De ce? De ce? De ce?

editat la 06/06/2004

De ce pun copiii atat de multe intrebari?

Repertoriul inchizitorial al copilului este un semn ca mintea lui se dezvolta rapid si el este curios despre lumea care il inconjoara. Copilul incepe sa inteleaga conceptul cauza - efect, si de aici porneste totul. Este deasemenea un mod de a te atrage in conversatie, de a avea atentia ta. Cand ai obosit de atitea intrebari, nu raspunde simplu cu "pentru ca asa este", ci incearca sa aflii ce crede copilul despre lucrul intrebat. Raspunsul s-a putea sa te amuze, dar incearca sa nu razi, mintea copilului functioneaza intr-un mod fascinant cand incearca sa lege raspunsuri despre lumea ce-l inconjoara cu o imaginatie surprinzatoare, de copil. Cand raspunsul nu-l cunosti spune-i copilului ca puteti incerca sa-l gasiti impreuna. Scrie intrebarea intr-un caiet de notite si fii sigur ca esti vazut cand faci acest lucru (astfel copilul va stii ca-l iei in serios), iar apoi mergeti impreuna la biblioteca sau la muzeu sa aflati raspunsul. In acest mod, intrebarea copilului va deveni un subiect de cercetare si un motiv de distractie pentru voi amandoi.

Copiii vor sa invete, vor sa exerseze toate cuvintele noi pe care le-au invatat, sant incantati sa participe la o conversatie sau sa studieze jocuri interactive. Si cel mai important, adora atentia totala a parintilor. Ca rezultat, multi parinti sant bombardati cu intrebari cat e ziua de lunga. Intrebari de genul "ce este asta?" sau "de ce?" sant un exercitiu pentru copiii care exerseaza limbajul, le ofera noi informatii si le asigura atentia adultilor. Din pacate, uneori acest lucru poate deveni obositor!

Cum ar trebui sa raspunzi intrebarilor copilului?

• Respecta dorinta de a invata a copilului. Ignorand tentativele de comunicare ale copilului nu il vei ajuta sa invete. Raspunde la intrebarile lui. Acorda-i atentie cand incearca sa comunice cu tine.
• Nu uita la ce nivel intelectual se afla copilul. Raspunde la intrebari pe masura capacitatii lui de a intelege. Ofera raspunsuri concise si simple, folosind cuvinte si concepte deja intelese de copil.
• Fii sincer. Daca nu stii raspunsul, nu-i o problema. Poate reusiti sa aflati raspunsul impreuna. Necajind copilul cu povesti inventate poate aduce doar confuzie si suparare.
• Nu te simti rusinat. Copiii pot pune uneori intrebari stanjenitoare de fata cu strainii. Majoritatea oamenilor insa, considera acest lucru minor si il inteleg. Raspunde copilului cat poti de sincer, sau spune-i ca nu este momentul sa discutati despre asta acum. Fa-ti timp sa discutati problema mai tirziu.
• Transforma totul in joaca. Transforma-ti frustrarea intr-o joaca, intrebarile copilului fa-le sa para un joc. Faceti cu randul in a pune intrebari si a da raspunsuri vesele si lipsite uneori de continut.
• Atrage atentia copilului cu altceva. Daca te simti cu adevarat asaltat de atatea intrebari, incearca sa faci altceva cu copilul, abate-i atentia de la intrebari si raspunsuri, si cantati un cantec, jucati-va cu jucarii, sau inventati un joc nou.
• Numara pana la zece. Copiii pot aduce la exasperare cu intrebarile lor si pe cei mai calmi adulti. Respira adanc sau fa-ti ceva de lucru cand te simti depasit de situatie!
  

In timp, pe masura ce copilul isi dezvolta capacitatile de comunicare va incepe sa dispara si acest "de ce?"; dar, totusi el va ramane pentru totdeauna in intrebarile care au nevoie de raspuns.

Surse:
"The emotional life of the toddler" - P. Henderson;
"What to expect the toddler years" - A. Eisengerg, H.E. Murkoff, S.E. Hathaway;
Resurse internet.