat la 09/02/2002

Citeva raspunsuri la aceasta intrebare, sfaturi si informatii.

Durerea si disconfortul la urinare este o problema frecventa de care copiii si adolescentii se pling. Ea poate fi singura sau combinata cu alte probleme cum sint:

• dureri sau mincarimi genitale,
  
• febra,
  
• dificultati la urinare,
  
• sau urinari frecvente.
  

Copiii mici care nu stiu inca sa vorbeasca pot sugera prin semne durerea la urinare:

• plingind,
  
• incrucisindu-si picioarele,
  
• sau atingindu-si frecvent organele genitale.
  

Parintii pot observa:

• modificari ale organelor genitale (cum sint inrosirea sau umflarea lor);
  
• schimbari in mirosul si culoarea urinei;
  
• scurgeri vaginale sau singerari;
  
• anormalitati in fluxul de urina (cum sint cantitati foarte mici de urina sau jeturi foarte puternice).

O parte din aceste schimbari sint minore si pot sa nu fie cauzate de o infectie urinara sau alte probleme de natura medicala. Un examen al urinei si un control medical este insa indicat in orice situatie care pare sa nu-si gaseasca raspuns.
Majoritatea medicilor considera ca urmatoarele simptome sint mai mult decit utile in a decide daca trebuie sau nu consultatie medicala de urgenta:

• dureri, umflaturi, decolorarea sau sensibilitate marita a organelor genitale;
• dureri sau arsuri care persista in timpul urinarii, sau destul de severe sa produca suparare sau lacrimi, sau sint asociate de febra;
• schimbarea clara a culorii urinei, cum este urina cu tenta roz, rosie sau maroniu inchis (atentie ca unele fructe sau legume ce pot produce modificari de culoare, ex. sfecla rosie);
• orice schimbari in urinarea obisnuita, insotite de dureri abdominale sau ale spatelui, pierdere de greutate, apetit scazut, senzatii de voma sau letargie.

Simptome care necesita consultatia medicala, dar nu de urgenta, pot fi:

• arsuri usoare, mincarimi sau disconfort la urinare si care nu se repeta de fiecare data;
• schimbari minore in urinarea obisnuita (frecventa sporita, tendinta de a urina mai mult noaptea);
• persistenta de a uda lucrurile pe timpul zilei sau a noptii (in cazul copiilor care pastrau hainele uscate), ce nu este acompaniata de durere sau alte semne de boala.

Care sint cauzele urinarii dureroase?
Acestea sint diverse, depind de virsta, sex si circumstante. Prezenta sau absenta semnelor de boala sint foarte importante pentru a determina cauza si a pune un diagnostic. Cauzele cele mai importante care duc la urinarea dureroasa sint:

• Vulvita la fete,
  
• Infectiile tractului urinar la baieti si fete,
  
• Fimoza la baieti.

Vulvita este o iritatie sau o infectie a labiilor mari, insotita de o scurgere abundenta. Fimoza este iritatia si umflarea preputului, uneori insotita de un pliu al pielii in plus.
Citeodata urinarea dureroasa se datoreaza altor cauze cum sint: leziuni al organelor genitale in urma unor accidente, o infectie transmisa prin contact sexual, sau colica renala. Foarte rar insa, medicul poate constata prezenta unui obiect strain in uretra (tubul prin care urina este eliminata din vezica urinara), sau un blocaj al ei.

Infectiile tractului urinar, incluzind vezica urinara si infectii ale rinichilor, sint mai des intilnite in cazul fetelor. Aceasta se datoreaza anatomiei feminine: uretra este mai scurta, facind mai usoara patrunderea bateriilor ce pot provoca infectii.
Sansele de a capata o infectie urinara pot fi mult reduse daca vor fi urmate citeva sfaturi practice:

• Invatati copilul sa-si goleasca vezica urinara complet si frecvent, asta va duce la eliminarea bacteriilor prezente in uretra inainte ca ele sa actioneze;
• Oferiti-i sa bea cit mai multe lichide zilnic (intre 0.5-1 L/zi pentru fiecare 13 kg corp), care ajuta la spalarea germenilor ce se pot inmulti;
• Asigurati-va ca stergerea dupa folosirea toaletei se face din fata spre spate, pentru a impiedica patrunderea germenilor in uretra;
• Limitati baile spumante la cel mult o data pe saptamina si evitati folosirea excesiva a sapunului . Parfumurile si chimicalele continute de aceste produse duc la eliminarea mucusului protector al uretrei, favorizind accesul bacteriilor.
  

