Ai fost vreodata in situatia de a auzi la infinit o alarma de masina ce parca nu se mai opreste? Sau detectorul de fum din casa? Sau o alarma de incendiu ... falsa uneori?
De ce plang bebelusii?
Desi sunt neplacute, aceste sunete ne pun in alerta cand un lucru pare sa nu fie in regula. Dar uneori devin exasperante si parca nimeni nu poate sa le opreasca. Acelasi lucru se intampla si cand incercam sa linistim un bebelus care continua sa planga, sa se agite de parca ar vrea sa ne comunice ceva, si vedem ca suntem neputinciosi in a opri aceasta "alarma". Ne simtim frustati ca nu suntem in stare sa rezolvam situatia, si ca nu intelegem sensul acestor tipete si urlete, si apoi ne intrebam ce fel de parinti sintem.
Desigur, toti copiii plang sau sunt agitati la un moment dat. De multe ori insa unii dintre ei plang mai mult decat ceilalti, in special in primele luni de viata.
Bebelusul cuminte si linistit (sau cel putin asa credeam noi ca ne-a fericit soarta) din maternitate, odata ajuns acasa, nu ezita sa arate "cine-i stapanul", plangand din orice. Plansul este insa singurul mod prin care bebelusii isi pot comunica nevoile si sentimentele - este prima forma de limbaj al unui copil. Bebelusul tau nu-ti poate spune cand se simte singur, infometat, ud, obosit, ii este prea cald sau prea frig sau se simte frustrat. Si desi la inceput ti se pare imposibil, cu timpul, tu ca parinte, vei reusi sa deosebesti plansul de foame de cel de oboseala.
Cat de mult plang bebelusii? La ce varsta plang cel mai mult?
Cateva studii arata ca durata medie a crizelor de plans creste de la 1 ora si 45 de minute/zi la 2 saptamani de viata, la 2 ore si 45 de minute/zi la 6 saptamani si apoi descreste la mai putin de 1 ora/zi la 12 saptamani. La 3 saptamani crizele de plans apar de-a lungul intregii zile, dar cu precadere intre orele 6:00-11:00pm. La 6 saptamani, crizele de plans apar ocazional de-a lungul zilei, unii bebelusi plang in jurul pranzului, cei mai multi intre 6:00-8:00pm si unii la 2:00am. Dupa 10 saptamani, bebelusul devine tot mai linistit si crizele de plans apar majoritatea intre 6:00am si pranz, sau dupa-amiaza intre 4:30-10:30pm.
9 din 10 bebelusi plang aparent fara motiv (nu sunt infometati, nu sunt uzi, nu sunt neglijati), crizele de plans zilnice durand de la 15 minute la 1 ora uneori. Aceste crize, asociate de multe ori colicilor (forme severe si persistente a crizelor de plans inexplicabile), apar cel mai des dupa-amiaza. Aceasta parte a zilei pare sa fie cea mai propice colicilor, tipetelor si starilor de agitatie: cina este pregatita, tatal a revenit de la servici, parintii incearca sa serveasca masa, copiii mai mari au nevoie de atentie, deci cat poate tolera bietul bebelus? :-) Sau mai bine spus, dupa o zi intreaga de preluare si procesare a noilor informatii vazute, auzite, gustate, bebelusul vrea sa se descarce nervos printr-un plans sanatos.
Cand copilul plange pentru ca este ud sau infometat, reusim repede sa rezolvam problema - ii schimbam scutecul sau il hranim. Dar uneori, agitatia insoteste crizele de plans ce apar practic fara motiv: copilul refuza suzeta sau o jucarie, dar se linisteste daca este leganat sau facut "avion", apoi reincepe sa planga daca incetam aceste activitati. Aceste stari ale copilului sunt frustrante pentru noi parintii deoarece ne simtim neputinciosi cand nu reusim sa interpretam corect dorintele lui.
Colicile, caracterizate prin iritabilitate, agitatie sau crize de plans ce totalizeaza mai mult de 3 ore/zi, apar mai mult de 3 zile/saptamana si pentru mai mult de 3 saptamani, sunt tot forme de agitatie, dar mult mai agresive. Mamele, stresate de aceste colici prelungite incep sa-si piarda laptele, neputinta de a ajuta aduc serioase tensiuni in familie si de cele mai multe ori toate duc la cresterea gradului de agitatiei si iritabilitate ale copilului. Este un "cerc vicios" din care nimeni pare sa nu mai aiba scapare. Cum colicile sunt un gen de extensie a agitatiei, este bine sa fie vazute ca o forma mai severa a acesteia.
Este important insa sa ne dam seama ca majoritatea crizelor de plans nu au cauze fizice. Mai mult, nu exista nici un motiv care sa ne faca sa credem ca aceste crize vor pune in pericol copilul sau ca orice incercare de a reduce amplitudinea lor va avea ca rezultat un copil mai sanatos fizic.
