Tourette Syndrome

editat la 02/19/2003

Definitie: boala caracterizata prin ticuri multiple, motorii si verbale inainte de 18 ani.

Cauze, incidente si factori de risc: A fost descris in 1885 de Georges Gilles de la Tourette ca o manifestare complexa ce apare in copilarie sau adolescenta. Este caracterizata prin miscari involuntare ale corpului (ticuri). Ticul = miscare motorie sau verbala rapida, instantanee si stereotipa. Ticurile includ: inchiderea repetata a ploapelor, horcaitul sau trasul pe nas, trosnirea degetelor, miscari de lovire, miscarea umerilor sau sarituri. Aproape 2% dintre oameni au acest sindrom. Acesta insa nu-i un rezultat clar, deoarece multi dintre cei cu ticuri nervoase nu apeleaza si la un consult medical. Tourette Sindrome este de 4 ori mai des intilnit in rindul baietilor decit al fetelor. Desi o gena a acestui sindrom inca nu a fost localizata, exista evidente clare ca aceasta boala se transmite genetic. Mozart a fost unul dintre bolnavii de acest sindrom.

Simptome: Cel mai des intilnit este ticul facial, urmat si de altele apoi. Ticurile apar oricind pe timpul zile si se amplifica in anumite momente, natura lor variaza si se schimba cu trecerea timpului. Multi pacienti au recunoscut ca apeleaza la ticuri ca sa se simta bine, deci acestea nu mai sint involuntare propriu-zis. Din acest motiv, Tourette Sindrome difera de Obsessive-Compulsive Disorder , in care pacientii se manifesta fara control si teama.

Teste: Nu exista teste de laborator care sa identifice prezenta acestei boli. Diagnosticarea trebuie facuta de un medic calificat, care stie sa elimine alte variante si sa nu aiba dubii.

Criterii de identificare sint:

• Ticurile motorii si verbale apar impreuna pe perioada bolii, chiar daca nu in acelasi moment.
• Ticurile apar zilnic, de mai multe ori pe zi, timp de mai mult de 1 an. In aceasta perioada nu trebuie sa existe mai mult de 3 luni consecutive fara nici un fel de tic.
• Manifestarile apar inainte de 18 ani.

Tratament: Deoarece multi pacienti cu aceasta boala au simptome minore, tratamentul nu este indicat datorita efectelor secundare care le pot amplifica. Cu ceva timp in urma se foloseau medicamente antipsihotice ca Haloperidol (Haldol) si Pimozid. Desi pareau sa diminueze si sa elimine o parte din ticuri, nu se mai recomanda datorita efectelor secundare grave: afectiuni motorii si cognitive. Risperidon este insa un alt antipsihotic ce poate fi folosit pt. tratament. Clonidin are efecte benefice pt. suprimarea ticurilor. Un alt medicament, Tetrabenazin, desi recomandat, cauzeaza depresie si afectiuni motorii.