Repetarea infectiilor urinare necesita vizita la un specialist pentru a se depista exact cauzele problemei. In cazuri rare, nedetectate la timp - refluxul urinei, insotit de infectii, poate duce la probleme foarte mari ale rinichilor.

Sa-i Ajutam pe Copii sa-si Inteleaga Propriul Trup

Intelegerea si acceptarea propriului trup trebuie sa fie facuta din frageda pruncie, iar noi parintii avem datoria sa-i ajutam pe copii sa treaca peste toate inhibitiile si sa le inteleaga.

Hrana si apa sint vitale si fara ele este imposibil sa supravietuim. Dar si somnul in mod regulat este foarte important. Deasemenea trebuie sa ne simtim bine in propriul trup si sa-i intelegem rolul pe care il are. Copii, chiar si bebelusii, se pot simtii stresati sau nervosi cind este vorba despre intelegerea acestor nevoi fizice. Parintii insa ii pot ajuta prevenind aceste temeri.
Multi dintre noi stiu ca mentinerea copilului curat si bine hranit este importanta. Dar la fel de important este sa-i lasam pe micuti sa-si descopere trupul si sexualitatea. Chiar daca sintem sau nu ingrijorati in aceasta privinta, noi, parintii, dam copiilor un sens al propriei lor existente, sexualitati si a unui trup unic. Noi ii facem sa se simta in siguranta sau nesiguranta prin:

• modul in care ii tinem in brate si ii atingem,
• modul in care ii hranim, ii spalam, si ii schimbam de scutece,
• tonul vocii pe care il folosim,
• modul in care ii facem sa se simta comfortabil cu propriile trupurii si emotii.

Daca noi vom face aceste lucruri cu placere, dragoste si grija, copiii vor creste si dezvolta frumos acceptindu-se asa cum sint.

Trebuie sa permitem copiilor sa se cunoasca, iubeasca si sa aiba grija de ei insisi. Este absolut normal pentru bebelusi sa-si exploreze propriul corp. Ei sint capabili sa invete repede atingindu-si trupurile, in special organele sexuale, simtindu-se bine. Bebelusii si copii pina la 3 ani trebuie lasati sa se bucure de aceste descoperiri. Daca noi tipam la ei sau ii lovim peste miini, ei vor continua sa exploreze oricum, dar se vor simti vinovati pentru asta. Asemenea dezaprobare va avea un impact puternic si ii va face sa se rusineze de propiul trup si sexualitate. Deasemenea, peste citiva ani, aceeasi dezaprobare ii va tine pe copii la departare de parintii, exact in momentul cind vor avea nevoie de un ghid despre sex si comportament sexual.
Este la fel de important sa-i lasam pe copii sa inteleaga ca zgomotele intestinelor (chioraitul matelor) si urinarea sint normale si sanatoase. Ii putem ajuta prin antrenamentul la olita, dar numai in momentul in care copiii sint pregatiti fizic si emotional pentru asta. Acest antrenament si invatarea unei bune igiene personale vor fi experiente pozitive pentru copii si ii vor ajuta sa se bucure si sa aiba grija de ei insisi pentru toata viata.

Un bun parinte are urmatoarele prioritati in cresterea copilului:

• sa ofere o hrana sanatoasa,
• sa ofere copilului un program de somn regulat,
• sa mentina copilul curat,
• sa tina sub urmarire stricta toate vaccinarile necesare,
• sa fie sigur de o asistenta medicala buna pentru copil,
• sa linisteasca copilul cind acesta este agitat, nervos, sau plinge,
• sa accepte ca si copilul este o fiinta cu propria sexualitate.

Parintii care vor reusi sa mentina un echilibru in toate aceste lucruri de baza, isi vor ajuta copiii sa-si dezvolte propriile nevoi pentru a se simti linistiti si in siguranta.