De multe ori, copiii mai plangaciosi nu numai ca plang mult, dar sunt si foarte agitati fizic (se zbat puternic si sunt greu de stapanit); sunt mult mai sensibili, mai iritabili, cu mult mai greu de linistit si sunt mult mai activi decat ceilalti. Cateva diferente sunt notabile: bebelusii mai putin plangaciosi petrec mai mult timp sugandu-si degetele sau suzeta, in timp ce acestea nu au practic nici un efect asupra bebelusilor foarte plangaciosi.
De multe ori, copiii fara probleme par sa aiba nevoie de un plans bun seara, inainte de culcare, probabil din cauza oboselii. Daca copilul nu plange mai mult de 5-10 minute, nu va faceti probleme. Daca insa il luati in brate pentru a-l linisti sau ii oferiti suzeta, aceasta doar va inrautati situatia si va fi din ce in ce mai greu ca el sa adoarma singur, in stil propriu. Ce poate ajuta este un program de seara regulat (masa, baita, culcare) si somn suficient in timpul zilei, astfel incit copilul sa nu fie surmenat.
Daca insa crizele de plans sunt bruste, violente, in special la un copil care nu este plangacios, acestea semnaleaza de multe ori o boala sau aparitia dintilor. Verificati temperatura sau alte semne ce pot indica acestea si anuntati imediat doctorul daca constatati ceva in neregula cu copilul.
Sa nu uitam insa un lucru esential: aceste colici, la fel ca si celelalte probleme ce apar in cazul copiilor, trec, deobicei mai repede decat speram sau am crede ca este posibil si suportabil.
Colicile
Copilul tipa, se zvarcoleste, indoaie genunchii spre piept, strange pumnisorii, se stramba de durere, parintii fac cu schimbul sa-l tina in brate sa-l linisteasca. Cina in doi nu mai exista, fiecare mananca pe apucate si cu noduri. Va suna cunoscut?
Estimarile spun ca 1 din 5 copii au colici, cu crize de plans puternice dupa-masa, ce pot tine pina seara tarziu. Colicile difera de plansul obisnuit si putem sa vorbim de existenta lor cand copilul pare neconsolat, plansul se transforma in tipat, dureaza 2-3 ore, cateodata mai mult. Aceste colici apar aproape zilnic, desi exista si nopti linistite.
Copilul care are colici isi trage genunchii spre piept, isi inclesteaza pumnisorii si are ritmul de activitate crescut. Isi inchide si deschide ochii brusc, isi incrunta sprancenele, chiar isi tine respiratia pentru cateva secunde. Activitatea intestinala creste si elimina "gaze". Somnul si masa sunt afectate de plans - copilul trage cu putere de sfarc (sau tetina), apoi o elibereaza brusc si incepe sa tipe. Dar aceste scenarii nu apar la toti copiii, nu exista doi bebelusi care sa reactioneze la fel, asa cum nu exista parinti care sa faca fata situatiei in aceeasi maniera.
Colicile incep deobicei din a 2-a sau a 3-a saptamana de la nastere (mai tarziu in cazul prematurilor) si se intensifica in jurul celei de a 6-a saptamani. Pentru un timp, noptile de cosmar par sa dureze o vesnicie, dar vor incepe sa dispara in jurul celei de a 12 saptamani de viata, iar la 3 luni (mai tarziu pentru prematuri) majoritatea colicilor dispar, iar bebelusul continua sa planga ocazional, din diverse alte motive, pana in jurul a 4-5 luni.
Desi aceste perioade de plans si tipete ce se repeta zilnic (dureaza mai mult sau mai putin, cu manifestarile prezentate mai sus) sunt denumite colici, nu exista o definitie clara a ceea ce reprezinta ele si cum difera exact de alte probleme care provoaca crizele de plans. Definitiile si diferentele reprezinta insa foarte putin pentru parintii care disperati incearca sa-si linisteasca bebelusul.
Ce cauzeaza colicile continua sa ramana un mister. Multe teorii elaborate sunt acum total sau partial respinse:
Teoria cum ca starea nervoasa a mamei sporeste colicile este inca mult controversata. Desi multi experti spun ca plansul bebelusului o face pe mama nervoasa, altii sustin ca starea nervoasa a acesteia se transmite si bebelusului, facandu-l sa planga. Cel mai probabil este ca desi starea nervoasa a mamei nu cauzeaza colici bebelusului sau crize de plans, le poate insa inrautatii.
O teorie curenta sustine ca plansul se datoreaza probabil imaturitatii fiziologice a nou-nascutului: toti bebelusii plang, iar colicile sunt doar o forma extrema a acestei manifestari. Alta teorie sustine ca tractul digestiv imatur se contracta la trecerea "gazelor" cauzand colicile. Cea de a 3-a teorie sustine ca spasmele intestinale dureroase apar datorita intreruperii influxului de progesteron dupa nastere. O alta explicatie inca in actualitate: sistemul nervos imatur al bebelusului nu stie sa inhibe reactiile nedorite, asa cum sunt crizele de plans. Mai exact, explicatia se datoreaza instinctului de conservare, care ne ajuta sa ne adaptam mediului inconjurator din prima secunda de viata.
