Enurezis

editat la 5/27/2005

Majoritatea copiilor reusesc sa ramana uscati pe timpul zilei, inainte sa poata face acelasi lucru si pe durata noptii. Milioane de copii continua insa sa ude patul noaptea chiar daca au invatat sa nu o mai faca.

Ce inseamna enurezis?

Enurezis este termenul medical pentru accidentele diurne sau nocturne (incontinenta urinara) ale copilului mai mare de 5-6 ani.

Majoritatea copiilor se pot mentine uscati pe durata noptii pana la 3-5 ani. Desi parintii unui copil cu enurezis sint ingrijorati, in 90 % din cazuri nu exista probleme fiziologice. 15% dintre copii cu varste cuprinse intre 4-12 ani continua sa ude patul noaptea; frecventa este mai mare printre baieti. Problema poate persista la cca. 3% din cazuri peste 15 ani.

Enurezisul nu este insa o boala, ci un simptom, care de cele mai multe ori se datoreaza dezvoltarii mai lente a controlului vezicii urinare. Multi dintre copiii cu enurezis au un somn profund. Enurezisul nu este o problema de comportament, copiii nu fac pe ei in mod intentionat.

Enurezisul este de 2 tipuri:

• nocturn - accidentele au loc noaptea, in pat;
• diurn - accidentele au loc de-a lungul zilei.

Enurezisul nocturn este si el de doua feluri:

• primar - atunci cind copilul nu si-a dezvoltat niciodata complet un control asupra vezicii urinare pe timpul noptii;
• secundar - atunci cand copilul uda accidental patul pe timpul noptii dupa ce a reusit sa aiba control asupra vezicii urinare pentru 6 sau mai multe luni. Acest enurezis secundar este deobicei asociat cu o perioada de stres emotional cauzat de nasterea unui frate/unei surori sau de problemele aparute la scoala. Uneori enurezisul secundar poate fi un semnal de alarma in cazul unei anomalii fiziologice.
  

Pentru a lua in considerare existenta enurezisului nocturn trebuie sa existe cel putin doua accidente pe luna la copiii intre 3-6 ani si cel putin un accident pe luna la cei peste 6 ani. Somnambulismul insoteste uneori aceste accidente nocturne.

De ce apare enurezisul nocturn?

In vezica urinara se strange urina; la un moment dat insa, cand aceasta se umple, centrii nervosi de la nivelul peretelui trimit mesaje la creier, care spun ca este necesara golirea. Chiar daca copilul doarme si creierul nu receptioneaza mesajul, vezica urinara tot se va goli.

Cauzele enurezisului sant inca necunoscute, dar exista anumiti factori despre care se stie ca pot determina aparitia acestuia:

• volumul vezicii urinare - enurezisul poate apare la cei cu vezica mica;
• mostenirea genetica - copiii parintilor care la randul lor au udat patul in copilarie, tind sa aiba aceeasi problema la randul lor;
• infectii - aparitia unei infectii localizate la nivelul rinichilor sau vezicii urinare poate duce la enurezis;
• constipatia - aceasta poate duce la pierderea de urina;
• hormonul antidiuretic - copiii care uda patul pot avea un nivel scazut din acest hormon, care afecteaza cantitatea de urina produsa - in acest caz se produce mai multa pe durata noptii decit ar fi normal;
• intirzierea in crestere si dezvoltare - sistemul nervos la unii copii este inca imatur ca sa poata raspunde la comenzile vezicii pline;
• somn greu - desi medicii nu-l considera un factor, in unele cazuri poate juca un rol important;
• dieta - produsele lactate, citricele, ciocolata si in general alimentele bogate in zahar sau coloranti sant iritante;
• factorii psihologici si sociali - de cele mai multe ori cauzele aparitiei enurezisului nu sant legate de problemele emotionale; si totusi o parte din copiii care uda patul tind sa fie mai sensibili si mai putin increzatori in ei insisi decit ceilalti.
  