Antrenamentul la olita. Cind si Cum se poate face?

editat la 04/14/2003

Mai mult decit orice alt aspect al dezvoltarii musculare din frageda pruncie, controlul asupra vezicii urinare si a evacuarii intestinale intereseaza cel mai mult pe parinti. La prima incercare facuta cind Alex avea 9 luni, ca prin "minune" am avut si prima reusita la olita. A urmat si a 2-a, dar la 3-a incercare, bucuria mea s-a spulberat. La 15 luni am reincercat asezarea pe olita a lui Alex, moment ce a durat circa 2-3 secunde; la acea virsta Alex era total absorbit de ideea de a merge si a explora in acel moment, in nici un caz de a sta intr-un singur loc, asteptind ca ceva sa se intimple. Reluarea antrenamentului la olita dupa 2 ani si 1/2 a avut succes insa, si in maxim o luna Alex a reusit nu numai sa ceara singur olita, dar chiar sa scape de scutec pe timpul noptii.

Doua sau trei generatii in urma, mamele incepeau antrenamentul la olita din fasa practic. Totusi, succesul si invatarea la olita la aceste virste fragede (mai putin de 9 luni uneori) nu au avut insa, in majoritatea cazurilor, efectul scontat. Se reusea pur si simplu colectarea la timp a urinei sau a fecalelor, intr-un moment bine ce putea fi anticipat mai mult sau mai putin.

Antrenamentul la olita este bine sa fie inceput la sfirsitul celui de-al dolea an de viata, sau chiar la inceputul celui de al treilea. Intre 1 si 2 ani, odata cu maturizarea creierului, copiii devin atenti la senzatia unei vezici urinare pline si simt nevoia de a urina. Daca pina la 1 an, vezica urinara putea retine mai putin de 50 ml, deci urinare frecventa, capacitatea ei creste in jurul virstei de 2 ani, permitind urinarea la intervale mai mari de timp.Pe parcursul maturizarii, copilul isi dezvolta abilitatea de a-si controla muschi externi ai sfincterelor in mod voluntar, putind amina evacuarea urinii sau a fecalelor pina are olita la indemina, chiar daca vezica urinara si rectul sint pline.!!! Desi uneori intirzierea evacuarii intestinale este binevenita, repetarea sau abtinerea pe timp prea indelungat poate duce la probleme de constipatie, intinderea si subtierea muschilor, chiar evacuarea neasteptata. Din momentul in care copiii recunosc ca momentul defecarii este iminent, majoritatea problemelor cu murdarirea scutecelor dispar pe timpul noptii. Controlul asupra vezicii urinare pe durata zilei este etapa a doua, iar cel al evacuarii intestinale pe durata zilei urmatorul, ultimul raminind controlul vezicii urinare pe durata noptii.

Cercetarile au confirmat ca parintii care au inceput antrenamentul la olita in jurul virstei de 2 ani, au reusit sa-l termine cu succes in maxim 4 luni. Cu cit acest proces va fi inceput mai devreme cu atit va dura mai mult. Presiunea morala exercitata la acest capitol poate insa afecta psihicul unui copil, si acest lucru trebuie sa fie evitat.

Invatarea copilului la olita poate incepe cind:

• acesta are scaune la momente predictibile pe parcursul zilei;
• arata prin semne, grimase, sau anumite posturi ca este gata sa-si ude sau murdareasca scutecul;
• se plinge sau se simte incomfortabil cind are scutecul ud sau murdar;
• incepe sa traga in jos si in sus de pantaloni;
• intreaba de olita;
• vrea sa poarte chilotei;
• vrea sa va faca o bucurie si poate urma instructiuni simple;
• se mentine uscat mare parte a zilei;
• vrea sa se spele pe miini si ii place sa stea curat.

