Tourette Syndrome

editat la 02/19/2003

Definitie: boala caracterizata prin ticuri multiple, motorii si verbale inainte de 18 ani.

Cauze, incidente si factori de risc: A fost descris in 1885 de Georges Gilles de la Tourette ca o manifestare complexa ce apare in copilarie sau adolescenta. Este caracterizata prin miscari involuntare ale corpului (ticuri). Ticul = miscare motorie sau verbala rapida, instantanee si stereotipa. Ticurile includ: inchiderea repetata a ploapelor, horcaitul sau trasul pe nas, trosnirea degetelor, miscari de lovire, miscarea umerilor sau sarituri. Aproape 2% dintre oameni au acest sindrom. Acesta insa nu-i un rezultat clar, deoarece multi dintre cei cu ticuri nervoase nu apeleaza si la un consult medical. Tourette Sindrome este de 4 ori mai des intilnit in rindul baietilor decit al fetelor. Desi o gena a acestui sindrom inca nu a fost localizata, exista evidente clare ca aceasta boala se transmite genetic. Mozart a fost unul dintre bolnavii de acest sindrom.

Simptome: Cel mai des intilnit este ticul facial, urmat si de altele apoi. Ticurile apar oricind pe timpul zile si se amplifica in anumite momente, natura lor variaza si se schimba cu trecerea timpului. Multi pacienti au recunoscut ca apeleaza la ticuri ca sa se simta bine, deci acestea nu mai sint involuntare propriu-zis. Din acest motiv, Tourette Sindrome difera de Obsessive-Compulsive Disorder , in care pacientii se manifesta fara control si teama.

Teste: Nu exista teste de laborator care sa identifice prezenta acestei boli. Diagnosticarea trebuie facuta de un medic calificat, care stie sa elimine alte variante si sa nu aiba dubii.

Criterii de identificare sint:

• Ticurile motorii si verbale apar impreuna pe perioada bolii, chiar daca nu in acelasi moment.
• Ticurile apar zilnic, de mai multe ori pe zi, timp de mai mult de 1 an. In aceasta perioada nu trebuie sa existe mai mult de 3 luni consecutive fara nici un fel de tic.
• Manifestarile apar inainte de 18 ani.

Tratament: Deoarece multi pacienti cu aceasta boala au simptome minore, tratamentul nu este indicat datorita efectelor secundare care le pot amplifica. Cu ceva timp in urma se foloseau medicamente antipsihotice ca Haloperidol (Haldol) si Pimozid. Desi pareau sa diminueze si sa elimine o parte din ticuri, nu se mai recomanda datorita efectelor secundare grave: afectiuni motorii si cognitive. Risperidon este insa un alt antipsihotic ce poate fi folosit pt. tratament. Clonidin are efecte benefice pt. suprimarea ticurilor. Un alt medicament, Tetrabenazin, desi recomandat, cauzeaza depresie si afectiuni motorii.

Micul-dejun si beneficiile lui

editat la 01/03/2003

Micul-dejun este, de cele mai multe ori, masa neglijata a zilei. Multi copii si adulti "sar" peste micul-dejun deoarece nu le este foame, nu au timp suficient sa-l pregateasca sau urasc consumarea aceluiasi gen de alimente in fiecare dimineata.

Un mic-dejun ajuta organismul sa-si refaca rezerva de glucoza - cunoscuta sub numele de glucoza sanguina. Glucoza este sursa principala de energie a creierului. De aceea micul-dejun aduce un efect benefic la prima ora a diminetii pentru cei care-l consuma. Unele studii au aratat ca in cazul copiilor ce au un mic-dejun bogat, performantele scolare sunt mai mari decat in cazul copiilor care il "sar"; ei au mai multa energie si sunt mult mai creativi decat ceilalti.

Micul-dejun trebuie sa asigure intre 1/4 - 1/3 dintre caloriile si nutrientii necesari pentru o zi. Daca se renunta la micul-dejun, este dificil sa fie refacut acest echilibru nutritional pe parcursul zilei - in special pentru copii, femei gravide sau in cazul femeilor care alapteaza si au nevoie de un supliment de nutrienti.
Pentru copiii mai mari de 2 ani, mai ales daca merg la gradinita, in fiecare dimineata este necesar un mic-dejun bogat, echilibrat si gustos. Daca pentru adulti un mic-dejun echilibrat lasa de dorit, in cazul unui copil aflat in crestere - care are nevoie de proteine, glucide si minerale - acesta este obligatoriu.

Micul-dejun trebuie sa contina:

Un produs lactat: lapte sau orice alt derivat care trebuie sa asigure aceeasi cantitatea de calciu ca si laptele (in cazul copiilor care il refuza);

Carbohidrate: paine, fulgi de cereale, cereale deshidratate (naturale, amestecuri, cu fructe sau cacao, etc.);

Un fruct sau un suc natural;

Miere, dulceata (gem) sau unt in sandwichuri.

Micul dejun poate fi usor si servit rapid. Incercati cateva trucuri daca v-ati plictisit de aceleasi produse zilnic:

Inlocuiti o parte din laptele de la cereale cu sucul de mere sau din alte fructe; sau adaugati bucatele de fructe (capsuni, banana, stafide).

Branza topita sau unt de arahide pe biscuiti.

Un pahar de suc de fructe cu o lingura de inghetata.

Branza cu smantina amestecata cu bucatele de fructe.

Incercati sa evitati alimenele concentrate in grasimi si zahar (ex. gogosile sau croissantele cu ciocolata), care va ofera multa energie pe moment, dar de scurta durata. Un dejun format dintr-un croissant si o cafea nu aduce mai mult de cateva calorii, zahar si grasimi; nimic altceva.

Unii aleg sa serveasca micul dejun la fast-food-uri. Produsele acestora, special destinate micului dejun, pot avea continut mare de grasimi, sodiu si calorii, putine fibre. Cand serviti un astfel de mic dejun:

Alegeti produse ce nu contin ingrediente bogate in grasimi - ex. omleta fara adaos de branza. Optati pentru margarina in locul untului sau smantinii pentru piine prajita (toast) sau pancakes.

Evitati croissantele si aluaturile dulci (sweet rolls, biscuits) care sunt pline de calorii si grasimi. Optati mai bine pentru paine prajita (sau English muffins, bagels, pita bread).

Alegeti bauturi de genul laptelui degresat, suc natural de fructe sau apa.

Surse: The WIC Nutrition & Health Newsletter si "Cum imi cresc copilul" - Laurence Pernoud

Articolul se adreseaza nu numai celor din Romania, dar si celor din US, Canada, Europa in general, de aceea unele denumiri sunt poate necunoscute.

Cind alimentele devin un pericol

editat la 01/09/2003

Poti sa recunosti o alergie alimentara severa? Stii ce ai de facut in astfel de cazuri?

In urma cu 2 ani, in Statele Unite, un baiat de numai 9 ani a decedat la scurta vreme dupa ce unul dintre colegii de scoala i-a oferit un biscuit umplut cu unt de arahide. El a fost unul dintre cei 150 de copii (cazuri diagnosticate dupa deces) care mor in Statele Unite datorita socului anafilactic cauzat de o alergie alimentara.

Anafilaxia este o reactie alergica severa, provocata de cele mai multe ori de alimente, medicamente sau intepaturi de insecte. Alergia alimentara este o reactie exagerata a organismului la produsele alimentare. Simptomele usoare includ aparitia unor blinde (sau urticarie), eczema si dureri abdominale. Anafilaxia se caracterizeaza prin furnicaturi in gura, umflarea limbii si gitului, respiratie intretaiata, raguseala, voma si diaree. Deasemenea poate apare o scadere puternica a tensiunii arteriale, pierderea constiintei si moartea. Simptomele pot apare in citeva minute sau citeva ore mai tirziu.

O intoleranta alimentara nu implica sistemul imunitar, dar poate imita simptomele alergiei cum sint de pilda durerile abdominale. Desi multi oameni se pling de o anumita sensibilitate alimentara, doar 1% dintre adulti si 6% dintre copii au alergii alimentare cu adevarat.

Exista citeva alimente care cauzeaza 90% dintre alergiile alimentare si acestea sint: laptele de vaca, arahidele, pestele, soia, oul, alunele de padure, migdalele, nucile, molustele (cu carapace) si glutenul. O alergie datorata unuia dintre aceste produse - in special alunelor, arahidelor, nucilor sau pestelui - implica, deobicei, alergii pentru toata grupa acestor alimente alergene. Oamenii alergici la polen au uneori dezvoltat un tip de sindrom alergic oral, ce implica o reactie alergica la proteinele ce se gasesc in anumite fructe, legume sau nuci.

Copiii se pot vindeca de anumite alergii aparute in copilarie, dar alergiile la nuci, alune, arahide, migdale, peste si moluste ramin, in general, pentru toata viata. Copiii alergici sint supusi unui risc crescut de a se imbolnavii de astm sau alergii respiratorii.

Recomandarile in cazul in care descoperi ca ai o alergie alimentara sint urmatoarele: "Gindeste-te ce ai mincat in urma cu o ora, doua. Noteaza alimentele de care iti aduci aminte. Daca banuiesti un aliment ca ar fi cauza alergiei, elimina-l pentru citeva zile din alimentatie si vezi daca problema se rezolva."
Daca este greu sa identifici cauza alergiei discuta cu medicul de familie. Este foarte importanta descoperirea exacta a cauzei si ce anume a determinat ea - alergie alimentara, intoleranta alimentara sau probleme de alta natura. Teste de singe sau piele pot fi recomandate pentru o diagnosticare corecta.

Socul anafilactic - fiecare secunda este pretioasa
Consumul chiar si a alimentelor procesate dupa cele care au avut in continut alergeni cum sint arahidele, poate fi fatal in cazul anumitor persoane. Daca faci parte din aceasta categorie, este bine sa porti in permanenta o bratara medicinala cu specificatii exacte despre tipul de alergie, si intotdeauna o fiola usor de injectat de Epinefrina (EpiPen in US) pentru a putea fi folosita in timp util in cazuri de maxima urgenta. In cazul unui copil este bine sa ai mereu la indemina Epinefrina pentru copii si sa stii sa o folosesti rapid.
!!! Deoarece moartea poate surveni in citeva minute, un raspuns rapid este critic in astfel de alergii severe.

Copii in bucatarie: Gateste cu copiii!

editat la 10/16/2003

Gatitul ii ajuta pe copii sa descopere si sa invete lucruri multe. Copiii capata indemanare spaland, adaugand, amestecand, agitand si ruland. Copii invata sa masoare, sa numere, sa topeasca, sa caramelizeze si sa dizolve, descopera in acest mod printre primele notiuni de matematica, fizica, chimie. Comportamentul social se dezvolta prin lucrul in echipa si prin impartirea atributiilor. Vocabularul copilul se imbunatateste prin urmarea unor indicatii, specificarea ingredientelor si a echipamentului de bucatarie.