Diagnosticarea enurezisului

Parintii ingrijorati de copilul care se uda accidental pot consulta medicul de familie/ pediatrul sau asistenta medicala de la scoala. Medicul va dori sa afle mai intai care este rutina copilului de folosire a toaletei pe timpul zilei si noptii. Apoi va face o examinarea fizica generala si va recomanda analiza de laborator a urinei. Desi majoritatea copiilor ce uda patul sant sanatosi, medicul va exclude mai intai posibilitatea unor probleme la nivelul tractului urinar si vezicii urinare.

Deasemenea medicul va intreba probabil cum decurg lucrurile pentru copil acasa si la scoala. Medicul va pune intrebari legate de viata de familie, deoarece tratamentul poate depinde de schimbarile care au loc acasa.

Care sant tratamentele recomandate in cazul enurezisului?

Majoritatea copiilor depasesc perioada accidentelor nocturne fara tratament, iar decizia in cazul stabilirii acestuia se face numai de comun acord cu medicul.
Exista 2 tipuri de tratament: prin terapie psihologica si cu ajutorul medicamentelor.

Terapia psihologica il ajuta pe copil sa inteleaga cum sa evite sa ude patul noaptea si acesta include mai multe optiuni:

• folosirea unui sistem de alarma cand patul se uda - il va determina pe copil sa raspunda la timp senzatiei de urinare pe timpul noptii (metoda se poate aplica dupa 6-7 ani, cand copilul intelege ca are o problema, este eficace in 70% din cazuri si trebuie folosita cel putin inca 3-4 saptamani dupa ce copilul nu-si mai uda patul);
  
• incurajarea copilului sa se pastreze uscat - prin laude sincere sau prin oferirea unor premii pentru noptile fara accidente;
• schimbarea asternutului de catre copil, atunci cand il uda;
• antrenamentul vezicii urinare - copilul sa exerseze sa-si tina urina pentru un timp din ce in ce mai indelungat.

Tratamentul medicamentos poate fi recomandat de medic in cazul in care copilul are mai mult de 7 ani si daca terapia psihologica nu a dat rezultate. Medicamentele nu sant o metoda de vindecare pentru enurezis, dar copilul care merge intr-o excursie sau doarme peste noapte in alta casa se simte mult mai in siguranta daca le are la indemana. Unele medicamente maresc capacitatea de stocare a urinei la nivelul vezicii urinare, altele ajuta rinichii sa produca mai putina urina.

Dintre medicamentele recomandate pentru tratamentul enurezisului fac parte: desmopresina (sub forma de tablete sau spray nazal, eficace pe termen scurt, ajuta copilul sa produca mai putina urina, se administreaza inainte de culcare, are putine efecte secundare), imipramina (folosita ca antidepresant la adulti, imbunatateste functionarea vezicii urinare, dar nu se ia mai mult de trei luni, efectele secundare includ modificari de comportament si poate fi fatal in cazul supradozarii) si oxibutinina (recomandata mai ales in cazul enurezisului diurn, cand vezica urinara se contracta chiar daca nu este plina).

Tratarea enurezisului se poate face si prin combinarea terapiei psihologice cu medicamentele, de multe ori aceasta dand mai usor rezultate pozitive decit terapia singura.

Sfaturi pentru parinti

Parintii trebuie sa discute deschis cu copilul cand acesta isi uda asternutul noaptea sau face pe el ziua, dupa o anumita varsta. Trebuie sa-l asigurati ca nu este bolnav si aceasta problema se poate rezolva. Laudati toate semnele de imbunatatire si toate eforturile copilului de a scapa de ea. Nu il acuzati, nu il criticati sau pedepsiti, si nu-i vorbiti urat atunci cind copilul continua sa se ude accidental.

Surse:
"Enuresis (bed-wetting)" - American Academy of Family Physician;
"Bedwetting (nocturnal enuresis)" - BUPA health and care organisation;
"Enurezis" - Dr. Alan Green;
"Urine accidents (Enuresis)" - Cincinnati Children's Hospital Medical Center;
"What parents need to know about bedwetting" -The Nemours Foundation;
"What about enuresis?" - Urology Associates.