Etapele antrenamentului la olita

Cind aveti deja la indemina olita, nu o puneti in baie, ci in camera copilului mai intii, sau in camera in care se joaca, astfel incit sa se obisnuiasca cu ea fara a se simti presat sa faca acest lucru. Apoi incercati sa urmati aceste etape:

• Incurajati copilul sa stea pe olita mai intii imbracat sa vada cum se simte.
• Dupa citeva zile sau saptamini, cind copilul pare sa accepte ideea, sugerati-i sa se aseze pe olita fara pantalon si scutec, dar nu asteptati ca el sa faca ceva imediat.
• Pentru baieti va fi mai usor sa accepte sa stea pe olita sa urineze, dupa ce-l asigurati ca va putea face din picioare cind va fi mai mare.
• Fiti atenti la semnele indicate de copil si intrebati-l daca doreste sa foloseasca olita. Daca refuza, nu-l fortati. Daca insa accepta sa foloseasca olita, fiti rabdatori. Incercati sa cititi o carte ca sa treaca timpul si sa se simta relaxat. Poate trece ceva timp pina copilul va urina sau defeca, dar va fi fericit cind va reusi acest lucru. Aratati-i ca sinteti la fel de fericiti de reusita lui.
• Daca copilul paraseste olita fara sa fi facut ceva in ea, nu va aratati dezamagiti. Nu spuneti decit: Vom incerca data viitoare.
• Daca copilul refuza sa stea pe olita mai mult de citeva secunde, incercati sa-l convingeti sa ramina pe ea oferindu-i o jucarioara, sau lasati-l sa rontaie un fruct sau un biscuit. Dar daca refuza nu incercati sa-l fortati.
• Sarbatoriti fiecare reusita, dar nu prea mult, pentru a nu-l face pe copil sa se simta presat.
• Nu uitati sa luati olita in calatorii - la bunici, sau in vacante, de exemplu.

Cit va dura acest antrenament la olita?

Depinde de copil; pentru unii dureaza citeva saptamini, pentru alti poate chiar un an sau mai mult. Studiile au aratat ca 22% dintre copii sint fara scutec pina la 2 ani si 1/2, 60% pina la 3 ani, 88% pina la 3 ani si 1/2. In general fetitele invata mai usor decit baietii, iar fratii mai mici mai repede decit cei mari. Desi copilul pare sa utilizeze in mod regulat olita, e posibil ca mentinerea scutecului sa fie inca necesara, mai ales pe timpul noptii.

Pina la virsta de 4 ani copiii pot folosi singuri olita pe durata zilei si noaptea pot sa nu mai simta nevoia de a urina. Dupa ce copilul invata sa foloseasca in mod regulat olita, trebuie sa faca tranzitia la toaleta mare, astfel incit sa poate folosi singur toaleta de la gradinita / scoala. In general copiii trec usor la toaleta mare, fara probleme si fara rugaminti prea multe din partea parintilor. Pentru a facilita asezarea la toaleta, puneti un scaunel in dreptul ei. Unii copiii sint speriati de statul pe toaleta mare, pentru ca deschiderea ei este prea mare si le este frica sa nu cada. In acest caz cumparati un capac de toaleta pentru copii, ce se poate fixa pe cel obisnuit. !!! Nu uitati sa-l laudati de cite ori reuseste sa foloseasca toaleta.

Cind folosirea olitei / toaletei esueaza

Copiii intre 3-5 ani isi mai uda uneori pantalonii daca apar schimbari in viata lor, cum sint mersul la gradinita, sau aparitia unui frate / sora. Dar chiar si fara stres, multi copii la aceasta virsta isi uda pantalonii daca tin prea mult urina. Aceasta se intimpla de multe ori cind sint implicati prea mult intr-un joc si nu au timp sa mearga la baie. Parintii pot ajuta amintind copilului sa mearga la baie in mod regulat, inainte de a pleca de acasa, dupa masa, sau inainte de culcare. Unii copii au accidente la gradinita deoarece sint prea timizi sa se adreseze educatorilor cind au nevoie la baie. Pentru a va ajuta copilul, pretindeti ca sinteti educatorul si invatati-l ce cuvinte sa foloseasca pentru a cere permisiunea de a merge la baie.

!!! Este normal ca un copil de 3-4 ani sa ude inca patul noaptea. Daca insa problemele persista in mod regulat dupa 5 ani, consultati medicul, ca acesta sa verifice daca sint, sau nu, probleme medicale. In majoritatea cazurilor maturizarea controlului asupra sfincterelor este mai lenta decit in cazul altor copii.

Bibliografie:
Infants, Children and Adolescents - L.E. Berk;
The 3 a.m. Handbook. The most commonly asked questions about your child's health - W. Feldman;
The Children's Hospital Guide to Your Child's Health and Development - Children's Hospital Boston.