Una din caile cele mai bune de a-i invata pe copii despre nutritie este sa-i lasati sa va ajute la pregatirea meselor si la gatit. Copiii, in general, sint nerabdatori sa manince din alimentele preparate de ei.
Exista doua cai de a gati cu copiii. Puteti sa le oferiti sa efectueze una dintre etapele in urma carora va rezulta o mincare pe care toata familia urmeaza sa o consume; sau puteti sa-i lasati sa prepare singuri ceva.

Copiilor de 2 ani le place sa-si foloseasca muschii. Ei vor fi incantati sa desfasoare anumite activitati:

• sa spele fructele si legumele;
• sa stearga masa;
• sa inmoaie fructele si legumele in sosuri;
• sa rupa frunzele de salata verde;
• sa marunteasca bucatile de piine;
• sa rupa fasolea verde, proaspata.

Copiii de 3 ani invata folosindu-si miinile. Incercati activitati de genul:

• sa puna lichid intr-un amestec;
• sa amestece ingredientele;
• sa agite un shake (lapte cu fructe, sau un nessquik);
• sa intinda unt sau gem pe piine;
• sa framinte aluat de piine.

Copiii de 4-5 ani invata sa-si controleze degetele, musculatura la nivelul acestora. Oferiti-le experiente de genul:

• sa tavaleasca o banana prin cereale;
• sa stoarca portocale sau lamii;
• sa zdrobeasca fructe si legume moi;
• sa masoare ingredientele uscate sau lichide;
• sa marunteasca bucatele de carne;
• sa bata un ou cu telul.

Puncte importante de retinut!

1. Alegeti retete potrivite virstei copilului dumneavoastra; lasati-l sa va ajute la planificarea unui meniu si la cumparaturi.
2. Bucatarii indeminatici de toate virstele isi spala intotdeauna miinile inainte de a a se apuca de treaba.
3. Atentionati copilul sa se abtina sa guste din produse pina ce acestea nu sint finisate; in acest mod se pot evita imbolnavirile alimentare (carne sau oua nepreparate).
4. Asteptati-va la stropi sau mizerie in jur.
5. Copiii asculta doar pentru scurt timp, asa ca oferiti-le treburi marunte, de scurta durata si oferiti indicatii una cite una.
6. Micii bucatari trebuiesc supravegheati in permanenta.
7. La sfirsit, puneti-i sa ajute la curatenie.
   

Citeva retete pentru micile ajutoare in bucatarie

Painica franceza
Copiilor le place sa framinte si sa faca forme din aluat, deci oferiti-le suficient timp sa faca acest lucru.

3 - 3 si 1/2 cani de faina
1 pachetel droijdie uscata
4 lingurite de zahar
1 si 1/2 lingurita de sare
2 lingurite de margarina
1 si 1/2 cana de apa calda (42-45°C)

Se amesteca bine intr-un castron mare 1 cana de faina, zaharul, sarea si drojdia nedizolvata. Se adauga margarina, apoi gradual apa fierbinte. Se amesteca timp de 2 minute. Se adauga 1 cana de faina sau atit cit sa iasa un aluat mai tare si se mai amesteca 2-3 minute. Apoi se adauga suficienta faina cit sa iasa un aluat potrivit. Se acopera castronul cu o folie de plastic si se lasa aluatul la dospit timp de 45-60 de minute.
Se scoate aluatul din castron si se aseaza pe o suprafata data bine cu faina. Dupa ce ati spalat miinile copilului, dati-le cu faina si lasati-i sa intinda aluatul cu facaletul sau cu miinile. Faceti cu copilul diferite forme in aluat: animale, pretzel, numere, litere sau diferite alte forme. Asezati-le in tava unsa bine si lasati-le la crescut circa 40-50 minute pentru o forma mare de piine sau mai putin pentru formele mici.
Se pun la copt la foc mediu spre mare (cca. 200°C sau 400°F), cca. 40 de minute pentru piine si 8-10 minute pentru forme, sau pina ce acestea se rumenesc.


Sos de maioneza cu iaurt
1 cana de iaurt simplu
1/2 cana de maioneza (cumparata sau preparata doar din oua fierte)
1/4 cana de ceapa, tocata marunt
2 linguri de sos de soia

Lasati copilul sa amestece bine ingredientele intr-un castron si apoi sa-l puna la rece, in frigider. Sosul se poate servi cu legume crude sau adauga la salate.

Salata Waldorf
1-2 tulpini de telina
1 mar
1 cana de boabe de struguri, taiate pe jumatate
1 banana
1 portocala
1 cana de iaurt cu aroma de lamiie (sau simplu)

Lasati copilul sa spele telina, marul si strugurii, sa decojeasca banana si portocala. Adultul va taia fructele si telina in bucatele. Lasati copilul sa aseze totul intr-un castron, sa adauge iaurtul si sa le amestece bine.

Prima zi la gradinita/scoala

editat la 08/27/2003

Inceperea scolii sau gradinitei este dintotdeauna o "piatra de incercare" pentru copii si parinti.

Scoala (gradinita) este locul in care un copil va avea unele din cele mai mari incercari, succese, esecuri si momente de stanjeneala din viata. Deoarece scoala (gradinita) nu poate fi controlata de parinti, poate deveni foarte stresant atit pentru copil cit si pentru parinti.

La scoala (gradinita) copilul va invata despre lume, interactiuni sociale, si despre oamenii din afara familiei. El va invata despre sine, despre forta pe care o are sa razbata in viata, despre grijile care-l framinta, interesele pe care le are, si cit de sociabil poate deveni. El se va afirma intr-un mod cu totul diferit de cel de acasa; se va separa de parinti, va lua contact cu provocarile sociale si scolare, si isi va face prieteni.

Inceperea scolii (gradinitei) poate fi insotita de bucurie, dar si de stres. Multi copii sint nelinistiti cind este vorba de noua etapa din viata lor, si aceasta este general valabila cind este vorba de prima zi de scoala (gradinita), sau de mutarea intr-un loc nou. Pentru copiii care merg pentru prima data la scoala, dar au fost deja la gradinita o perioada, adaptarea se va face mai usor, iar separarea de parinti nu va pune probleme. In cazul acestor copii, nelinistile legate de inceperea unui an scolar vor fi mult mai mici pentru primele zile.

Daca parintii afiseaza sentimente contradictorii (neliniste, frica, vina) legate de trimiterea la scoala (gradinita), acestea vor spori spaima si frica de necunoscut a copilului. Experienta unui copil care incepe scoala (gradinita) este mult influentata de sentimentele si atitudinea parintilor.

Ce pot face parintii ca sa-si ajute propriul copil?

• Ofera suport moral si incurajeaza copilul.
• Vorbeste cu copilul despre activitatile pe care le va avea (ascultarea de povesti, gustare, program de somn), despre orarul zilei, jucarii, si ceilalti copii.
• Mergi cu copilul la scoala (gradinita) inainte de inceperea acesteia, ca sa se obisnuiasca cu mediul (locul unde se afla clasa, toaleta, dulapul personal etc.) si ca sa-si cunoasca profesorul (educatorul).
• Spune-i copilului ca este normal sa fie nervos si ingrijorat pentru ca va sta departe de parinti si sugereaza-i sa ia cu el la scoala (gradinita) un obiect familiar sau o fotografie cu familia.
• Mersul la scoala (gradinita) cu unul dintre prietenii de aceeasi virsta va putea face tranzitia mai usoara de acasa la scoala (gradinita).
• Gasirea unui prieten la scoala (gradinita) va reduce din tensiunea copilului care se simte singur intr-un mediu nou.
• Ritualul legat de pregatirea zilnica pentru a merge la scoala (gradinita) trebuie sa fie lipsit de stres cit se poate de mult. Pentru a reduce din acesta, poti pregati impreuna cu copilul hainele si ghiozdanul de seara, inainte de culcare.

Ce se poate face daca apar probleme?

• Daca copilul are probleme mari cu separarea, incearca sa stai un timp cu el, pentru primele zile. Discuta despre acest lucru cu profesorul (educatorul). Pe masura ce el se va simti mai comfortabil, redu timpul de sedere, pina cind vei ajunge sa stai doar ca sa-l ajuti sa-si scoata geaca si sa saluti profesorul (educatorul).
• Fi ferm daca copilul se incapatineaza sa nu ramina la scoala (gradinita).
• La sfirsitul programului, fa un efort si vino la timp; nu-l face pe copil sa te astepte si sa se ingrijoreze ca ai uitat de el.
• Daca copilul are griji specifice legate de scoala (gradinita), linisteste-l si acorda atentie temerilor lui. Poti sa-i spui de exemplu: "Unii copii se tem de scoala pentru ca nu stiu sigur ce se intimpla acolo, sau pentru ca au probleme cu activitatile desfasurate, sau din cauza profesorului, sau a unui coleg de clasa. Te supara ceva de genul acesta?" De multe ori ajuta daca ii povestesti de propriile temeri din vremea cind tu ai fost la scoala (gradinita) si ca multi copiii nutresc aceleasi sentimente.
• Unii copii pot regresa in comportament: sint nedeslipiti de parinti, au probleme cu somnul, isi sug degetul, uda asternutul, refuza sa se intoarca la scoala (gradinita). Aceste "iesiri" ar trebuie sa fie temporare si tu poti sa-ti aduci ajutorul continuand sa-ti incurajezi copilul.

Sfaturi pentru parintii a caror copii merg la scoala

Pentru ca prima zi de sa fie cit mai buna si relaxanta, incearca sa urmezi aceste etape:

1. Fi pregatit, cel mai bun lucru pe care-l poti face este ca prima zi sa fie cit mai lipsita de stres si cit mai relaxanta.

2. Ajuta-l pe copil sa fie pregatit pentru prima zi, incurajindu-l sa fie independent.

3. Inainte de inceperea scolii copilul ar trebui sa stie:

• sa se imbrace si dezbrace fara ajutor;
• sa se incalte si sa-si lege singur sireturile la pantofi;
• sa manince si sa bea singur;
• sa ia si sa puna la loc obiecte;
• sa stie sa foloseasca batista sau servetelul pentru nas;
• sa stie sa mearga singur la toaleta;
• sa foloseasca cu atentie echipamentul de la locul de joaca;
• sa duca singur (a) ghiozdanul.

4. Copilul trebuie sa aiba suficiente resurse verbale.

5. Copilul trebuie sa stie sa-si exprime dorintele, sa stie sa se adreseze si sa raspunda politicos.

6. Pentru a suporta separarea mai usor, inainte de inceperea scolii copilul poate petrece o perioada de timp la bunici sau prieteni, fara parinti.

7. Inainte de prima zi de scoala viziteaza impreuna cu copilul clasa si explica-i orarul pe care il va avea. Incearca sa ai o atitudine pozitiva, incurajeaza copilul si raspunde-i la cit mai multe intrebari despre scoala.