Probabil cea mai plauzibila teorie ar fi ca nou-nascutii, care in mod normal nu plang mult, poseda, dinainte de a se naste, un mecanism intern, inchis pentru stimulii externi, permitandu-le sa doarma si sa manance fara a acorda atentie prea multa la ceea ce-i inconjoara. Spre sfarsitul primei luni de viata (cand colicile apar in mod obisnuit), acest mecanism dispare, lasandu-i mult mai atenti si interesati de lumea ce-i inconjoara. "Bombardati" de senzatii (sunete, semne, mirosuri) pe durata unei zile, si incapabili sa le atenueze la timp, bebelusii ajung ca dupa-amiaza devreme sa fie practic super-stimulati si coplesiti de evenimente. Rezultatul: crize de plans inexplicabile, si, in cazuri extreme, colici. Pina la 3-4 luni, cateodata 5 luni, teoria ramane valabila, iar acesti bebelusi isi dezvolta capacitatea de a stapani senzatiile transmise de mediul inconjurator inainte ca acestea sa-i depaseasca, iar colicile dispar.
Un factor de mediu ce pare sa contribuie la cresterea intensitatii numarului colicilor (este inca neclara aceasta varianta) este fumatul in casa. Mai multi fumatori in casa, mai multe probleme cu colicile.
Ce este important de retinut vis-a-vis de colici este ca, in cazul copiilor care au mai multe probleme din cauza lor, cresterea in greutate nu este afectata, la fel dezvoltarea psiho-motorie. Copiii care au fost foarte plangaciosi ca bebelusi au aceleasi probleme de acomodare sau de stapanire ca si cei care ca bebelusi au fost foarte linistiti sau au avut crize de plans rare. Si, in cele din urma, sa nu uitam ca aceste colici si crizele de plans aparent fara motiv nu dureaza o vesnicie. :-)
Medicamente pentru colici ?
Parintii disperati apeleaza la medic sau farmacist pentru gasirea unei formule magice care va calma colicile si implicit va reduce crizele de plans. Din nefericire, medicamente care sa vindece complet colicile nu exista; si pentru ca multe dintre ele au si efecte secundare, medicii evita sa le prescrie. Aceste medicamente se inscriu in 2 categorii: cele care functioneaza, dar cu efecte secundare, si cele care nu functioneaza, dar parintii spera ca da. :-)
Unul dintre medicamentele din cea de a 2-a categorie este Simeticonul (ingredient folosit si in preparatele pentru adulti ca "anti-gaz"), care in cazul copiilor care au intr-adevar mai multe "gaze" pare sa aiba efect pozitiv. Deoarece produsul nu este absorbit de corp, el prezinta siguranta si nu are efecte secundare. Daca colicile bebelusului par sa apara datorita "gazelor" intrebati medicul de Simeticon. In US acesta se gaseste sub denumirile: Mylicon si Phazyme.
Un studiu recent a aratat ca folosind placebo starea bebelusului pare sa fie mai buna si acelasi lucru se intampla folosind chiar si apa sfiintita. :-)
Unele medicamente le provoaca copiilor somnolenta: cele care contin alcool, diphenhydramine hydrochloride (Benadryl), chloral hydrate si fenobarbital. Indiferent daca aceste medicamente functioneaza sau nu, este inacceptabil ca parintii sa le foloseasca pentru un bebelus.
Fenobarbitalul si homatropine methylbromide (asemanatoare atropinei, este folosita pentru relaxarea musculara) nu au efecte mai bune decit placebo si pot afecta sistemul nervos central al bebelusului. La fel alcoolul care poate duce la convulsii datorate scaderii bruste a nivelului de zahar din sange.
Un alt medicament la folosirea caruia s-a renuntat este dicyclomine hydrochloride (Benthylol); ca si cele enumerate mai sus prezinta pericol asupra vietii bebelusului.
Unii parinti considera ca ceaiurile de plante sunt mai sigure ca remedii pentru colici. De fapt acestea pot contine substante care actioneaza ca si medicamentele ce au in compozitie atropina. Desi unele ceaiuri comerciale pot avea efecte pozitive, nu orice planta medicinala trebuie incercata pe un bebelus.
Concluzie: Medicamentele sau plantele medicinale pentru tratamentul copiilor plangaciosi si agitati nu sunt intotdeauna remediul pe care parintii trebuie sa-l foloseasca.
Bibliografie
"The 3 a.m. handbook - The most commonly asked questions about your Child's health" - W. Feldman;
"What to expect the first year" - A. Eisenberg, H. Murkoff, S. Hathaway.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu