Loveste, musca, imbranceste, se poarta urat cu alti copii si adulti

editat la 03/06/2007

Ce pot face eu ca parinte?

Desi uneori este socant pentru tine ca parinte sau pentru ceilalti din jur, comportamentul agresiv este o etapa normala din dezvoltarea copiluluide la 1 la 3 ani (chiar 4 ani). In aceasta perioada copilul invata sa vorbeasca, isi imbogateste vocabularul de la o zi la alta, vrea sa devina cat mai independent si nu intelege ca inca nu este in masura sa controleze lucrurile ce-l inconjoara.

Copilul se enerveaza, tipa sau incepe sa imbranceasca, sa muste, sa loveasca, suparat ca nu-i ies toate cum ar vrea el. Loviturile sau muscaturile sunt normale pana la o limita pentru toti copiii. Nu trebuie ca parinte sa le ignori, ci dimpotriva, trebuie sa-l faci pe copil sa inteleaga ca asemenea manifestari sunt inacceptabile si sa-l inveti sa-si manifeste emotiile sub o alta forma.


Ce factori conduc la agresiune?

Copilul. Temperamentul copilului si capacitatea de a intelege cum sa reactioneze sunt critice pentru ca el sa-si monitorizeze gradul de agresiune. Formulari de genul "baietii sunt mai agresivi si se infurie mai usor" sau "fetita asta este o salbatica" sunt comune printre adulti atunci cand vorbesc de temperamentul unui copil. Temperamentul este o caracteristica a personalitatii copilului si acesta isi are radacinile in bagajul genetic cu care acesta se naste. Unii copii simt pur si simplu mai intens lucrurile, sunt mai activi, inclinati mai mult sa reactioneze fizic. Temperamentele cel mai des intalnite se incadreaza in 3 categorii: copiii veseli, sociabili si usor de crescut si educat (~60 % dintre copii), copiii timizi si emotivi (25% dintre copii), copiii colerici si impulsivi (15 % dintre copii).

Familia. Agresivitatea copilului depinde mult de nivelul de stres din familie si de cum interactioneaza cu aceasta. Unele studii au confirmat ca un bebelus lovit va avea tendinta sa devina un copil care loveste la randul lui. Alti factori care pot contribui sunt ignorarea plansului bebelusului sau tonul rastit cu care adultul i se adreseaza. Copilul urmareste comportamentul adultilor ce-l inconjoara, observa si imita cum acestia reactioneaza la manie si frustrare.

Comunitatea. Comunitatile care inteleg si militeaza pentru drepturile copilului sunt acelea care ii sustin in dezvoltarea fizica, psihica si morala. Locurile in care exista adulti responsabili si variante sanatoase de recreere ii protejeaza pe copii si ii ajuta sa invete sa isi controleze mai usor reactiile si sa faca fata intr-un mod pasnic situatiilor stresante.

Mediul inconjurator. Unele studii au demonstrat ca modul in careeste organizata casa, scoala, vecinatatea isi pune amprenta asupra niveluluide agresiune. O incapere prea incalzita sau aglomerata poate duce la nervozitate crescuta. Copilul infometat sau obosit este mai nervos si mai agresiv in general. Adultii trebuie sa fie atenti la aceste aspecte si sa le indeparteze la timp, evitand astfel conflictele ulterioare.

Nivelul de cultura. Care sunt modelele de viata pe care copiii le vad in comunitatea in care traiesc sau la televizor? Cand acestea incearca sa-si rezolve problemele apeland la violenta, copii inteleg in mod gresit ca acesta este un comportament normal.


Ce poti face ca parinte sa minimalizezi raspunsurile violente?

Explica copilului care pot fi urmarile actiunii lui. Daca ajungi cu copilul la un loc de joaca si el incepe se arunce imediat cu mingi sau jucarii in alti copii, trage-l deoparte. Stai jos cu el si uitati-va la ceilalti copii cum se joaca, explica-i ca se poate intoarce printre ei cand crede ca o poate face fara violenta. Nu-ti motiva intentia de corectare cu intrebari de genul: "Cum crezi tu ca te-ai simti daca altcineva arunca in tine cu mingea?" Copiii la aceasta varsta nu au suficienta maturitate cognitiva sa se poata imagina in locul altui copil, dar pot intelege care-s urmarile propriei lor actiuni.

Copilul incepe sa muste inca de cand este bebelus, cand ii apar dintii sau cand vrea sa-si manifeste dragostea. Atunci cand ies dintii ofera-i jucarii speciale pe care poate sa le muste sau un prosop curat. De multe ori bebelusii incearca sa-si manifeste dragostea si sa sarute, dar se implica atat de mult sa faca acest lucru putin cunoscut incat ajung in final sa muste. Cand copilul musca uita-te la el si spune-i foarte ferm: "Nu musca! Ma doare!" Aceasta-i arata ca nu-ti face placere sa fii muscat.

Ca sa previi muscaturile ia-l usor pe copil deoparte si spune-i: "Am sa te ajut sa te opresti sa faci asta." Niciodata nu-l musca pe copil daca el a facut-o! Copiii cand sunt prea mici nu au dezvoltata empatia si nu inteleg ce simti tu. Daca ridici tonul vocii pentru ca te-a durut, copilul va incepe sa planga pentru ca ii vorbesti prea tare si expresia fetei tale se schimba. Dar el nu realizeaza ce ai simtit. Deasemenea nu intelege ca trebuie sa-i para rau pentru ce a facut. Poate doar sa simta durerea muscaturii tale si sa i se confirme ca acesta-i un mod acceptabil de comportament, si deci va continua sa muste.

Pastreaza-ti calmul. Tipand, lovind sau explicandu-i copilului ca este rau nu-i va face nici un bine - mai mult il vei intarata si ii oferi noi exemple cum sa reactioneze pe viitor. De fapt, modul in care stii tu sa-ti controlezi temperamentul este primul pas prin care il poti controla pe al lui.

Seteaza limite clare. Incearca sa raspunzi prompt de fiecare data cand copilul devine agresiv. Nu astepta pana isi loveste fratele pentru a treia oara ca sa-i spui "Opreste-te, nu mai lovi!" Copilul trebuie sa stie imediat ca face ceva gresit si trebuie indepartat din acel loc pentru 1-2 minute. Aceasta-i calea cea mai buna prin care-l poti face sa se linisteasca. Dupa un timp el va reusi sa faca legatura intre comportament si urmari si sa inteleaga ca daca va lovi sau va musca va fi indepartat, dat afara din joc.

Fii consistent in disciplinare. Pe cat posibil, la fiecare episod, raspunde in acelasi mod ca la precedentul. Un raspuns predictiv de genul: "Deci iar ai muscat - asta inseamna ca vei sta deoparte" va stabili o rutina pe care copilul o va recunoaste si se va astepta la ea. In final va intelege ca daca se va purta urat, va ramine in afara actiunii/jocului. In public, chiar daca ramai impietrit in fata comportamentului urat al copilului nu lasa rusinea sa te copleseasca si nu trece cu vederea actiunile lui. Si alti parinti au fost in situatia ta - daca unii se uita mirati si comenteaza ceva de genul: "Este greu sa te-ntelegicu un copil de 2 ani" - intoarce-te la copil si disciplineaza-l asa cum stii tu, cum ai setat deja limitele.

Ofera alternative. Asteapta pana ce copilul se linisteste si apoi incearca cu calm si atentie sa intelegi ce s-a intamplat si ce anume a cauzat reactia lui. Intreaba-l si ai rabdare sa iti explice. Explica-i ca este perfect natural sa te simti frustrat dar nu este bine sa aratia sta lovind, imbrancind sau muscand. Incurajeaza-l sa gaseasca un alt mod de a raspunde frustrarii - de exemplu, sa spuna cu voce tare ce-l deranjeaza: "Nu-mi place sa ma joc cu tine!" sau sa ceara ajutorul unui adult. Fii sigur ca intelege ca de fiecare data cand se poarta urat cu o persoana trebuie sa-si ceara iertare. Scuzele copilului nu sunt sincere la inceput, dar cu timpul va invata lectia.

Lauda-l cand o merita. Ca parinte incearca sa-i acorzi copilului atentie nu numai cand greseste, dar si cand face un lucru bun - de exemplu cand intreaba daca poate sa se dea si el in leagan in loc sa-l dea la o parte cu forta pe copilul care se afla deja acolo. Lauda-l pentru modul in care si-a expus verbal dorinta: "Foarte frumos din partea ta ca ai intrebat mai intai daca poti sa te dai in leagan!" si, cu timpul, copilul va intelege cat de important este sa comunice verbal cu cei din jur.

Limiteaza timpul la televizor. Sunt desene animate sau programe la televizor destinate copiilor in care apar frecvent scene violente pentru ei - personajele tipa, ameninta, imbrancesc sau chiar lovesc. Incearca sa monitorizezi la ce se uita copilul in special daca are un temperament coleric. Cand il lasi pe copil sa se uite la televizor, stai langa el si discutati despre ceea ce se intampla: "Modul in care a obtinut acel lucru nu a fost foarte frumos, nu-i asa?"

Iesi afara cu copilul. De multe ori, un copil care nu-i lasat sa-si consume energia devine un mic terorist acasa. Daca este genul de copil agitat, cu atat mai mult are nevoie de iesiri afara, la o plimbare in parc sau la un loc de joaca.

Nu te sfii sa ceri ajutor cand ai nevoie. Uneori, comportamentul agresiv al unui copil cere mai multa atentie decat ii poate oferi un parinte. Daca acesta este prezent in majoritatea timpului, sperie si ii supara pe alti copii sau eforturile tale de a-i modifica comportamentul raman fara rezultat, vorbeste cu pediatrul. Acesta iti poate recomanda un psiholog pentru copii cu care poti determina sursa acestui comportament si cai de indreptare. Nu uita insa un lucru - copilul este inca mic. Daca vei comunica cu el cu rabdare si atentie curand aceste iesiri specifice varstei vor fi de ordinul trecutului.

In final, parintele trebuie sa retina ca in perioada de dupa 2 ani acest comportament agresiv se va diminua, pe masura ce copilul va stii sa comunice prin cuvinte. Important este insa sa retii care sunt aceste etape critice din dezvoltarea copilului:

• pana la 3-4 ani copilul se are pe sine in centrul atentiei, in creier nu sunt facute conexiunile care-l ajuta sa vada si din punctul de vedere al celor ce-l inconjoara;
• copiii mici vad totul sau nimic - ei nu inteleg ca cineva nu este bun sau rau in totalitate;
• copiii inteleg greu ce inseamna pe viitor si nu-si pot face planuri legate de acesta;
• au nevoie de exemple clare dupa care sa se ghideze - de exemplu imagini care sa le reaminteasca cum sa se poarte si ce sa faca;
• copiii mici nu pot face diferente intre fantezie si realitate si sunt confuzati de realitatea prezentata la televizor;
• copiii cu temperament dificil inteleg mai greu decat ceilalti cum trebuiesa se comporte. De exemplu un copil vine sa se joace cu cuburile cu care deja se joaca altul. Copilul agresiv (cel care se juca deja) interpreteaza gresit intentia celuilalt si o vede ca pe o intruziune. El isi protejeaza teritoriul devenind agresiv. Chiar daca educatorul ii atrage atentia ca celalalt copil nu a avut intentii hostile, cel agresiv poate sa nu inteleaga situatia asa cum este ea in realitate.

Parintele, educatorul, adultii in general sunt cei care prin consitenta si in mod ferm pot modela comportamentul copilului si il pot ajuta sa inteleaga cum isi poate controla reactiile nervoase.


Surse:
Aggression: How to deal with hitting, biting, and more -reviewed by Paul Young, M.D.:
CHILDHOOD AGGRESSION: Where Does it Come From? How Can it be Managed?-Karen DeBord;
Why Does He Hurt Me? Handling toddler aggression - TeresaPitman