8. Daca copilul este suparat, prelungirea momentului despartirii va inrautatii situatia. Incercati sa plecati cit mai repede, intr-o atmosfera cit mai calma.

9. Nu uitati sa scrieti numele copilului pe obiectele ce le are la scoala (geaca, pantofii de sport care ramin la scoala, caiete, ghiozdan etc.).

Nu uitati ca pentru unii copii, inceperea fiecarui an de scoala (gradinita) poate fi o problema, neinsemnata de cele mai multe ori. Orice schimbarea in viata poate fi insotita de emotii, dar si de teama. Dar cu intelegere, rabdare, si din cind in cind cu cite o imbratisare din partea ta ca parinte, copilul va trece printr-o experienta minunata si de neuitat la scoala (gradinita).

Lumea minunata a cartilor

editat la 10/07/2003

Ce dar mai minunat se poate oferi unui copil decit acela al dragostei de a citi? Cartile il pot duce prin locurile exotice, ii pot da raspunsuri la intrebari, ii pot descifra visele.

Gata pentru citire?

Multi parinti, in graba lor de a-si vedea copilul excelind la invatatura, vor sa inceapa sa-l invete sa citeasca cu mult timp inainte ca acesta sa fie pregatit. Dar numai pentru ca memorizeaza alfabetul, nu inseamna ca si intelege valoarea si incarcatura sunetelor.
Drumul catre citire face parte din procesul de dezvoltare. Bebelusii receptioneaza devreme acele cuvinte care au un semnificatie clara si asociaza obiectele si le impart in jurul acestor cuvinte. Copiii de la 1 la 3 ani incep sa faca conexiuni intre cuvintele pe care le aud in timpul unei conversatii si cele pe care le aud la citirea unei carti. La gradinita, de la 3 la 5 ani, copiii sesizeaza sunetele ce corespund literelor si inceputului unor anumite cuvinte. De asemenea, acesti copii incep sa recunoasca anumite litere tiparite si sa coreleze numele unei litere cu forma pe care o are. Cind ajung la anul pregatitor pentru scoala, majoritatea copiilor, nu numai ca inteleg legatura intre cuvintele vorbite si citite, dar reusesc sa urmareasca o naratiune, comentind asupra caracterelor si ghicind ce va urma in continuare.
Desi nu poti forta copilul in procesul de invatare, nu este niciodata prea devreme sa incepi sa "construiesti" drumul spre acest proces.

Cum se poate face acest lucru?

• Citeste si vorbeste cu copilul inca din frageda pruncie.
• Ofera-i copilului creioane colorate si usor de curatat cu care sa invete sa mazgaleasca.
• Joaca-te cu copilul jocuri de cuvinte si cintati impreuna cintecele trasnite.
• Citeste cu glas tare cuvintele ce apar pe semnele de circulatie sau pe unele reclame.

Lucrul cel mai important este sa pui in aplicare activitati care au succes si nu aduc sentimente de frustrare. In acest mod, copilul va vedea in procesele de invatare si scriere activitati pline de farmec si interesante, nu doar simple corvoade.

Puterea exemplului

Care copil nu-si doreste sa fie ca Mama si ca Tata? Copiii care isi vad parintii citind, sint mult incurajati sa-si aleaga si ei o carte.
Cum sa dezvolti dorinta de a citi?

• Citeste-i cu voce tare copilului cit se poate de des. Fa din cind in cind cite o pauza ca sa-i oferi posibilitatea sa comenteze actiunea cartii.
• Ofera posibilitatea copilului sa te vada citind in fiecare zi: un ziar, o revista, o carte.
• Viziteaza cu regularitatea biblioteca orasului sau incearca sa achizitionezi cit mai multe carti in biblioteca personala, pe gustul intregii familii.
• Alege impreuna cu copilul cartile pe care i le citesti, dar lasa-l sa-si-o aleaga pe cea pe care vrea sa o studieze singur, in liniste.
• Discuta cu copilul despre ce ai citit, pune-i intrebari si incurajeaza-l sa-ti spuna in propriile cuvinte ce a inteles.
• Planifica perioada zilnice de liniste, in care fiecare din familie sa citeasca pentru sine.
• Limiteaza statul la televizor pentru a avea mai mult timp pentru citit.

Citind zilnic ii arati copilului ca tu, parintele, consideri acest lucru foarte important.

Computerul in viata unui copil

editat la 11/07/2004

Copiii de azi cresc practic cu un computer in casa. Ce facem insa noi parintii ca acesta sa nu devina singura sursa de invatare si educatie pentru ei?

In ultimii ani, computerul a devenit un obiect tot mai des intilnit intr-o casa. Posibilitatea si dorinta de a transmite si primii informatii cu usurinta pune in inferioritatea grija facturii de telefon, tot mai incarcata. Stiri, vreme, sport, informatii medicale, jocuri prin internet au devenit tot mai accesibile si tot mai multi adulti le prefera.
Toate aceste oportunitati le extindem si le transmitem si copiilor, uneori fara sa ne dam seama. Le aratam cit de convenabil este un computer si omitem uneori sa-i indrumam sa treaca prin procesul de invatare clasic (ex. aranjarea cuburilor sau constructiile LEGO, betisoare de numarat, carti de colorat si desenat, scrierea de mana etc.).

Unii copii invata sa scrie si sa citeasca cu jocuri de computer mai degraba, in loc sa foloseasca mai intii carti cu imagini si cuvinte corespunzatoare fiecarei varste. Acesti copii isi citesc povestile la culcare on-line, in loc sa o faca impreuna cu parintii, in pat. Incet traditiile se rup si computerul devine unul din elementele principale in procesul de invatare pentru un copil. Multi parinti prefera sa cumpere jocuri educative pentru computer in loc sa opteze pentru jocuri traditionale si carti de colorat sau cu imagini in relief.

Parintii lasa procesul de invatare in seama computerului si petrec tot mai putin timp de calitate cu proprii copii. Cea mai importanta treapta in procesul de invatare si educatie a copiilor este insa interactiunea cu cei din jur. Daca copiii isi petrec toata ziua in fata unui monitor, nu vor invata sa-si imparta lucrurile, sa-si astepte randul, si uneori nu vor cunoaste lucruri de baza, simple, precum bunele maniere. Copiii au nevoie sa interactioneze cu alti copii, adulti si animale. Ei au nevoie sa experimenteze lucrurile mai intii cu mana si nu in fata unui monitor de computer.

Computerul are si un beneficiu - copiii care-l folosesc sant mai inteligenti sau cel putin asa spun statisticile din ultimii ani. Cei care stiu sa foloseasca foarte bine un computer au avantajul de a-si gasi un serviciu in domeniu mult mai usor si se adapteaza repede schimbarilor tehnologice.

Copiii pot sa-si completeze temele on-line. In unele parti ale lumii, daca copilul a pierdut o zi de scoala, pe internet poate gasi postate lectiile si temele din ziua respectiva. Acest lucru este binevenit cind copilul este bolnav, dar oare este normal ca acesta sa-si inchipuie ca este normal sa lipseasca de la scoala, atata timp cat va gasi informatiile necesare pe internet?

Si sa nu uitam insa de un mare dezavantaj al computerului - cand copiii se logheaza on-line, inocenta lor este usor de depistat. Copiii devin astfel tinte usoare pentru adultii care se dau drept copii de aceeasi varsta. Obsedatii sexuali de multe ori ajung sa discute on-line cu copii, sa le sustraga usor informatii despre ei si familie si chiar sa le propuna intalniri in realitate. Copiii sint inocenti si cinstea pe internet poate creea probleme grave. De multe ori copiii nu inteleg sau nu stiu acest lucru si finalul discutiilor on-line poate deveni uneori nefericit.

Ca o concluzie - copiii se pot bucura de computer daca acesta este folosit "cu cap". Parintii care isi supravegheaza copiii cand acestia utilizeaza computerul pot fi mai linistiti ca aproape totul este in siguranta.
Computerul face parte din "valul" viitorului, dar tehnicile vechi de invatare si educatie nu trebuiesc uitate sau date deoparte. Un copil trebuie sa interactioneze fizic cu alti oameni si nu trebuie sa invete absolut totul la computer.


Exista anumiti factori care ar trebui luati in considerare cand decideti sa aduceti un computer in viata copilului.

Cand are nevoie copilul de propriul computer?
Un copil mai mic de 10 ani poate imparti computerul impreuna cu parintii. Un copil care foloseste des computerul familiei pentru a-si rezolva temele - incepand cu clasa a 7-a sau a 8-a de multe ori - poate beneficia de un computer propriu. Nu cumparati un computer prea devreme, ca acesta sa creasca cu el. Cand copilul va mai creste si va dori sa-l foloseasca s-ar putea ca software-ul sa fie depasit si viteza mult prea mica pentru utilizare.

Ce ar trebui sa stiu despre continutul unui joc de computer pentru copii?
Mai intai trebuie sa cunoasteti despre ce anume este vorba in joc si ce caractere/personaje sant implicate in el si care le sant reactiile. Comportamentul lor este conform cu ceea ce credeti ca este normal sa vada copilul dv.? Elementele pe care este construit jocul sint prea intense (prea multa actiune) pentru copil? Singurul mod prin care puteti depista acest lucru este sa jucati dv. jocul mai intii, de la un capat la altul si toate variantele pe care le are. Clasificarea jocurilor dupa varsta utilizatorilor (ca si cea facuta in cazul audientei la TV) poate sa va ofere informatii generale, dar numai dv. santeti in masura sa decideti daca intr-adevar jocul este conform cu varsta copilului. Deasemenea, acordati atentie deosebita reclamelor incluse de anumite companii in jocurile pe computer sau cele video prezente pe piata. Produse comerciale de genul cerealelor sau dulciurilor sant transformate in "personaje" ale unui astfel de joc. Fiti atenti la mesajul pe care aceste "personaje" il transmit copilului.

Ce limite ar trebui sa impun in folosirea computerului si a jocurilor video?
Este un lucru bun ca in jurul tehnologiei sa existe reguli impuse de parinti, dar nu exista nici un numar magic al minutelor alocate jocului. Parintii trebuie sa-si evalueze proprii copii si comportamentul lor inainte de a seta reguli. Daca un joc pe computer sau video duce la un comportament agitat, violent atunci trebuie setata o limita de timp sau o regula care sa restrictioneze utilizarea acestuia inainte de culcare. Daca va faceti probleme sa expuneti copilul unui joc mult prea violent pentru varsta lui, nu uitati sa-l verificati personal inainte de a-l pune la dispozitie. Odata ce setati limite atat de timp cat si asupra tipului de joc pe computer sau video, asigurati-va ca toti adultii prezenti in viata copilului, inclusiv bunici sau bone, cunosc aceste reguli si le accepta.

Surse:
Baby Steps -special edition, 2004;
Resurse internet.

Cum afecteaza violenta copiii?

editat la 07/08/2003

Expunerea la violenta poate avea efecte semnificative asupra copiilor pe parcursul dezvoltarii lor, si influenteaza modul in care acestia isi vor forma relatiile cu cei din jur in copilarie si ca adulti.

Violenta duce la pierderea de mii de vieti anual si la costuri medicale, sau de inmormintare uriase. Statisticile arata ca multe din actiunile violente au loc la domiciliu, majoritatea produse intre soti, sau intre prieteni. Aproape 50% dintre victime locuiesc cu copii mai mici de12 ani, care, de cele mai multe ori, devin la rindul lor victime. In concluzie, expertii considera ca violenta la domiciliu este principala cauza a copiilor abuzati, sau a mortii datorita neglijentei.

Desi expunerea la violenta poate avea consecinte serioase asupra copiilor, ei pot trece peste efecte mai usor daca anumiti factori sint prezenti in viata lor. Un copil care creste inconjurat de dragoste si atentie din partea unor adulti ce cunosc efectele violentei si stiu sa ofere stabilitate si liniste, are sanse mari sa creasca frumos si sa fie un adult fericit. Scolile, centrele comunitare si programele reacreationale pot si ele oferi copiilor o sansa de a scapa de violenta, de a-si capata propria independenta si incredere, si de a invata cum sa se descurce in viata.

O parte din adulti cred ca un copil de 6 luni sau mai mic, care asista la scene violente (ca de pilda tatal o loveste mereu pe mama), nu va suferi mult deoarece nu are memorie pe termen lung. !!! Nimic mai fals. Copiii sint ca buretii. Ei absorb tot ce se intimpla in jurul lor de la cele mai fragede virste. Ei percep violenta si furia ce-i inconjoara asa cum percep si dragostea si atentia din partea celor care ii ingrijesc. Din aceasta cauza, natura si calitatea relatiilor cu un copil chiar foarte mic conteaza foarte mult pentru dezvoltarea lui pe viitor.

Violenta afecteaza viata tuturor celor care sint martori la ea. Pentru copii, violenta are urmari psihologice, emotionale si de dezvoltare. Chiar si la copiii foarte mici, martori la violenta, pot apare simptome de genul: anxietate, cosmaruri, regresie in limbaj sau in dezvoltarea motorie, si stres post-traumatic. Deasemenea, increderea in propria persoana sau in cei cu care vine in contact poate avea de suferit.

Cum se poate elimina violenta?

1. Ofera un exemplu bun. Copiii invata cum sa se comporte urmarindu-i pe adulti. Parintii trebuie sa faca un efort pentru a-si pastra un sens al valorilor si moralei in paralel cu modul de a se exprima non-violent si de a oferi un exemplu in acest sens. Daca copilul te vede certindu-te, fii sigur ca te va vedea si impacindu-te, si niciodata nu continua cu violenta fizica sau verbala in prezenta lui.

2. Moloseste metode de disciplinare non-violente. Daca iti lovesti si bati copilul drept pedeapsa (si mai ales in cazul copiilor sub 3 ani), el va invata ca violenta este permisa in orice situatie (cei mici nu au cum sa inteleaga rolul unei pedepse, daca nu inteleg cu ce au gresit - !!! Intotdeauna oferiti-le explicatii privind acest lucru, altfel bataia nu-i va convinge ca au gresit). Exista suficiente cai de pedepsire fara violenta, astfel incit pentru rezolvarea uneori a problemelor, pedepse de genul: "5 minute stai pe acest scaun" sau "2 minute la colt" sint suficiente si non-violente. !!! Aminteste-ti insa ca mereu sa rasplatesti un comportament frumos.

3. Limiteaza expunerea la violenta. Acorda mare atentie programelor de la televizor, casetelor video si programelor de pe internet pe care copilul le urmareste, si limiteaza expunerea acestuia la temele violente. Pistoalele si sabiile de jucarie, dar si alte jucarii ce promoveaza violenta si agresiunea trebuiesc limitate si monitorizate.

4. Impune reguli clare si limite potrivite virstei. Copiii trebuie sa cunoasca exact ce se asteapta de la ei si consecintele daca nu coopereaza. Mai mult, fii sigur daca copilul intelege toate regulile din familie - poti chiar sa-l implici in setarea unora. Deasemenea, mentinerea acelorasi reguli in mod consistent reduce conflictele si iti mentine credibilitatea ca parinte.

5. Ofera-i copilului multa afectiune si atentie. Copiii care se simt iubiti, in siguranta si care au format un sentiment de incredere cu adultul care-i ingrijeste, sint mai putin violenti si agresivi decit ceilalti. Poti construi acest sentiment de incredere si siguranta al propriului copil avind un rol activ in viata lui, petrecind in mod consistent suficient timp de calitate cu el si oferindu-i multa dragoste, laude si incurajari. Chiar si o perioada de timp scurta petrecuta astfel, poate aduce numai satisfactii.

Surse:
The Future of Children - Joy Osofsky;
Understanding children, the guidebook for children 0 to 3 - R. S. Wurman;
Experienta personala.

How to Survive Being Bitten by a Venomous Snake

from wikiHow - The How to Manual That You Can Edit

"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout!" (R.A. Heinlein)... Nothing will get you deader quicker than this behavior when dealing with a snake bite from a member of a venomous species. The key to survival is to remain calm and take a few simple steps to prevent the rapid spread of toxins in the blood.

Steps

1. The above is probably the most important piece of life saving information you will need. A simple rule of thumb is any snake that bites you is the one that's venomous, so be sure to see a doctor as soon as possible after being bitten.
   
2. If you are able to, without getting even more agitated, you should kill the snake and bring him with you to the hospital emergency room/department. Most toxins are species specific and identification of the species allows for rapid infusion of the correct anti venom.
   
3. Do not use a tourniquet. While certain medical conditions still are helped with proper application of a tourniquet, these are few in number. In most cases, application of a tourniquet will cause tissue death and possibly eventuate the need for amputation of the affected area distal to the heart.
   
4. Stay calm. This sounds trite, but will save your life. By becoming agitated, you increase the flow of blood to the affected area and increase the amount of toxin able to find its way into your tissues.
   
5. Rather than using a tourniquet, a constriction band is called for in this instance. A constriction band is similar to a tourniquet, the primary difference being the amount of force applied to the site. A constriction band will reduce but not totally stop the flow of blood to the area distal to the heart. When applying the band, if the affected area becomes cold or numb within a few minutes, it is too tight and needs to be loosened somewhat.
   
6. Walk, do not run, to the nearest help. If you have a cell phone, call the emergency medical assistance number (911 in the US) and advise them of your situation. Most current cell phones have the ability to be traced through triangulation with cell towers, so even if you don't know your exact location, chances are help will be on the way. If you have called emergency services, the best thing to do is remain standing with the affected area lower than the heart and wait for help to come to you.
   
7. Do not make "X" incisions over the fang injuries and suck out the toxin. You will most likely cause excessive bleeding and further infection from the germs in your mouth.
   
8. Carry a Sawyer Extractor snakebite kit. Read the directions and familiarize yourself with its use before you need it. The kit is not a substitute for medical care.
   
9. In the end, the most important thing to remember is DON'T PANIC. In the United States especially, there are few snakes that are unforgivably deadly. Keep your calm about you and seek medical assistance immediately. You will be all right, even though you will probably be in a lot of pain for the time being. Do not let the pain overcome your reason; you are the smart one, not the snake’s venom.
   
10. The last step should have been the first. As with all accidents, the best treatment is prevention. Know where you are going and what you can expect to encounter. Snakes, like almost all wild animals, seek to avoid you. When in the woods, make enough noise to warn the snake you are coming. Watch where you place your feet. Most snake bites are to the lower legs due to walking on or close enough to the snake that it feels threatened. Given the chance to slither away, the snake will always take that safest route.
    
11. The other most common injury is to the hand or lower arm. Some references on the web say that the most commonly bitten person in the U.S. is a young inebriated male. So don't drink and play with wild snakes!
    
12. If you have access to snake chaps, you should use them, even though they are hideously hot and uncomfortable. If clearing brush, wear heavy leather gloves and try to look at the area you are about to reach into (prior to putting your hand there). Use a hiking stick, as it will be ahead of your feet, to give you some warning to snakes that you're approaching so they can leave without feeling threatened.
    

Tips

• A constriction band can be made out of just about anything. Use a belt or piece of rope. A rubber band will also make a good constriction band as well. If you have a back pack, you can cut the strap (sacrificing the pack for your life, but a worthy trade) and use that.
  

Warnings

• Don't panic. Keep your wits about you.
  
• Do not use a tourniquet. A tourniquet, in the long run, represents more danger than most snake bites.
  

Related wikiHows

• How to Catch a Snake
  
• How to Hold a Snake
  
• How to Get a Pet Snake
  
• How to Deal With a Snake in the House
  
• How to Feed a Snake Frozen Food
  
• How to Find a Snake
  

How to Deal With a Snake in the House

from wikiHow - The How to Manual That You Can Edit

In warmer climates we live with snakes. That's a fact of life. If one comes into the house, use the following tips to avoid injury.

Steps

1. If you happen to come across a snake in your house, the first thing to do is to resist the urge to attack it with a broom or stick.
   
2. Sometimes the snake will be on a floor surface. If so, the best thing to do is to place an object over it like a heavy blanket. The snake should immediately calm down and will feel secure if it can not see what is going on outside the blanket. Placing heavy objects like encyclopedias around the edge will prevent the snake from slipping out from underneath it and going elsewhere. This will buy you some time to get help.
   
3. The next thing to do is call Animal Control and get them to send an expert to collect the snake. Usually they will catch and release it far from human habitat.
   
4. If the snake is found in a drawer or somewhere difficult to access, leave it alone; move all family members away from the immediate area and, most of all, do not attempt to interact with it at all. Call the PDSA or RSPCA, and get them to collect it. If they do not have a snake catcher they will contact a trusted professional.
   
5. If you come accross a venomous snake in the garden: get everyone away from it. If human life is in danger, you may need to kill it, use a long-handled, broad-edged hoe to chop the snake in half. Other tactics include spraying it from a distance with a high-pressure hose or opening sprinklers. This will persuade the snake to leave the area.
   
6. Next, find out why the snake came to your area. Do you keep rodents or birds? Are there birds nesting in your garden, do you have a rodent problem in the house or garden? In the USA, this can be problematic because animals like chipmunks and squirrels are common. Snakes, however, like mice and rats. Again in the USA, where buildings are made mainly out of timber, rodents often find shelter in the space between the exterior and interior walls. If you hear scratching noises or find evidence of mouse trails in your kitchen, get an expert to solve the problem. Remember, no mice, no snakes!
   
7. A mouse can easily get through a hole the size of a pencil. Make sure there are no holes in your walls. Fill them immediately. High-pitched sound devices are now becoming a popular way to discourage vermin from entering homes; evidence shows some positive results. Having such a device installed might be a good idea. Remember, snakes always follow their food source.
   

Snake species are easily distinguishable by their rattles. Coral snakes are brightly colored with red, yellow, and black. Harmless Milksnakes also have red, yellow, and black stripes, but in a different pattern. Remember this rhyme to tell the difference. "If red touches black, you're ok jack. If red touches yellow, you're one dead fellow." If you're in the U.S and the snake doesn't fit this these descriptions, the snake is likely safe to handle, but remember bites can still hurt even if they aren't poisonous.

Warnings

• Snakes can kill. Do not attempt to handle them if you are not an expert.
  
• Do not confront the snake.
  

Related wikiHows

• How to Catch a Snake
  
• How to Hold a Snake
  
• How to Identify a Venomous Snake
  
• How to Find a Snake
  
• How to Survive Being Bitten by a Venomous Snake

How to Identify a Venomous Snake

from wikiHow - The How to Manual That You Can Edit

Steps

1. Nonvenomous snakes usually have a round pupil in the eye. This isn't a very good way to find out, though, since it is very hard to tell if they do or not without getting dangerously close.
   
2. Nonvenomous snakes usually have only one color. This is only most of the time so if you see a snake that is one color, don't go running up to it! Just check for other ways you can tell.
   
3. All venomous snakes in the U.S. (except for the coral snake) have an elliptical pupil like a cat's eye. It looks like a small slit in the middle of the eye.
   
4. If the snake has stripes all the way from head to tail, it's probably a nonvenomous snake.
   
5. Nonvenomous snakes have a spoon-shaped round head.
   
6. Usually, venomous snakes will have a flat head.
   
7. If the snake has a rattle on its tail, it is a rattlesnake, and therefore venomous. However, some nonvenomous snakes do rattle their tails, but lack the rattle "buttons" that sound like little salt shakers.
   
8. A venomous snake will have a small depression between the eye and the nostril. This is called a pit, which is used to sense heat in their prey.
   
9. Snakes can make it very tricky to tell the difference, so watch out!
   

Tips

• Look up snakes in your area on the internet. It's good to know all of the snakes that live around you. If you live in an area where there are a lot of snakes, take a field guide when you go out to help you identify them.
• Don't put your hands and feet where you cannot see their immediate surroundings; this is what gets a fair number of climbers bitten.
  
• Wear boots or good shoes, thick socks and heavy slacks, (not shorts), whenever you are going into an area with a snake problem.
  
• When in an area with both venomous coral snakes and nonvenomous milksnakes, remember this; Red touches black, its a friendly jack; Red touches yellow, you're a dead fellow. Keep in mind that this is only true in North America!
  

Warnings

• Some snakes that look like they are nonvenomous may be venomous or the other way around. Make sure you know the kinds of snakes in your area.
  
• Stay away from all snakes. Do not harass a snake or get extra-close to it to try and identify it, unless you are already sure it is not venomous. Most snakes would prefer to avoid you.
  

Related wikiHows

• How to Reduce the Number of Venomous Snakes in Your Area
  
• How to Deal With a Snake in the House
  
• How to Catch a Snake
  
• How to Find a Snake
  
• How to Survive Being Bitten by a Venomous Snake
  

Fii un exemplu pozitiv pentru copilul tau

editat la 05/04/2003

Parintii sunt cei mai buni profesori ai propriilor copii.

Din frageda pruncie copiii isi imita parintii in ceea ce fac, spun sau interactioneaza cu cei din jur. Cu totii am auzit expresii de genul: Ceea ce faci este mult mai important decat ceea ce spui. Nimic mai adevarat, mai ales in cazul parintilor si copiilor lor.

Modelarea comportamentului pe care doresti sa-l aiba copilul tau este foarte importanta. Daca parintii spun: Este bine sa citesti, dar copiii nu-si vad niciodata parintii citind, atunci vorbele raman doar "aruncate in vant", copiii luand drept exemplu doar ceea ce vad. Luati loc pe fotoliu sau canapea, cu o carte, un ziar, un almanah in mana. Copiii care isi vad parintii citind, continuand sa-si imbunatateasca educatia proprie, vor face la fel, mesajul transmis fiind mult mai puternic decat orice numar de lecturi obligatorii primite de la scoala.

Daca parintii spun: Fii cinstit, dar copiii isi aud mama sau tatal mintindu-i pe vecini sau pe colegii de servici, vor fi incurajati sa le urmeze exemplul gresit, mai repede decat sa asculte ceea ce li s-a comunicat.

Parintii care recomanda copiilor sa nu consume bauturi alcoolice sau droguri, dar in fiecare zi isi toarna un pahar de vin, nu transmit practic nici un mesaj demn de urmat. Bineinteles, trebuie sa discutati cu copilul despre ce inseamna sa fii responsabil, sa consumi in cantitati moderate alcool si care sunt pericolele ce pot apare in cazuri avansate de ebrietate si cat de tragica poate deveni combinarea consumului de alcool in exces cu sofatul. In acelasi timp, aceste explicatii verbale trebuiesc insotite de un comportament ca atare, evitand asezarea la volan dupa consumarea de alcool, modeland astfel comportamentul viitor al copilului, dupa cum va doriti.

A fi sincer si cinstit cu propriul copil este un lucru imperativ. Impartiti o parte din ganduri si din ceea ce va inconjoara cu el. Daca lucrurile nu merg cum trebuie pentru voi, nu va temeti sa comunicati aceste lucruri si copiilor. Sinceritatea si actiunea "deschisa" fata de copii le va oferi sansa sa vada si latura voastra umana.

Educati-va copiii sa respecte autoritatile, oferindu-le drept exemplu respectul personal fata de ofiterii de politie sau fata de cadrele didactice.

Copiii invata sa devina responsabili din punct de vedere financiar observand cum parintii lor reusesc sa traiasca in limita bugetului propriu. Implicati intotdeauna copiii in discutiile despre bugetul familiei. Cand acestia vor mai creste si vor deveni mai responsabili, incurajati-i sa obtina un venit propriu din vanzarea unor ziare sau facand baby-sitting. Oferiti copiilor responsabilitatea pentru cheltuirea / strangerea unei anumite sume de bani. Cand cei tineri invata devreme de unde vin banii si unde se duc, le va fi mult mai usor sa se descurce financiar cand vor ajunge sa traiasca pe "propriile picioare".

Demonstrati-le copiilor ca toti oamenii sunt egali, tratand pe toti in jur cu respect si intelegere. Chiar daca uneori oamenii provenind din diferite clase economico-sociale sau din rase diferite, actioneaza diferit fata de propriile valori morale si familiale, nu inseamna ca ei sunt mai buni sau mai rai.

De ce copiii se poarta urat?

editat la 06/08/2003

Indiferent cat de precaut esti, mai devreme sau mai tarziu, mica ta Minune va incepe sa te combata. Si acest lucru se va intampla mult mai repede decat poti tu anticipa.

Iti va intoarce spatele cu un refuz, va scoate pasta din tubul de pasta de dinti, va tipa cu toata puterea in mijlocul magazinului, isi va lovi fratele mai mic, va da cu jucariile de pereti. Toti copiii se poarta urat. Un copil care se poarta impecabil, este foarte cuminte intotdeauna si nu a facut nici o prostie in intreaga lui viata exista doar in imaginatie. Copiii au nevoie sa te testeze - isi doresc sa faca acest lucru din cand in cand.

La ce te poti astepta si care sunt posibile cauze ce determina un comportament al copilului mai putin dorit de tine, ca parinte?

• Copiii se poarta urat cand inca invata. Pentru a-i ajuta sa inteleaga ce este acceptabil, copiilor le trebuie explicat ce este inacceptabil. Nu este deajuns pentru ei sa auda doar reguli sau povete oferite de parinti. Ei trebuie sa testeze aceste reguli pentru ei insisi si sa impinga limitele pentru a putea vedea exact ce este bine si ce este rau. Si de asemenea, tu esti cel testat: Daca voi face acest lucru, ce reactie va avea Mama sau Tata?
• Copiii se poarta urat ca sa atraga atentia. Mai mult decat orice, copilul isi doreste afectiune si aprobare din partea parintilor. Dorinta de a satisface este o motivatie puternica. Un copil va face ce vor parintii lui (comportament frumos) pentru a le atrage atentia. Dar reactia lor negativa este la fel de valoroasa pentru un copil ca si cea pozitiva. Daca el nu primeste aprobarea si atentia ta cand se comporta frumos, el se va hotari sa tipe sau sa se agite pina la obraznicie. Asa va fi sigur ca atunci cand este pedepsit, sigur a reusit sa atraga intreaga atentie parinteasca. Rivalitatea este un alt motiv pentru care fratii au o purtare urata, in competitia pentru dragostea si atentia parinteasca - fiecare sa obtina cat mai multa fata de celalalt, ca si cum aceasta ar putea fi masurata.
• Copiii se poarta urat pentru a-si exercita independenta. Aceasta este adevarat in special in cazul copiilor de la 1 an la 3 ani, care incep sa inteleaga ca sunt persoane unice, diferite de Mama si Tata. Ei spun "da" cand tu spui "nu" sau "stop" cand tu spui "mergi". Si fac acest lucru doar pentru ca. Copiii isi exploreaza astfel puterile si afla de ce pot fi in stare.
• Copiii se poarta urat pentru ca vor sa fie siguri ca tu esti cel responsabil. In ciuda nazbitiilor ocazionale pe care le face si chiar daca continua sa creasca, copilul ramane copil. Tu esti mare si el este mic. Asa cum copilul tau are nevoie de tine pentru a-i oferi dragoste, hrana si sprijin moral, el depinde de tine ca sa se simta in siguranta in lume. Daca raspunde obraznic si observa ca tu nu ramai nepasator se simte comfortabil. Aceasta ii ofera siguranta, totul se desfasoara normal, conform ordinii firesti a lucrurilor. Desigur ca el nu intelege lucrurile sub aceasta forma, dar asta este ceea ce simte el din plin.
• Copiii se poarta urat deoarece dezvoltarea lor si aspiratiile parintilor nu se potrivesc. Un copil de 2 ani nu este fizic capabil sa stea cuminte la o masa la care se servesc cinci feluri de mancare. Asa ca se agita, plange sau incepe sa rasuceasca tacamurile sau sa rastoarne paharele. Este un comportament urat pentru standardele unui adult (standarde potrivite unui copil de 8 ani), dar pentru un copil asa de mic este doar o modalitate de satisfacere a curiozitatii si de eliberare a energiei ce o are. Intr-adevar, aruncatul tacamurilor este inacceptabil, dar este exagerat sa ceri unui copil de 2 ani sa stea nemiscat, frumos la masa, timp de doua ore.
• Copiii se poarta urat cand nu stiu cum altfel sa reactioneze. Cateodata un copil este prea mic ca sa aiba destule cunostinte despre comportamentul in societate sau nu are posibilitati de comunicare suficiente (vocabular redus) si nu poate face fata cu succes unei anumite situatii. Un copil mai mic de 3 ani devine nervos cand nu gaseste suficiente cuvinte prin care sa isi exprime sentimentele si dorintele. Un prescolar care simte ca spatiul i-a fost invadat de un copil mai mare, revine la primul impuls de aparare ce-i vine in minte - sa muste. Aceasta nu-i efectiv o forma de neascultare / nesupunere, ci pur si simplu o reactie intr-o situatie specifica.
• Copiii se poarta urit cand sunt obositi, bolnavi sau infometati. Nu este o coincidenta faptul ca problemele se intensifica cand s-a depasit ora de culcare. Sau felul cum reactioneaza un copil aflat intr-un supermarket, cand ora de pranz se apropie. Este greu pentru oricine sa faca fata unei anumite situatii cand ceva nu functioneaza corect (multi adulti sunt irascibili cand sunt infometati sau cand le este somn). De ce copilul tau ar fi diferit in vreun fel?
• Copiii se poarta urat pentru ca nu au fost invatati cum sa se poarte frumos. Este natural: copiii continua sa se poarte intr-un mod greu acceptabil. Ei prefera sa se poarte in continuare urat chiar daca uneori au fost corectati sau alteori ignorati. Este ca incercarea la loterie: "Daca am castigat ieri, dar nu si alaltaieri, de ce sa nu incerc si astazi? poate castig."

Toate aceste explicatii nu scuza insa comportamentul foarte urat. Dar ofera cateva pespective folositoare. Intelegerea acestui de ce? ajuta la diminuarea frustarilor si a cresterii rabdarii tale - lucruri importante care il vor ajuta pe copilul tau sa se indrepte in directia cea buna.

Sursa: Parenting publications

Plecarea din parc sau de la locul de joaca o problema?

editat la 04/19/2004

Aproape zilnic fiul meu refuza sa plece din parc, iar tipetele si lacrimile sale nu stiu cum sa le opresc. Uneori urasc aceasta plimbare zilnica in parc si nu stiu cum sa-l fac pe copilul meu s ainteleaga ca trebuie sa si timpul de joaca are o limita.

Citi dintre noi nu-si pun aceasta problema: cum pot evita o "scena" la plecarea din parc?

Pentru un copil, asezat fericit in groapa de nisip, cu o mina manevrand lopatica, iar cu cealalta tasand acoperisul castelului, "Plecam acasa" in mod clar nu este un binevenit. "Esti pregatit sa mergem acasa?" suna mai bine, dar nu-i cu nimic mai eficient. Raspunsul pe care-l vei primi cu siguranta va fi: "Nu!".

Pentru a convinge un copil de 2 ani sa iasa din groapa de nisip, sa se dea jos din leagan sau de pe topogan, trebuie sa dai dovada de mult tact, calm si sa fii "pe faza".

Mergi si tu in groapa cu nisip. Tranzitia se va face mai usor daca va fi facuta in doi. Cu zece minute inainte de timpul ce l-ai programat pentru plecare, aseaza-te alaturi de copilul tau in groapa de nisip, ofera-ti ajutorul la construit sau lauda-i "opera". Daca copilul se afla in leagan, apropie-te si indeamna-l sa-ti arate cum stie sa se dea in leagan singur. Nu uita sa-l lauzi pentru asta. "Mi-a placut cum stii sa-ti iei avant (sau <Ce castel minunat ai construit!>) - sa mergem acasa sa-i povestim si lui tati" este mult mai usor de acceptat de cel mic, decit "Da-te imediat jos de pe topogan, plecam acasa!".

Anunta plecarea din timp. In loc de o plecare in graba, anunta-l pe copil din timp ca va trebui sa plecati din parc. In acest mod ii oferi copilului posibilitatea de a se obisnui cu ideea plecarii, de a se mai putea da o data in leagan, sau pe topogan sau ca sa-si termine castelul de nisip. Incepe cu "Plecam in zece minute" si apoi reaminteste-i dupa alte cinci minute, dar nu insista repetind mereu ca trebuie sa plecati - in acest caz cele zece minute oferite nu vor mai avea nici o valoare pentru el. Daca este posibil, lasa-l pe copil sa termine ce a inceput, nici tie nu-ti place sa fii intrerupt in mijlocul unei activitati. Dar subliniaza ca nu o poate lua de la capat cu un lucru nou. Daca copilul intelege deja notiunea de "inca o data" sau "doar de doua ori", poti negocia: "Te mai poti da doar de doua ori pe topogan" sau "Iti mai poti lua o singura data avant in leagan". Dar sa fie doar de doua ori, nu de zece ori, altfel astfel de negocieri nu vor mai fi eficiente.

Transforma plecarea intr-o activitate placuta. "Haide sa culegem cele mai frumoase frunze pe drumul spre casa", sau "Te poti juca cu noua ta jucarie acasa", sau "Daca mergem acasa, putem coace prajiturele" pot face plecarea din parc sau de la locul de joaca mai usor de suportat pentru copil. Dar atentie! evita sa-l mituiesti pe copil la fiecare plecare din parc, "Daca plecam acum am sa-ti cumpar o inghetata", caci el se va obisnui sa primeasca "premii" tot mai substantiale de fiecare data cind va trebui sa plece.

Ofera-i copilului ceva de rontait in drum spre casa. Un biscuit sau un fruct bineinteles, mai ales daca urmeaza o masa principala a zilei. Copiii uita de foame cind se joaca si de aceea, cind se opresc, sint infometati. Si stii si tu ca foamea, impreuna cu oboseala pot duce usor la furie si bineinteles la o inevitabila "scena" in public.

Ia o jucarie la tine pentru drum. De acasa, pune-ti in geanta una din jucariile preferate ale copilului si cind a sosit momentul plecarii din parc scoate-o ca intr-un numar de magie: "Hopa! uite ce are mama pentru tine!". Cu jucaria preferata intr-o mina, ideea plecarii va fi mai usor de suportat.

Asigura-te de un mijloc de transport. Chiar daca copilul a venit pe jos in parc, asta nu inseamna ca poate sa o faca la fel, pina acasa. Obosit, va refuza probabil sa paraseasca parcul si pentru ca nu vrea sa mai mearga pe jos. Ia cu tine un carucior, sau opteaza pentru autobuz sau taxi. Plimbarea cu autobuzul sau taxiul pina acasa va fi poate stimulanta pentru copil ca sa paraseasca locul de joaca.

Daca insa nu reusesti totusi sa-l convingi pe copil sa plecati in liniste din parc sau de la locul d ejoaca, ia-l in brate sau pune-l direct in carucior, dar cu blandete ("Stiu ca vrei sa stai mai mult, dar acum trebuie sa mergem acasa. Vom veni din nou maine."). Nu uita ca tu esti parintele, si tu esti inca seful pina la urma.

Surse:
"What to expect the Toddler Years" - A. Eisenberg, H. E. Murkoff and S. E. Hathaway;
"Parenting" publication;
Internet resources.

Domnul NU

editat la 08/22/2002

Te-ai saturat sa auzi mereu cuvintul NU? Incepi sa te ingrijorezi cind copilul tau il tine mereu in brate pe Domnul NU?

Perioada NU este normala si apare in jurul virstei de 1 an. NU nu este un refuz sau o refulare pentru copii, este un mod prin care ei reusesc sa testeze limitele, iar pentru dumneavoastra un mod de a fixa limite.

Exista trei tipuri de NU. Primul, fara sens, este practic un mod de joaca ce apare intre 12 si 15 luni. Copilul il foloseste pentru ca ii place cum suna, nu ca sa-si exprime dezaprobarea sau sa opuna rezistenta.

Al doilea NU, rebel, apare intre 15 si 18 luni, si este insotit de multe ori de AL MEU / A MEA. Acest NU este un test al limitelor si al puterii. Copilul trebuie ajutat sa simta ca are suficienta putere oferindu-i lucruri la alegere. De exemplu: "Vrei sa maninci o banana sau un mar?".
Alegerile trebuiesc limitate la doua sau trei si nu oferiti posibilitatea de a alege cind este vorba de siguranta copilului sau a altor persoane.

In jurul virstei de 3 ani apare NU-ul rezonabil, el este folosit mai rar si reprezinta o exprimare a preferintelor personale.

Cind copilul spune NU tot timpul nu trebuie sa va impacientati. Nu o face pentru a va enerva sau a nu va asculta. El are alte probleme adevarate ce-l preocupa la aceasta virsta, dar vrea sa va arate ca are si el gusturi, preferinte si ca este capabil sa hotarasca pentru el insusi. Mai mult, v-a auzit spunindu-i NU atita timp, incit crede ca acest magic cuvint este un privilegiu al adultilor. Iar el la 3 ani vrea sa fie MARE si sa poata spune NU. Pentru a evita situatiile de genul "care pe care" este bine sa-i distrageti atentia citindu-i, facindu-l sa rida; dar asta inainte sa inceapa sa plinga sau sa tipe, cind deja este prea tirziu.

Adultul poate rezolva situatiile de conflict si poate ajuta copilul sa-si expuna motivele pentru care spune NU. Laudati-l cind este cuminte si ascultator. Toti copii au nevoie de dragoste, de atentie, de imbratisari si aprobari din partea adultilor.

De ce? De ce? De ce?

editat la 06/06/2004

De ce pun copiii atat de multe intrebari?

Repertoriul inchizitorial al copilului este un semn ca mintea lui se dezvolta rapid si el este curios despre lumea care il inconjoara. Copilul incepe sa inteleaga conceptul cauza - efect, si de aici porneste totul. Este deasemenea un mod de a te atrage in conversatie, de a avea atentia ta. Cand ai obosit de atitea intrebari, nu raspunde simplu cu "pentru ca asa este", ci incearca sa aflii ce crede copilul despre lucrul intrebat. Raspunsul s-a putea sa te amuze, dar incearca sa nu razi, mintea copilului functioneaza intr-un mod fascinant cand incearca sa lege raspunsuri despre lumea ce-l inconjoara cu o imaginatie surprinzatoare, de copil. Cand raspunsul nu-l cunosti spune-i copilului ca puteti incerca sa-l gasiti impreuna. Scrie intrebarea intr-un caiet de notite si fii sigur ca esti vazut cand faci acest lucru (astfel copilul va stii ca-l iei in serios), iar apoi mergeti impreuna la biblioteca sau la muzeu sa aflati raspunsul. In acest mod, intrebarea copilului va deveni un subiect de cercetare si un motiv de distractie pentru voi amandoi.

Copiii vor sa invete, vor sa exerseze toate cuvintele noi pe care le-au invatat, sant incantati sa participe la o conversatie sau sa studieze jocuri interactive. Si cel mai important, adora atentia totala a parintilor. Ca rezultat, multi parinti sant bombardati cu intrebari cat e ziua de lunga. Intrebari de genul "ce este asta?" sau "de ce?" sant un exercitiu pentru copiii care exerseaza limbajul, le ofera noi informatii si le asigura atentia adultilor. Din pacate, uneori acest lucru poate deveni obositor!

Cum ar trebui sa raspunzi intrebarilor copilului?

• Respecta dorinta de a invata a copilului. Ignorand tentativele de comunicare ale copilului nu il vei ajuta sa invete. Raspunde la intrebarile lui. Acorda-i atentie cand incearca sa comunice cu tine.
• Nu uita la ce nivel intelectual se afla copilul. Raspunde la intrebari pe masura capacitatii lui de a intelege. Ofera raspunsuri concise si simple, folosind cuvinte si concepte deja intelese de copil.
• Fii sincer. Daca nu stii raspunsul, nu-i o problema. Poate reusiti sa aflati raspunsul impreuna. Necajind copilul cu povesti inventate poate aduce doar confuzie si suparare.
• Nu te simti rusinat. Copiii pot pune uneori intrebari stanjenitoare de fata cu strainii. Majoritatea oamenilor insa, considera acest lucru minor si il inteleg. Raspunde copilului cat poti de sincer, sau spune-i ca nu este momentul sa discutati despre asta acum. Fa-ti timp sa discutati problema mai tirziu.
• Transforma totul in joaca. Transforma-ti frustrarea intr-o joaca, intrebarile copilului fa-le sa para un joc. Faceti cu randul in a pune intrebari si a da raspunsuri vesele si lipsite uneori de continut.
• Atrage atentia copilului cu altceva. Daca te simti cu adevarat asaltat de atatea intrebari, incearca sa faci altceva cu copilul, abate-i atentia de la intrebari si raspunsuri, si cantati un cantec, jucati-va cu jucarii, sau inventati un joc nou.
• Numara pana la zece. Copiii pot aduce la exasperare cu intrebarile lor si pe cei mai calmi adulti. Respira adanc sau fa-ti ceva de lucru cand te simti depasit de situatie!
  

In timp, pe masura ce copilul isi dezvolta capacitatile de comunicare va incepe sa dispara si acest "de ce?"; dar, totusi el va ramane pentru totdeauna in intrebarile care au nevoie de raspuns.

Surse:
"The emotional life of the toddler" - P. Henderson;
"What to expect the toddler years" - A. Eisengerg, H.E. Murkoff, S.E. Hathaway;
Resurse internet.

Traumatismele Dentare - Ce trebuie facut in stare de urgenta?

editat la 03/08/2003

Dintii, gingia sau limba traumatizate, sunt deseori dureroase si necesita de multe ori atentie medicala de urgenta. In continuare este prezentata o lista a celor mai comune traumatisme dentare si ce trebuie facut in caz ca ele apar.

1. Pierderea unui dinte
Pierderea unui dinte in urma unor lovituri puternice, spontane, reprezinte 15% dintre urgentele dentare la copii. Este important ca dintele sa fie gasit, curatat de impuritati si praf cu un jet de apa rece. Dintele nu trebuie frecat, iar tesuturile ramase nu trebuiesc eliminate. Daca este posibil, dintele se pune usor la loc si se preseaza cu un deget. Daca nu este posibila aceasta actiune, dintele se pune intr-un pahar cu lapte, apa rece cu sare, sau se pastreaza in gura intre gingie si obraz. !!! Sub nici o forma dintele nu trebuie lasat sa se usuce. In maxim 30 de minute de la accident se va merge la stomatolog.

2. Ruperea unui dinte
Se clateste gura cu apa pentru a curata bine zona. Se aplica o compresa rece pe obraz in dreptul dintelui rupt pentru a reduce umflarea. Imediat se va merge la stomatolog.

3. Raniri ale gingiiei, limbii, buzei sau obrazului
Se curata rana cu o bucata curata de material, iar apoi se aplica o presiune asupra zonei pentru a opri sangerarea. Daca sangerarea a incetat, se poate aplica o compresa rece pentru a reduce umflarea. Daca sangerarea persista se consulta de urgenta un medic.

4. Pierderea unei plombe
Se curata usor zona respectiva. Se acopera zona cu putina pasta ortodontica sau vata obisnuita pentru a elimna senzatia de discomfort. Se va lua legatura cu stomatologul cat mai curand posibil.

5. Dureri ale dintilor
Se clateste gura cu apa calda. Folosind ata dentara se curata orice rest de mancare sau orice alt lucru din jurul dintelui afectat. !!! NU se foloseste aspirina, sau orice alta substanta de calmare a durerii pe dinte sau pe gingia inconjuratoare. Se merge la stomatolog cat mai curand posibil.

6. In cazul unor resturi de mancare sau altor obiecte ramase blocate intre dinti
Folosind ata dentara se incearca eliminarea resturilor usor, ghidand ata printre dinti. Se evita insa, pe cat posibil, ranirea gingiei. !!! NU se folosesc obiecte ascutite sau scobitori pentru eliminarea resturilor blocate dintre dinti deoarece pot rani foarte rau gingia. Daca ata dentara nu ajuta, se consulta cat mai curand un stomatolog.

7. In cazul maxilarului rupt
!!! NU se incearca miscarea acestuia. Se fixeaza maxilarul prin legarea unei esarfe, batiste, cravate sau a unui prosop in jurul maxilarului si varful capului. Se aplica o compresa rece pe zona umflata. Se va merge imediat la Servicul de Urgenta.

Important este ca, indiferent de natura traumatismului dentar, situatia sa fie tratata cu calm. Cunoasterea acestor metode de prim-ajutor va putea fi de folos pana la examinarea medicala, care trebuie facuta cat mai curand in cazuri de urgenta.

Sursa: American Dental Association

Dintii "de lapte" (temporari)

editat la 05/26/2003

Metode generale de ingrijire a lor de la nastere pina la 6 ani

Ingrijirea dintilor la bebelusi (pina la 1 an)

Primii dinti de lapte apar, in general, in jurul virstei de 6 luni. Acesti dinti temporari sint foarte importanti pentru sanatatea copilului:

• Dintii "de lapte" mentin un spatiu adecvat pentru aparitia dintilor permanenti. Carierea, sau pierderea acestor dinti pot duce la pierderea acestui spatiu, si mai tirziu la probleme ortodontice pentru copil.
• Dintii "de lapte" sanatosi ajuta la vorbirea clara si corecta a copilului.
• Dinti frumosi inseamna incredere pentru copil. Un dinte lipsa, dinti cariati, sau respiratie urit mirositoare pot duce la glume "proaste" din partea celorlalti copii.
• Copilul are nevoie de acesti dinti ca sa poata musca si mesteca. Fara ei pot apare probleme de nutritie.

Calmarea durerilor la aparitia dintilor "de lapte"

• Oferiti obiecte reci (tinute eventual pentru citeva minute in frigider, sau sub jet de apa rece): inele speciale pentru dinti, o bucata de material (batista, tifon, etc.), sau tineti un cub de gheata infasurat intr-o batista, sau un servetel pe locul unde gingia este umflata.
• Frecati usor cu degetul curat gingia bebelusului.
• Aplicati solutie speciala de calmare a durerilor (CALGEL, ORAJEL).
• Oferiti copilului un biscuit, sau o coaja de piine tare.
• Daca apare si febra usoara, sau starea generala a copilului este proasta, se poate administra Paracetamol (Acetaminofen).

Curatarea si perierea dintilor

• Curatati dintii usor si gingia (recomandarile actuale sint ca aceasta sa fie curatata usor chiar inainte de aparitia dintilor) cu o periuta mica si moale, sau o bucata curata de material si pasta de dinti cit un bob de orez (cantitativ). Folositi pasta de dinti special destinata copiilor, ce nu contine fluor si care poate fi inghitita fara sa apara cumva probleme legate de o supra-dozare cu fluor.

Pastrarea sanatatii dintilor

Stiati ca un copil care adoarme cu biberonul in gura are sanse mari sa aiba dintii "de lapte" cariati? Cind bebelusul adoarme, cantitatea de saliva scade in mod semnificativ. Daca se ofera biberonul cu lapte, suc, sau cu orice alt lichid indulcit si se evita curatarea dintilor inainte de culcare, zaharul din aceste bauturi, impreuna cu bacteriile prezente in mod normal in gura vor forma acizi care vor ataca si caria dintii. Uneori aceste carii pot fi foarte dureroase si necesita chiar internarea in spital pentru scoaterea dintilor cu probleme.

Pentru a evita aparitia acestor carii:

• Puneti bebelusul in patut fara biberon. Nu-l lasati sa adoarma cu biberonul in gura. Daca oferiti biberonul la culcare, umpleti-l doar cu apa, singura pe care este bine sa o oferiti si pe timpul noptii.
• Oferiti biberonul din timp si curatati dintii bebelusului inainte de culcare.
• Invatati copilul sa foloseasca o canita (eventual din cele speciale cu cioc de baut, sau cu supapa) pina la virsta de 1 an.
• Evitati folosirea biberonului pentru a linisti un bebelus. Incercati sa-l leganati, mingiiati, cintati, cititi, sau sa va jucati cu el.
• Daca bebelusul are suzeta, evitati sa o bagati in miere sau zahar, acestea duc la aparitia cariilor.

Intrebati pediatrul daca va recomanda suplimente cu fluor peste virsta de 6 luni si asigurati-va ca dintii bebelusului sint verificati la controlul medical de la 1 an. Imediat ce apar probleme cu dintii "de lapte" mergeti la medic.

Ingrijirea dintilor de la 1 la 6 ani

Perierea dintilor

• Periati dintii copilului de cel putin doua ori pe zi (cel mai indicat este sa faceti acest lucru dupa fiecare masa, fie doar cu periuta, fara pasta). Intotdeauna periati inainte de culcare.
• Folositi o periuta moale si o cantitate mica de pasta cu fluor (de marimea unui bob de mazare).
• Periati cel putin 2 minute, suprafata fiecarui dinte si gingia ce-l inconjoara, dar si limba.
• Inlocuiti periutele de dinti la 3-4 luni, si intotdeauna dupa o boala (raceala, gripa, etc.).

Pastrarea dintilor sanatosi

• Verificati cu atentie dintii copilului, eventual ridicindu-i putin limba. Daca observati pete albe sau maronii pe dinti, anuntati dentistul sau pediatrul.
• Cind considerati ca este pregatit sa foloseasca periuta si pasta de dinti - in jurul virstei de 4 sau 5 ani, lasati copilul sa invete singur sa-si perieze dintii. Dar continuati sa-i periati dintii cel putin o data pe zi (eventual inainte de culcare) pina la 6-8 ani.
• Mergeti cel putin o data pe an la dentist cu copilul.

Pastrarea unui zimbet "sanatos"

Care sint cauzele aparitiei cariilor dentare?

• Bacteriile determina aparitia cariilor.
• Bacteriile se pot transmite de la parinte la copil (este recomandabil sa nu mincati impreuna cu copilul folosind aceeasi vesela, sau acelasi tacim).
• Alimentele si bauturile "hranesc" aceste bacterii.
• Bacteriile produc acizi ce conduc la aparitia cariilor.
• Carierea unui dinte poate fi impiedicata daca este descoperita la timp.

Cum se poate preveni aparitia cariilor dentare?

• Parintele este un "model" pentru propriul copil. Periaza-ti dintii, curata-i cu ata dentara, si mergi la dentist in mod regulat.
• Fluorul poate impiedica si vindeca cariile dentare incipiente.
• Pediatrul sau dentistul pot recomanda pentru copilul tau: picaturi sau tablete ce contin fluor - daca apa nu contine, strat protector de fluor, sau polimer depus pe suprafata dintilor (ultimul se recomanda, in general, doar dupa aparitia molarilor permanenti).
• Oferiti copilului la gustare biscuti, fructe sau legume, in loc de bomboane dulci si lipicioase.
• Consumati apa suficienta dupa fiecare masa, sau gustare pentru mentinerea dintilor curati.

Surse:
Resurse Internet;
Recomandari ale Washington Dental Service Foundation.

Obiecte introduse in ureche

editat la 06/12/2004

Cum putem preveni si rezolva astfel de accidente.

Majoritatea parintilor se bucura de curiozitatea nelimitata a copiilor, dar doar pana in momentul cand apar accidentele, ca atunci cand copilul isi introduce un obiect in ureche numai sa vada cum este. Cateodata, obiecte variate - de cele mai multe ori mici si rotunde ca saminte, boabe de fasole sau mazare, stafide, margele sau bucatele de hirtie - ajung in urechea copilului.
Din fericire, aceste obiecte sant in general prea mari ca sa patrunda in canalul urechii, si poate fi indepartat cu usurinta de adult. Daca insa obiectul este infundat pe canal, durere si iritatie - chiar pierdere temporara de auz sau spargere a timpanului - pot apare.

Simptome

• durere si mancarimi in jurul urechii,
• scurgere din ureche,
• pierderea auzului,
• umflatura in jurul urechii.

!!! Anuntati imediat medicul daca un obiect este infundat in urechea copilului.

Ce trebuie retinut
In timp ce majoritatea obiectelor pot fi usor indepartate, unul care este blocat si ramane neobservat in ureche poate cauza aparitia unei infectii bacteriene. O infectie bacteriana poate apare si daca peretii canalului urechii au fost raniti de patrunderea unui obiect strain, devenind astfel "poarta de intrare" pentru microbi. Daca se intervine promt, rareori obiectele introduse in ureche pot aduce prejudicii ireparabile urechii sau auzului. Chiar daca un obiect sparge timpanul, acesta se reface singur in 2-3 luni sau poate fi corectat chirurgical.

Ce poate face medicul
Medicul de familie sau pediatrul (sau cel de la urgente) va incerca sa foloseasca instrumente speciale si un aparat de absorbtie pentru extragerea obictului. Daca tehnica da gres, medicul va recomanda probabil un ORL-ist, care va putea indeparta obiectul.

Ce poti face tu, parintele (adultul)
Daca obiectul este vizibil si nu a patruns in canal, il poti scoate si tu, acasa. Fi atent, astfel incat sa nu il impingi mai adanc in canalul urechii cand incerci sa-l scoti.
Pentru a evita acest lucru incearca sa urmezi urmatoarele etape:

• Pune-l pe copil sa isi lase capul intr-o parte astfel incat sa stea cu urechea afectata in jos, spre podea.
• Prinde de partea de sus a lobului urechii si trage usor de el in sus si in jos spre podea. In acest mod se va elibera usor canalul urechii.
• Pune-l pe copil sa-si scuture usor capul. Obiectul ar trebui sa cada.
• Daca obiectul ramane in ureche, anunta imediat medicul.

!!! Nu...

• incerca sa indepartezi obiectul cu degetele sau cu un obiect ascutit. Metoda poate impinge obiectul mai adanc in ureche sau poate produce rani la nivelul ei.

Prevenire
Cea mai buna metoda de prevenire a unor astfel de accidente este sa tii departe de copil obiectele mici si sa-l inveti ca niciodata sa nu incerce sa-si introduca ceva in ureche.


The Children's Hospital Guide to Your Child's Health and Development - Children's Hospital Boston

Auz sanatos pentru copiii nostri

editat la 08/11/2003

Sunetul este peste tot in jurul nostru. Sunetul este un lucru minunat, dar prea mult poate fi daunator pentru urechile copiilor nostri.

Noi adultii sintem ingrijorati de multe ori de numarul in crestere al celor care incep sa-si piarda auzul datorita expunerii la zgomot puternic. Fermieri, pompieri, ofiteri de politie, personal militar, muzicieni sau muncitori pe santierele de constructii isi pierd auzul datorita expunerii la zgomote foarte puternice pentru timp indelungat. Nu doar adultii isi pot pierde auzul datorita zgomotelor prea puternice, ci si copiii, indiferent de virsta. Zgomotul a devenit una din principalele surse de poluare in multe tari ale lumii.

In majoritatea cazurilor, pierderea auzului este un proces lent, nedureros. Efectul zgomotului este inselator deoarece zgomotul este un pericol ce nu poate fi vazut, iar daunele ce le aduce auzului pot fi sesizate numai dupa ce perceperea unor sunete devine dificila, sau in urechi este perceput un zgomot strident. Pierderea auzului datorita expunerii la zgomot este permanenta. Zgomotele de intensitate mare sint produse de unele jucarii, concertele rock, echipamentul de gradina sau focurile de arma.

Un studiu recent arata ca 35% dintre copiii cu virste cuprinse intre 7-18 ani au pierderi ale capacitatii auditive. Acestea se datoreaza, in majoritatea cazurilor, interpretarilor muzicale intr-o orchestra, purtarii castilor audio sau participarii la concerte foarte zgomotoase.

ATENTIE!!! la jucariile pentru copii. Dintre cele care pot rani auzul fac parte pistoalele cu capse, papusile vorbitoare, masinutele cu claxon si sirene, dar si instrumentele muzicale. Anumite zdranganitori sau jucarii de plastic pot produce zgomote pina la 110 dB. Inainte de a cumpara o jucarie zgomotoasa pentru un bebelus sau un copil mai mic de 3 ani se verifica tinind-o la distanta de 20-30 cm de ureche. Acesta va fi sunetul pe care copilul il va auzi. Pentru copiii mai mari, jucariile muzicale de genul chitarelor electrice sau trompetelor pot produce zgomote pina la 120 dB. Jucariile care imita armele de foc sau pistoalele cu capse produc zgomote in intervalul 120-150 dB.

Un mare pericol pentru ureche il constituie si statiile muzicale stereo, fie ca sint la domiciliu, la un concert sau intr-o discoteca. Periculoase pentru auz sint si exploziile de cauciucuri la masini sau camioane, dar si artificiile.

Cit este prea mult?

Intensitatea zgomotului se masoara in decibeli (dB). Sunetele mai puternice de 80 dB sint considerate potential daunatoare auzului. Regulamentele actuale impun o limitare a numarului de ore pentru cei care muncesc in zgomote ce depasesc 85 dB sau folosirea castilor de protectie audio. Cum stii cind sunetul este prea puternic?

• Cind trebuie sa ridici vocea ca sa te faci auzit.
• Cind nu poti auzi pe cineva la mai mult de 1 m distanta.
• Sunetele se aud estompat dupa ce parasesti o zona zgomotoasa.
• Ai dureri sau percepi un zgomot strident in ureche dupa expunerea la un zgomot puternic.

Intensitati si Surse ale zgomotului

0 dB	Cel mai usor sunet perceput de urechea umana.
30 dB	Zgomot in biblioteca publica, soapta usoara, sau ticaitul de ceas.
40 dB	Sufrageria sau un birou linistit.
50 dB	Semnele in traficul rutier, frigiderul sau o conversatie.
60 dB	Plinsul bebelusului sau aerul conditionat.
70 dB	Trafic rutier aglomerat, zgomotul din restaurant.
80 dB	Zgomot de fabrica, latrat de ciine, pian, alarma la ceas, uscator de par, sau masina de indepartat zapada. Aceste zgomote devin periculoase daca expunerea la ele continua mai mult de 8 ore.
90 dB	Masina de tuns iarba, trafic de camioane sau orchestra simfonica. Pe masura ce intensitatea zgomotului creste, timpul de expunere periculos scade sub 8 ore.
100 dB	Masini unelte, drujba, picamer, aparat de suflat frunzele, camion de gunoi, sau casti stereo. Chiar si 2 ore de expunere la aceste zgomote pot fi periculoase la 100 dB.
120 dB	Concert rock, explozii miniere, decolare avion. Pericolul poate fi imediat; expunerea la 120 dB poate dauna urechilor.
140 dB	Impuscatura, artificii sau pistol cu capse. Orice durata de expunere la zgomot de 140 dB este periculoasa si poate provoca dureri ale urechii.
170 dB	Arma de foc puternica sau de vinatoare. Fara protectii pentru urechi, zgomotul la aceasta intensitate produce daune ireversibile. Pierderea auzului poate fi inevitabila.

Pastrarea auzului

Pierderea auzului datorita expunerii la zgomot se poate preveni. Cum se poate face acest lucru?

• Cumparind jucarii putin zgomotoase.
• Folosind statia muzicala stereo la o limita normala de ascultare, fara a deveni suparatoare.
• Oferind urechilor o pauza. Evitind activitatile zgomotoase consecutive.
• Potejind urechile cu dopuri sau casti speciale cind echipamente si masini puternice sint operate. Aici sint inclusi si copiii ai caror parinti sint pe tractor, masini de curatat zapada sau de tuns iarba.
• Protejind urechile la vinatoare.
• Masurind intensitatea zgomotelor dintr-o orchestra sau grup muzical si protejind urechile cind acestea sint prea mari.
• Prin includerea la orele de educatie in scoala a informatiilor despre pericolele la care este expus auzul datorita zgomotelor.
• Daca un copil a fost expus unui zgomot foarte puternic, auzul trebuie testat imediat.

Este recomandabil ca fiecare membru din familie sa aiba facuta cel putin o testare a auzului. In cazul copiilor este recomandabil ca aceasta testare sa se faca pina la inceperea scolii. Persoanele expuse pericolului de a-si pierde auzul trebuie sa mearga la aceasta testare in fiecare an. Dintre acesti fac parte cei care lucreaza in zgomote puternice pe perioada indelungata, nou-nascutii cu istoric in familie legat de pierderea auzului, bebelusii si copiii cu infectii ale urechii ce au durat mai mult de 3 luni, si oricine peste 40 de ani.

Internet Sources & US Audiological Services